Patru autocare cu copii cad în crevasă! Zilnic!

O reclamă ne anunță că în România se fac zilnic peste 170 de avorturi. Patru autocare cu copii se duc ZILNIC pe apa sâmbetei. Un an are 365 de zile. 1460 de autocare pline cu copii se aruncă anual în crevasa timpului în România. 62050 de copii care ar fi crescut, ar fi avut la rândul lor familii, unii ar fi fost medici, și poate chiar ar fi rămas în țară, unii ar fi fost judecători, și poate nu corupți, unii oameni de afaceri și posibil corecți și empatici și buni angajatori. Deci asta doar într-un an. Niciodată un țăran nu-și va duce vita să-i avorteze vițelul, țăranul e deștept, el știe că vițelul acela va fi la rândul său cândva o vacă bună de muls. Să fim și noi măcar puțini țărani, și dacă nu putem judeca în termeni de conștiință, să o facem în cei economici. Ne plângem de bătrâni, ne plângem de asiatați și-n același timp dăm pe gârlă anual peste șaizeci de mii de români. E logic oare?

În copilăria mea era o excepție familia cu un copil, cei mai mulți colegi ai mei aveau un frate. La țară se făceau și cinci, șase copii în mod frecvent. În Ardeal mai puțini, în Moldova mai mulți. Auzim tema că ce rost are să faci un copil dacă nu ai ce să-i oferi. Pare un gând bun, grijuliu, responsabil. Vă dau un exemplu, din familia mea. Bunica mea a fost orfană de la naștere. Tatăl bunicii mele era pe front, la câteva zile după ce s-a născut bunica a venit vestea de pe front că tatăl ei murise. Străbunica mea a murit de durere la scurt timp după aceea. Era foarte tânără, încă lăuză la primirea veștii, și-l iubea tare pe soțul ei, pe scurt-nu a făcut față realității. Bunica a fost crescută de niște rude, nu așa bine cum ar fi meritat ea fiind dintr-o familie înstărită care avea animale și măcelărie și aproviziona mai multe magazine din zonă, dar a crescut. Și a făcut la rândul ei peste 10 copii. A fost o persoană puternică, o sursă de inspirație pentru noi toți. Și a putut fi așa, fiindcă s-a născut. Odată omul născut posibilitățile sunt nenumărate și viețile de toate felurile. Unii au fost adoptați de familii bogate și au avut parte de școli. Alții de familii modeste dar care i-au iubit ca pe ochii din cap. Unii s-au pierdut pe parcurs, prin sărărcie și anturaje proaste, dar poate că și așa pierduți au avut un rost al lor. Mai mult decât dacă ar fi fost avortați, asta e sigur. De unde sunt așa sigură? Hai să facem un exercițiu de imaginație. 170 de foetuși adunați laolaltă într-o cadă. Bucățele de membre, ici colo câte un degețel, mai încolo un ochișor, sânge, carne tasată, rozalie pe alocuri, vineție preponderent. Și în camera de alături 170 de boschetari. Să presupuenm deci că nici unul din cei 170 de copii nu ar fi avut șansa unei vieți normale. Deși eu ca decrețel, complet nedorit de părinți vă pot spune că am avut o viață super faină după ce ai mei au înghițit gălușca. Le sunt recunoscătoare că m-au avut!  Dar de dragul experimentului mental să ținem balanța așa. Masa sângerie a 170 de fetuși de-o parte și 170 de boschetari murdari, nețesălați dar altminteri veseli. Alegeți voi vârsta. Mici, adolescenți, maturi cum vreți. Care din cele două imagini vi se pare mai groaznică?

Nu prezervativul e soluția. Conștientizarea e soluția.

Nu ora de educație sexuală e soluția. Nici măcar ora de religie, ea nu funcționează decât la cei cu adevărat credincioși iar cei cu adevărat credincioși nu se aruncă așa ușor ăn relații. Ora de biologie e soluția. Să li se explice copiilor de la vârsta de 10-12 cum e exact evoluția unei sarcini, cum e un fetus la o săptămână, două, trei. Iar la liceu să li se explice fetelor ce presupune EXACT un chiuretaj, fizic și psihic. Mai ales psihic. Și abia ulterior, moral. Jucăm jocul acesta al avorturilor în extreme. Fie îi minimzăm efectele foarte tare, de genul un prezervativ și gata, fie din contra, sărim direct la flăcările iadului și pedeapsa veșnică. O abordare nepătimașă și practică a subiectului, introducerea consilierii înainte de avort, la modul serios, cu argumente și discuții profunde  ar reduce drastic avorturile. Interzicerea nu e o soluție, a demonstrat-o Ceaușescu. Mai ales într-o țară coruptă ca a noastră.

