Dacă faceţi greşeala impardonabilă din punctul meu de vedere, să citiţi reviste, veţi găsi invariabil rubrica de sfaturi, rubrică absolut cutremurătoare. Mai jos motivele.
1 Siguranţa celor care dau sfaturi. Citesc o scrisoare , sau şi mai rău, interpretează un nume, o dată de naştere sau o adresă şi se apucă să spună după caz, cum e aura, cum sunt părinţii, datoriile karmice, sau dacă vreţi ceva mai specializat, mai ştiinţific, atunci avem psihologii sau pseudo psihologii care încep să-i dea cu Jung, Karl, Marx şi Lenin şi să facă o anamneza elaborată a vieţii cuiva. De câte ori am dat sfaturi cuiva, şi nu am făcut-o decât cu cei apropiaţi, a căror istorie o ştiu şi ale căror persoane şi vieţi le iubesc, am regretat. Nu ştii niciodată ce impact poate avea o prostie pe care o debitezi. Practic totul pleacă din străfundul inimii, dacă el e bun, probabil şi efectul sfatului e bun. Câţi dintre noi ne putem lăuda cu străfundurile bune ale inimii? Ăla eu..ăla eu…Dacă dai peste sfaturi TV, fie că sunt zodiacale, medicale. hormonale…vezi oamnei siguri pe ei, doamne cu toc, picior peste picior, are-ţi spun de ce te înşeală soţul şi te părărseşte cu aceeaşi nonşalanţă cu care-ţi anunţă că mercur e retrograd. Ăsta e deja un pleonasm. Mercur pare să fie veşnic retrograd, cel puţin la tv!
Ca să poţi da cuiva un sfat cred că e important să umbli în papucii lui o vreme. E posibil să umbli cu adevărat în papucii cuiva? Cred că răspunsul sincer e NU. Nu poţi avea capul cuiva, sufletul altcuiva, inima alcuiva, familia, condiţiile de viaţă etc Ar însemna că nu suntem unici, şi suntem!. Aşa că tot ce avem de făcut e să tăcem. Să ascultăm, să iubim persoana care are încredere să-şi verse inima-n cuvinte spre noi şi dacă suntem creştini practicanţi, să ne rugăm. Dacă suntem new-ageişti să trimitem cum ar veni “un gând bun”.
2 Singurătatea celor care scriu. Sau poate aroganţa lor. Nu mi-e clar.
N-ai tu un frate, o mamă, un coleg de serviciu, o soră, o vecină, un om….(nu mai spun un duhovnic, fiindcă niciunul din cei cu duhovnic nu scrie pe la reviste)…care să te asculte. Nu sec, nu profesional, nu cu durere-n cur şi ceasul de pontaj mergând, ci sincer, autentic, cu dragoste.
Dacă n-ai, atunci ai o problemă.
Dacă ai şi nu vrei să apelezi, fiindcă nu vrei să-i deranjezi, ai o altă problemă.
Dacă îi ai şi nu vrei să aplezei la ei fiindcă-i consideri incapabili să-ţi dea un sfat, iarăşi ai o problemă.
Şi rădăcina tuturor acestor probleme aş risca să zic că e aceeaşi, mândria. Nu apelez la apropiaţi fiindcă din mândrie nu vreau să afle că sufăr, sau nu apelez la apropiaţi fiindcă din mândrie nu-i consider suficient de buni, sau nu am la cine să apelez fiindcă din mândrie nu am lăsat pe nimeni să se apropie de mine….Trebuie să avem un om care să ne aruce în scăldătoare când îngerul Domnului tulbură apa la Vitezda. (http://www.resurse-ortodoxe.ro/evanghelia-duminicii-a-4-a-dupa-pasti-a-slabanogului-de-la-vitezda_l2060_p0.html). Important este să acceptăm asta, nu din spatele anonimatului unei semnături cu iniţialele, ci cu curaj,bărbăteşte, cum ar veni. Acceptarea ideii că avem nevoie de ajutor este, cred, primul semn de însănătoşire!
3 Curiozitatea celor care citesc.
Unii, cei mai mulţi, probabil, o fac ca să se amuze de vieţile şi întîmplările altora. Un soi de gură cască. Alţii o fac fiindcă speră şi ei să găsească soluţii.
Singura parte bună pe care o pot vedea în aceste sfaturi de viaţă este ideea că şi alţii pot trece prin ce treci tu. Dar e nevoie să citeşti reviste cu sfaturi ca să ştii că şi alţii au probleme cu creşterea copiilor? Că şi alţii suferă în urma unui divorţ? Că şi alţii o duc greu cu banii? Pentru asta trebuie doar să te uiţi în oglindă şi să-ţi spui ” ah, sunt om, am uitat!”
4 Nimeni nu-şi asumă urmările sfaturilor, nu există un follow up, o urmărire a evoluţiei situaţiei în urma sfaturilor, altfel sus, sunt complet lipsite de responsabilitate şi conştiinţă.
Poate că asta ar fi trebuit să fie punctul unu. Atunci când deschizi gura să spui cuiva ceva, semnezi pentru el, îi dai un CEC în alb.Poate nu pentru viaţa asta, deşi de multe ori scadenţa e chiar acu, dar cu siguranşă pentru cea viitoare. câd vom avea de dat socoteală pentru fiecre cuvânt ce ne-a ieşit pe gură. Cu atât mai mult cu cît cineva a şi plătit pentru acel cuvânt!
Aşa că sfatul meu pentru toată lumea este să nu dea sfaturi iar de cerut să le ceară celor carora le pasă de ei şi de urmările sfaturilor lor. Iar pentru probleme, apelaţi la instalatori, medici, jurişti etc
Desigur e doar părerea mea şi poate fi complet greşită!
1001decarti 