SA RESTAURAM SI OPERE LITERARE


Vorbeam acum doua zile cu Preoteasa despre proiectul de restaurare al bisericii. S-a intocmit un proiect si se asteapta niste aprobabari pentru accesarea unor fonduri europene. Nu intru acum in detalii jurnalistice de genul cine, unde, cum, cand. Ce vreau sa spun este ca m-am gandit ca poate ar trebui sa gandim si proiecte de restaurare al scriitorilor romani. Sa-i scoatem din Bellu si din copertele cartilor de romana si sa-i viem la loc cum au fost. Pentru ca fie in Bellu fie in cartile de romana, nivelul lor de viata e acelasi. Atata timp cat elevii vor considera ca e bataie de la Dumnezeu sa trebuiasca sa citesti Enigma Otiliei sau Morometii, sau ca e “ghinion de nesansa” sa-ti pice Eminescu la BAC  e limpede ca acestia, scriitorii, sunt mareti, dar le lipseste cu desavarsire impulsul vital.

Cel mai usor si la indemana e de “restaurat” poezia. Si aici nu ma refer evident la imersiuni in stil si “upgradarea limbajului” care va face ca “somnoroase pasarele” sa devina “narocomane pitipoance”…desi ar putea functiona la un anumit nivel al creierului de primata totusi, nu!

Prin restaurarea poeziei ma gandesc sa luam zece poezii de la zece poeti romani valorosi si sa le dam la 10 trupe de succes sa faca 10 melodii care sa sparga topurile. In felul acesta toata pustimea cu cercel si creasta, cu redbull si fumuri ar ajunge sa cante versurile poetilor romani pe care iata i-am muta din Bellu in Bamboo si din copertele cartilor pe buzele tuturor. Mai mult decat atat, stim ca mesajul oricarui cantec repetat la modul obsesiv ajunge sa intre in subconstient si sa lucreze de acolo. Deci cu timpul s-ar putea chiar constata o ameliorare a nivelului general de cultura…

In ceea ce priveste romancierii, e mai greu. Poate ar fi o idee sa scoatem o serie de tricouri cu fetele lor si cu cate un citat “cool” din opera lor. De exemplu, acel citat din Sadoveanu “daca prostia ar durea multi ar fugi pe ulita tipand”  ar putea fi de succes si cred ca s-ar gasi doritori sa-l poarte. La Caragiale avem o gramada…Eminescu din Scrisori, e chiar cinic deci modern, merge cu RedBullul din doatre…Banuiesc ca pana  si la mai pateticii Slavici si Rebreanu gasim replici de “duh”…de fapt nu banuiesc, stiu…

Poate ca solutiile date de mine nu sunt cele mai bune dar sunt ferm convinsa ca ideea cu restaurarea e buna si trebuie aplicata fiindca si memoria celor plecati din familiiile noastre o tinem tot noi, prin eforturile noastre. Ni-i pastram vii prin povesti, albume de fotografii, pomelnice…

Si de ce daca restauram o cladire nu putem restaura un cuvant? Numai aparent caramida e “mai” 3 D decat cuvantul. Numai aparent!

PS Nu stiu care ar fi lista primilor 10 poeti si 10 romancieri care ar fi de restaurat pentru inceput, inca ma gandesc, daca aveti o lista a voastra, scrieti-o aici!

Advertisements

Caragiale, mon amour!


Cand am ajuns in anul trei, la Caragiale, abia incepusem sa-i pricep umorul. Ardeleanca get beget,  imi era straina gluma conului Alecu. Gluma de mitici, care va sa zica. Si nu eram singura… Imi amintesc si acum, eforturile profesorului nostru Alexa Visarion de a-l face pe un coleg basareabean sa inteleaga faptul personajele lui Caragiale una zic si basca inteleg si ca pun la cale  o tactica smechereasca pentru  a obtine un pahar cu apa  fara sa-l ceara direct, chiar daca pentru asta e nevoie sa se prefaca a avea o treaba pe la vreun birou.

Romanul lui Caragiale s-a revelat insa in zilele noastre, din pacate cu mult mai putin umor. Este ca si cand l-am fi trecut pe Caragiale in registru dramatic. Fiindca daca nu-i intelegi fineturile, daca te atasezi de modelel lui si le aplici ad literam,  asta rezulta. Niste scrieri despre oameni vulgari, redusi si cu o samanta de putrejune in ei. Ori Caragiale nu e asta…e o privire asupra asta. Este decaderea si contemplarea decaderii.

Azi, parsivismul s-a dezbaracat de umor, zeflemeaua a pierdut din detasare si s-a transformat in rautate bruta. Suntem cu toti gata sa radem de oricine, cu orice risc. Asa cum se radea si de bietul angajat CFR a carui Mita era plecata cu seful cel frumusel, singuri singurei, noaptea in cuseta separata.

Bucuria cea mare a romanului e de a gasi unul mai prost ca el, de care sa rada. Romanul nu isi traieste timpul, el isi bate joc de timp. Rade de timpul lui. Asta se simte astazi mai abitir ca oricand.

Mi-a trecut prin cap ca suntem fiecare dintre noi, un personaj din Caragiale. Si te intreb, ca intr-un sondaj de Facebook , tu ce personaj din Caragiale, esti. Perversul care inchide ochii la amantlicul neveste-sii numai fiindca amantul tine afacerea, ca in o “Noapte Furtunoasa” sau un judet intreg ca in “O scrisoare pierduta”…Sau cetateanul turmentat care in ciuda decaderii lui are impulsul de a duce o scrisoare adresantului…Sau suntem cu totii niste Conu Leonida cu gura mare, care avem impresia ca daca buchisimo gazeta intelegem mersul lumii si suntem mari politicieni? Un lucru e clar, Caragiale ne-a  etichetat de popor caruia ii place inainte de orice  sa vorbeasca ca sa-si dea importanta. Daca nu ne putem mari pe noi macar ii putem micii pe ceilalti, ii ridiculizam si in felul acesta, prin comparatie, noi crestem in mintea noastra precum Guliver.

Nu e zi sa nu citesti in ziar despre Mite si Didine care se incaiera de la cine stie ce nimic. Sticla cu vitriol o viseaza fiecare si sunt convinsa ca daca ar avea-o nu s-ar sfiii multi sa o foloseasca…Tradarea e la ordinul zilei. Si din pacate e a iesit de mult din sfera politicului si a trecut in viata domestica. Copiii isi trateaza parintii, sotii unul pe altul etc .Acum insa nici macar nu ne mai straduim, asemnea lui Trahanache sau a marelui tinator la onoarea lui de familist, jupin Dumitrache. Onoarea de familist s-a dus. Acum cu cat mai multe divorturile, cu atat mai mare onoarea. Amantele nu se mai ascund, se etaleaza.

Cred ca singurul lucru bun de facut, este sa ne dam un pas inapoi, sa radem de noi, sa radem impreuna cu Caragiale si sa ne propunem sa iesim din zona trairilor viscerale. Ca pina la urma daca avem un cap asta nu e doar ca sa nu ne ploua in gat…Si sa nu uitam, Caragiale a scris comedii!