 

Educație sexuală, zici? Eu zic că vrei sexualizarea educației

Dacă te întreabă copilul despre flori, îi spui, că are interes din moment ce întreabă. Îi răspunszi desigur ca pentru vârsta lui. Dacă te întreabă la doi ani, nu începi să-i spui de stamine, pistil și polenizare. Îi spui că are o rădăcină, că are o tulpină, frunze și petale, și dacă o arzi mai pe poetic așa, îi spui și că se hrănește cu lumină. Dacă îți pune aceeași întrebare la 15 ani și nu mai știi, îl trimiți la taică-su, mai ales dacă e horticultor, adică  din floare în floare, treaba e rezolvată. Exact la fel e și cu educația sexuală. Nu vreau să spun că dacă te întreabă la doi ani răspunzi tu, și la cinșpe îl trimiți la tac-su hoticultorul, ci că trebuie să

AI RĂBDARE SĂ PUNĂ COPILUL ÎNTREBAREA ȘI APOI ÎI RĂSPUNZI.

DIN CE ȘTII, CÂT POATE ÎNȚELEGE LA VÂRSTA LUI!

Recapitulăm. Aștepți să pună întrebarea. Dacă te întreabă de flori, aer, fete, aeroplane, te va întreba desigur și asta, atât timp cât te simte deschis. Nu rușinat, dar nici dornic să-i deschizi manualul de sexualitate, ediția a cincea adăugită și revizuită cu planșe la zi.

De ce să predai analiza matematică unui copil care încă numără pe degete?

De prost.

Răspuns corect. De prost.

De ce să-i predai teoria literară unui copil care învață alfabetul.

De prost.

Răspuns corect. De prost.

De ce să predai lecții de sexualitate unui copil de cățiva ani. De prost.

Răspuns greștit, nu de prost, de rău. De rău.

Și aici nu susțin că ar fi răi părinții, ci cei care se luptă de ani de zile să le inducă părinților ideea că dacă nu le fac copiilor educație sexuală, sunt niște părinți răi, retrograzi etc

În România teoria asta că trebuie să vorbești despre sex cu copilul tău a venit pe fondul unor generații anterioare care făcuseră din sex un subiect tabu. Nu cred că trebuie să fie un subiect tabu, cred că nu trebuie să fie un subiect , pur și simplu. Am mai spus-o.

Dacă copilul tău nu stă pe tabletă de la doi ani, dacă nu folosești telefonul pe post de babysitter, dacă îi resticționezi accesul la calculator și-l parolezi, ai toate șansele să nu ai un copil interesat de sex mai devreme de 10 ani. Și încă ceva. Dacă nu spui, cum spun părinții ” așa sunt toți în ziua de azi” !!! Copiii din ziua de azi nu au mai multi hormoni sexuali decât aveam noi la vârsta lor, sau bunicile noastre, hormonii nu s-a demonstrat (din câte știu) că ar fi în creștere. Ceea ce e în creștere, e vizualul. Mai ales în țările ieșite din blocul comunist, vulgarul, pornograficul, sunt ca numele prostului, pe toate gardurile.

Părinții în loc să lupte pentru introducerea educației sexuale, ar trebui să lupte împotriva reclamelor sexualizante, să lupte împotriva tabloidelor, să nu mai accepte ca fata de la pagina cinci să locuiască cu ei în casă. Dacă mama cumpără reviste mondene cu fete despuiate, dacă tata are revista de motociclism unde toate motocicletele sunt călărite de fete proaspăt ieșite din duș…e normal că și cel mic cere prezervativ de la 12 ani, că cine știe, e bine să-l aibă la el…

Părinții în schimb stau ca oile placide și apoi se ocupă să le facă educație sexuală. Felicitări, ați reușit ca la 15 ani să aveți un copil cu palmares sexual, la 18 un curvar și la 25 un plictisit de viață, sătul de tot, misogin și alterat definitiv, cu refulări în alcool și droguri, asta vreți?

Sigur, societatea are nevoie de ei cât mai devreme, maturi și consumatori, dar voi ca părinți chiar asta vreți?

Scrieți postări dulcege cu bunica cu ochi lăcrimoși care vă aștepta în cerdacul casei cu miros de cozonac și abur de scorțișoară dar susțineți educația sexuală la copii? Bunica aia, care s-a măritat fecioară și a născut apoi, cu același soț cu care a trăit 70 de ani, 15 copii,  de la care are 32 de nepoți…

Vă aminți de iernile cu săniuțele legate lanț, și de nasuri roșite de ger, dar le puneți în brațe tablete cu acces liber la toate porcăriile? Vă amintiți de „pe vremea mea„ când stăteați la coadă la o bicicletă, că din tot blocul de 10 etaje doar unul avea un Pegas, și vă dădeați cu toții cu el, așteptându-vă rândul cuminți în freamăt de anticipare frisonantă,  dar le puneți la îndemână mașini cu”jde” cai putere la 18 ani…Nu vedeți nicăieri o problemă, la voi, nu la copii ? La ei va fi mai încolo, atunci când inconștiența părinților va da rod.

 

Prezervativul nostru, cel de toate morțile

Citesc că o puștoaică de 16 ani din Rucăr a născut un copilaș , un băiețel, pe care l-a omorât. Trăim într o lume care promovează sexul, dar care se rușinează de roadele lui. Foarte interesant. E ok să îi înveți despre sex din clasa 1, să le explici de a fi a păr organele și procesul dar dacă la 16 ani rămîn gravide trebuie să le stigmatizezi pînă acolo încît să-și omoare copilul. Deștepții vin imediat cu ideea că ceea ce lipsește din ecuație este prezervativul. Nu, nu prezervativul lipsește, ci bunul simț. Educația. În primul rînd educația noastra ca societate. Dacă e normal să-i sexualizăm de la șapte ani atunci să acceptăm și că e normal să avem mame la 16 ani. De ce ni se pare mai morală, mai normală, mai ok, mai cum vreți voi să-i spuneți, o starletă de 45 de ani, care este la a patra  căsătorie, care din doi în doi ani trăiește o ”frumoasă poveste de dragoste” cu un indivd bogat și celebru…fără copii, desigur, copiii sunt încurcături…a făcut o dată unul, îi ajunge. Deci, în același ziar citim de starleta care a găsit iubirea adevărată, din nou, și de o fetiță aiurită de maică-sa și de societate că a făcut un lucru rău că a adus pe lume un copil la 16 ani, motiv pentru care decide să-l omoare. Bieții copii, sunt prinși ca într-un clește de viziunea lumii tradiționale, care spune că e bine să te măriți fată mare, și de viziunea lumii moderne care îți spune că dacă nu faci sex de la 10 ani, ești fraieră. Și atunci, desigur, scoatem rodul sexului și împăcăm și capra și varza. Nu știu cum de nu ne înecăm cu atîtea duplicități, este duplicitatea duplicității, duplicităților. Câte mirese mai merită în ziua de azi rochia albă? Poate una la un milion.

De ce e așa absurd ca un copil să aștepte și să nu-și înceapă viața sexuală după prima erecție, băieții, și după primul ciclu, fetele? De ce ne lăsăm noi ca părinți păcăliți de tot gunoiul venit de la propaganda consumeristă. De ce nu le spunem copiilor noștri că începerea vieții sexuale devreme reprezintă pentru societate o modalitate de a ne face să cheltuim pe prezervative, anticoncepționale, medicamente…De ce nu le spunem că e greu de imaginat că un organism, în întregul lui, nu poate fi matur decît atunci cînd capul e matur. De ce le dăm telefoane de mici și prin ele acces la toată lumea jegoasă ascunsă în spatele ecranului? Știu teoria conform căreia nu poți ține copilul într-un turn de fildeș, și e adevărată, dar îl poți crește să fie personal, să nu se ia după turmă, poți asta. Să-l faci să gîndească, să aibă la el mereu balanța conștiinței. Pe fetele le poți învăța că există viață după mall, și că glossul și fusta scurtă nu aduc fericirea, ci necazuri, Că există și librării, nu doar magazine de pantofi. Că să fii fată nu înseamnă că trebuie să fii frumoasă și proastă, că să-ți faci bot de rață nu ajută la stima de sine, și-n general, că dacă te pui singură pe cîntarul imaginii, ajungi o marfă.

Am cunoscut o mamă de băiat, fericită nevoie că îi sună telefonul nonstop, că-l caută fetele, că le „ conbină„ …asta era în liceu, acum e la pușcărie. Dar ăsta e un caz extrem, dar mamele de băieți pot și ele să le spună că erecția e doar un proces fiziologic care nu are nimic de a face cu definirea bărbăției și cu fericirea. Sunt exemple nenumărate de oameni mari care trag ponoase de pe urma sexului.

Dar cel mai important este să le spunem că niciodată, sub nicio formă, nicicum, nu trebuie omorîți copiii. Și noi ca societate să încetăm să le judecăm pe fetele care fac copii. Fetița aceea din Rășnov dacă nu stătea într-o comunitate care dă cu piatra în cele care fac copii la 16 ani, nu ar fi făcut ce a făcut, și mama și bunica ei nu ar fi acoperit-o ci ar fi oprit-o la timp. Nu e un caz singular, sunt multe fete în situația ei. Asta pentru că noi considerăm că e ok să facă sex la 15 ani, dar cu prezervativ. Asta e ca și cum ai spune e ok să copiezi, dar să nu te prindă-am auzit acest îndemn la multe mame. Sau îngroșînd, omoară dar vezi să fii deștept, să nu ajungi la pușcărie.

Părinții, dacă își iubesc copiii, se luptă pentru fiecare zi de inocență, pentru fiecare zi de copilărie curată, fiindcă mintea odată murdărită și pervertită, într-o secundă, cît îi ia unei imagini sau unui gînd să ne pătrundă, se curăță doar în ani grei, și nici atunci de tot.

Copiii încearcă să descopere ce are rost în lumea asta, pentru ce merită să trăiești. Dacă noi ca părinți le deschidem mintea către tot ce are lumea asta de oferit, sexul rămîne undeva în planul doi .

Nu mi vorbiți de hormoni, nu e nicio dovadă științifică conform căreia copiii noștri ar avea mai mulți hormoni decît bunicii nostri, și asta pentru că nu au!  Nu hormonii sunt problema, ci imaginarul, ochiul hrănit de mic cu nuditate sexualizată, fiindcă există și nuditate artistică, aia nu face rău deloc…Televizorul care merge nonstop, plin de asistente, pare ceva normal, dar nu e, glumele porcoase de la radio, nu sunt normale, veșnicele bancuri cu sex…parcă alt subiect nu mai poate naște glume…așa zisele cuplete de teatru de revistă, care a ajuns teatru de tabloid…comediile vulgare, versurile muzicilor ” așa cum te eu nu te nimeni”, sau ”da, mama, sunt beată” și exemplele continuă la nesfărșit. Copilul dacă este educat, dacă are mintea vie, alertă, atentă, nu cade în toate aceste capcane. Să spui că nu ai cum, că ăsta e trendul, mersul, că asta e societatea de azi, înseamnă să nu lupți pentru copilul tău, să nu crezi în unicitatea lui și în puterea lui de a înnota împotriva curentului.

 

Prezervativ la creier

Când cineva cere ajutorul pentru o familie nevoioaşă, cu mulţi copii, imediat apar cel puţin zece comentarii care le recomandă părinţilor prezervativele, abstinenţa, mănăstirea, castrarea.

Să cugetăm puţin.

Copiii deja există, se văd în poze, sunt frumoşi şi sănătoşi. Pe ei nu-i ajută cu nimic prezervativele. Just?

Oamenii săraci fac mai mulţi copii decât bogătanii nu fiindcă nu au bani de prezervative ci fiindcă trăiesc viaţa altfel. Ei sunt săraci, copiii lor sunt săraci, deci care e problema? E ca şi când i-ai spune unui african să nu mai facă copii că oricum ies negri. Normal că negri, şi e îi iubeşte şi-i preţuieşte exact la fel cum bogătanul cu cărucior de fiţă şi-i preţuieşte. Nu e nicio diferenţă.

Nu au acces la educaţie, îmi veţi spune, nu au jucării fruomase, nu au nimic din tot ce dă strălucire vieţii. Să presupune că e aşa cum spuneţi. Se au unii pe alţii, îşi au părinţii, care petrec mult mai mult timp cu copiii lor, şi ne mai au şi pe noi.

De unde ideea asta că trebuie să ai grijă numai de copiii tăi? De ce ni se pare normal să-i luăm copilului unui prieten un cadou de 300 de euro, că e ziua lui, dar le cerem săracilor să nu facă copii ca să nu apeleze la mila noastră. Dar poate că mila noastră e tot ce avem mai bun în noi, tot ce ne salvează în statul nostru de om. Poate că ar trebui să le mulţumim că fac eforturi să existe şi să stoarcă în noi ultima fibră amorţită de compasiune, îmbuibaţi ce suntem.

Apoi, să trece puţin mai adânc. Cine gândeşte aşa, că săracii ar face bine să-şi pună dop, apoi e clar că judecă totul, dar absolut totul prin prisma banilor. Prietenii, relaţiile, lumea. Nu-mi spuneţi că vi se rupe inima de copiii ăia şi de aia aduceţi în discuţie prezervativle. După cum am spus mai sus, copiii există, sunt acolo, sunt frumoşi, sănătoşi. Dacă îţi pasă de ei , ia-ţi zilnic de la gură 10 lei, de exemplu. Sau dacă nu ai zece lei, măcar roagă-te lui Dumnezeu să le scoată în cale oameni care să aibă să le dea. Şi dacă nici asta nu poţi, fiindcă eşti ateu, trimite -le un “gând bun”, asta e formula pentru cei care cred ei în ceva, nu ştiu exact în ce, dar ştiu ei că pe undeva există un bine ce poate fi accesta cu un gând bun, şi asta e ceva ai mult decât să le propui părinţilor cep.

Şi încă ceva, voi şi domnii voştri copii nu vor lucra în viitor la REBU, nu? Nu vor asfalta? Nu vor căra, nu vor sta pe schelă, nu? Nu vă doriţi asta pentru ei, nu? Desigur, Oxford, Harvard et comp. E foarte bine, bravo vouă, să vă ajute Dumnezeu şi vouă şi lor, e foarte bine aşa, dar cineva va trebui să facă şi muncile grele, nu? Cine le va face? Vom importa din ţările subdezvoltate? Să ne înţelegem, eu nu cred că toţi aceşti copii vor ajunge la munca de jos, unii vor învăţa şi vor ajunge departe, cunosc eu personal câteva asemenea cazuri, eu doar intru în modulul vostru de gândire, cel care recomandă săracilor, prezervativul.

Mergem mai departe. Dacă luăm în considerare toţi neghiobii cu lefuri mari, care-şi plimbă curul epilat în limuzine, şi care fie fac un copil după patruuzeci de ani, când au maşină şi vilă cu piscină, fie nu vor deloc copii, că le strică viaţa emailată şi aseptică, ei bine, dacă ne bazăm doar pe aceştia să ne rejuveneze naţia, o să ajunge o ţară de boşorogi plastifiaţi, operaţi, plin de oragane de împrut, aseptici. Asta vrem? Sau ca să dau un exemplu din imobiliare, că asta e ceea ce place bogătanului român, imobiiara şi decoraţiunile interioare, deci, gândiţi-vă la săracii acestei ţări ca la o vilă la roşu, fără roşu nu e nici galben, nici albastru. Ştiu că nu sunteţi naţionalişti, dar pricepeţi că marmura nu se poate pune direct pe câmp, nu? Ei bine, ei, săracii, amărâţii, ăştia cărora voi le recomandaţi prezervative, ei şi copiii lor sunt ţara la roşu, pricepeţi?

Regii Franţei au plătit cu boli grave, degenerative ideea că sângele lor regal nu trebuie să se amestece cu alt sânge. Hitler şi-a demonstrat mirobolanta teorie erienă, a văzut cu toţii la ce dezastru a condus. Să lăssăm lumea aşa cum e, cu bogaţi şi săraci, putenici şi slabvi, avem nevoie unii de alţii.

Daţi slavă lui Dumnezeu pentru fiecare copil de sărăntoc care se naşte, daţi slavă şi rupeţi-vă de la gură măcar, dacă nu şi din inimă, un leu pe zi pentru cei care fac pământul ăsta să se învărtă. Fiindcă oricât de paradoxal ar părea, bogaţii nu pot exista decât dacă există săraci, săracii se descurcă ei cumva, şi fără bogaţi. Dar cel mai bine e când nu găndim lumea în bogaţi şi săraci, ci în oameni şi oameni, putem face asta?

Şi pentru că e ziua unui om pe care l iubesc tare deşi îl văd rar, şi pentru că lui îi place melodia asta,   şi pentru că e în notă să terminăm cu asta.

Îngerii să predea ore de educaţie sexuală

Domnul Petre Sălcudeanu, despre care am mai scris şi cred că voi mai scrie fiindcă prezenţa lui în mintea mea e din ce în ce mai clară pe măsură ce trece timpul, proces ce îndeobşte se cheamă senilitate, a fost un domn.

Un domn învăţător. Părul alb, alb. Aşa l-am prins. Pieptănat pe spate. Costum impecabil şi pe umeri,  invariabilul palton de Don, doar că nu era bej, ci negru. Iar în colţul gurii, invariabila ţigară- era un mare fumător, domnul Petre Săcludeanu. Pe cît de domn, pe atât de fumător. Fuma şi-n ore. Da, ştiu, nu e politic corect să fumezi de faţă cu copiii. Bla bla bla

Vorbea rar şi încet, aproape şoptit,  de aceea nu mişca nimeni.

Era dispus să stea ore în şir cu noi pentru o buclă corectă la R sau ore în şir până cînd şi Pardallian, ţiganul clasei, nu rromul, ţiganul, aşa era pe atunci, înţelegea şi aplica corect “regula de trei simplă” sau “simple” cum se mai spunea.

Avea o răbdare îngerească şi o severitate de Dumnezeu atotputernic. Nu ţipa, nu ne bătea, nu ne jignea. Dar notele erau mici şi părinţii, spăşiţi, chemaţi des la şcoală, de făceau potecă. Pe vremea aceea părinţii nu veneau la şcoală în guşă cu dictonul “copilul meu e cel mai… şi cel mai…” Nu era nimeni cel mai şi cel mai, deşi în plin comunism, într-o clasă de copii de ştabi,(Pardallian, veşnica excepţie)  poate te-ai fi aşteptat la asta. Dar oricât erau ştabii de ştabi,  şi şcoala era şcoală. Mai ales “Liceul Alexandru Papiliu Ilarian” al anilor 70-80. Aşa că toată clasa aceea de copii de directori stătea smirnă în faţa eleganţei şi decenţei domnului învăţător Petre Sălcudeanu.

Şi-l iubeam cu o iubire sinceră. Toţi.

Şi acum să revin la topicul zilei.

Nu mi-l pot imagina pe acest înger numit Petre Sălcudeanu prendu-ne lecţii despre sex.  Şi cum altfel trebuie şi poate să fie un bun învăţător decît un înger? Şi cum altfel pot fi îngerii, decît asexuaţi? La fel şi copiii, au dreptul acesta de a fi îngeri, deci asexuaţi, până cînd vine vremea să afle că de fapt au căzut din cer şi sunt pe pâmânt, unde în loc de aripi care te zboară la cer ai sex care te leagă de pâmînt şi de toate cele pământeşti.

Nu pot să înţeleg de ce acceptăm asta. Nu înţeleg de ce vrem să le vorbim de mici despre sex, ciclu, graviditate, boli cu transmitere sexuală în loc să le cultivăm ideea că pot rămâne curaţi mult timp.

Ca să fiu sinceră, nu ştiu, nu am habar la ce vîrsta am aflat despre sex. Dar asta tocmai fiindcă nu a fost un bigbang al sexului, o bornă de hotar între cînd nu ştiam despre acest subiect şi cînd am aflat. A fost un proces firesc, lin. Liniştit.

Sunt complet împotriva acestei orori numită educaţie sexuală.

Sexul e o funcţie.Aşa cum nu avem nevoie de lecţii de defecaţie, de rîgîit, de emis gaze, exact aşa nu avem nevoie de lecţii de educaţie sexuală. Este o minciună că datorită acestor lecţii va scădea numărul sarcinilor nedorite. Va scădea numărul sarcinilor, punct.

Dacă copiii sunt învăţaţi de mici că sexul e pentru plăcere, asta vor şi aplica, sexul pentru plăcere. Că trebuie să ne bucurăm de el şi cu asta , basta. E un soi de parc de distracţii pe care-l avem în noi, pe care trebuzie să-l explorăm şi exploatăm  în toate formele lui, deci de ce să nu profităm?

Hai să ne dăm în toate tiribombele sexuale., hai să ne bucurăm de goana după hormoni şi să lăsăm copiii pentru mai tîrziu, mult mai tîrziu. Că doar de aceea a progresat ştiinţa, ca să facem copii la cinzeci de ani. Adevăratul inamic al copilăriei este copilăreala, sindromul Peter Pan al veşnicei imaturităţi. Promovarea iresponsabilităţi la rang de lege. Am multe asemenea exemple în jurul meu, oameni care atât au amânat ideea de a avea un copil, până cînd au ajuns la concluzia că de fapt e mai bine fără sau nu s-a mai putut. Cînd sunt sinceri cu ei şi vorbesc de acest subiect li se umplu ochii de lacrimi şi tac. Mult.

Aşa că în încheiere, aştept cu interes lecţiile la fel de utile de educaţie sexuală pentru iepuri!