Fund de borcan, loveste din nou, dupa 20 de ai!


Fac parte din generatia decreteilor. V-o spun ca identificare, nu cu repros, nu cu mandrie. V-o spun pur si simplu. Si pe vremea mea, mor dupa expresia asta…pe vremea mea…Care e la o adica, “vremea ta”…Vremea cand erai tanar, vremea cand erai bagat in seama, vremea pe cand mai contai…revin, pe vremea mea nu era deloc o mandrie sa porti ochelari. O faceai ca nu aveai incotro. Citeam mult, la becuri chioare, poate ca nici nu mancam suficiente legume si fructe (nu erau asa “cool” dar ce-i drept nici asa chimicalizate deci banuiesc ca o rosie de atunci facea cat cinci de acum, dar iarasi, asta-i alta discutie ) ..ideea era ca daca purtai ochelari erai tratata drept “chior”, “tocilar” “papa -lapte” etc Ochelarii cu rame mari erau o pacoste si aia se gaseau cel mai des. Si acum ma uit in jur si nu vad decat ochelari cu rame mari peste tot. Invazia intelectualilor, ce mai! Poate ca nu sunt mari cititori, poate ca altceva inafara de moda si tendinte n-au in cap sau poate ca pur si simplu vor sa ne arate ca sunt orbi, ca nu mai vad nimic de interes in jur, ca e musai sa-ti pui ochelari ca sa vezi un sens in viata asta. Sau poate ca e doar razbunarea tocilarilor, a tuturor celor batjocoriti si strigati de pe cealalta parte a drumului”baaaaai! fund de borcan!”, a celor nechemati niciodata la petreceri, a celor vesnic fara iubita, a celor care in loc sa adune poze in album adunau timbre in clasor.

 Poate ca “fundul de borcan” a ajuns intre timp mare desiger pe La Paris, New York sau Londra  si si-a zis “Ia sa-i vad eu pe toti “culutii” astia cum devin ei niste culti peste noapte, ia sa lansam moda “aragaz cu patru ochiuri”. Daca e asa, ma simt si eu razbunata! 

In ceea ce priveste pantalonii cu turul cazut, numai cine n-a avut un trening adevarat in anii 80, un trening de bumbac suta la suta (practic niste izmene bleumarin sau negre cu niste dungi albe pe laterala) nu stie de unde s-a nascut moda asta…Cand sareai la sport,  cu o mana dadeai in minge cu cealata iti tineai izmenele, ca pe vremea aia nu era “cool” sa ti se vada bucile. Iata, o alta razbunare a tuturor grasilor “aragaz cu patru ochiuri”. Astia ramaneau mereu in curul gol la sport spre vesnicul lor oprobiu.

Pe masura ce ma gandesc imi dau seama ca in spatele modei din ziua de azi, e un tocilar care rade. Si asa are sens. Numai asa.

 

 

Advertisements

oameni haute couture


Cred ca primavara asta mi-a asteniat pina si ultimul neuron cu care (nu ma intereseaza daca e cacofonie sau nu) iesisem din iarna dar mai nou traiesc intr-o continua analogie intre oameni si haine. Mai alataieri va spuneam ca regula sifonierului trebuie aplicata si la oameni. Ce nu ai purtat doua sezoane, e de aruncat. Idem, e cine n-ai sunat sau nu te-a sunat de doua sezoane, e demodat deci out. Ei bine, azi mergeam pe strada si ma gandeam ca oamenii sunt unii haute couture si altii ….nu.Dupa cum stim cu totii ceea ce face o piesa de colectie sunt materialul, croiala, originalitatea, simplitatea linieiei si mai ales, lucrur manual. Nu poti fi haute couture si tras la masina, chiar daca materialul e matase, croiala impecabila, linia Coco Chanel …toate sunt inutile daca nu e cusatura de mana.

Ce inseamna de fapt aceasta cusatura de mana? Care e mesajul transmis? In primul rand, nu e graba. Impusatura dupa impunsatura, ac dupa ac, mana traseaza rotocoale prin aer, e un balet…spre deosebrire de masina care face tzatazacatzaca tzaca….este ca si cand persoana care iti coase rochia ti-o coase cu linistea ei, cu gandurile ei, cu urarile de bine…pentru ca sa fim seriosi, nu iti face o rocchie la comanda ca sa mergi cu ea la mall, la film,  sa maninci floricele si sa bei “soda”….

Custut de mana mai inseamna niste mici imperfectiuni, invizibile, dar existente. Pentru ca se stie, omul nu poate face niciodata nimic, identic. Doua impunsaturi de ac pot parea identice, dar nu sunt….

Manual inseamna si istorie, un parcurs in timp. Iti ia doua ore sa cosi o rochie la masina si cateva zile sa o faci manual!

Revin la oameni. Imi plac oamenii haute couture. Si aici nu ma refer la cururi imbracate in marci si picioare etalate in mii de euro. Haute couture la oameni inseamna un material bun. Si bun inseamna natural. Ca-i bumbac sau matase, ca luceste sau e mat, important e sa fie natural, sa fie tesut cum trebuie si sa aiba culoarea care i se potriveste. Anumite culori dau bine pe matase, altele sunt mai frumoase pe in…

Apoi conteaza si croiala. Ca degeaba e materialul bun daca e lasat de izbeliste.

Linia omului, simplitatea lui, felul in care ii curg gandurile in cap si modul in care ies ele la lumina….conteaza extraordinar de mult.

 

Dar mai presus de toate, mai ales si mai ales (ales si in sensul de special, selectat, selectionat 🙂 ) conteaza sa fie cusut de mana. Un om care face eforturi cu el, un om care se lucreaza pe sine (than gaian, nu la sala ma refer!) un om care se lupta cu naravurile lui, cu firea lui …asta e un om haute couture. O piesa de colectie. O rara avis. Cand prinzi unul din asta….poti sa-ti arunci tot sifonierul. Cu sclipici cu tot!

Grasă şi frumoasă, Lagerfeld mă lasă…


Am citit ieri în EVZ că distinsul domn Karl Lagerfeld se plângea de Adele că ar fi cam grasă. Şi mă gândeam câtă nefericire, depresie şi frustrare, ca să nu spun câte suiciduri şi boli a generat cretinoida dimensiune standard 90-60-90. Deştepţii de creatori de modă, acesşi idoli la care ne încinăm până dăm cu fruntea de podea de mai multe ori s-au gândit că cel mai simplu mod de a munci ei mai puţin ar fi să bage dimensiuni standard la frumuseţe. De ce să stea să ajusteze rochii înainte de prezentare când pot ajusta din start femeile după gustul lor. E mai simplu doar să tai în carne vie decât în mătase …pielea e doar un material mult mai rezistent şi dacă n-ai tăiat bine o dată, merge s-o tai a doua şi a treia şi a zecea oară, mai scoţi mai pui, mai ţii o dietă drastică de leşini prin baie, mai dai la boboci după ce mănânci, ce contează, important e să intri în rochie……dar proşti nu sunt ei că încearcă să-şi facă viaţa mai uşoară, proşti suntem noi că acceptăm să ne-o facă pe a noastră grea. Proaste sunt toate femeile care în loc să se uite în ele însele câte lucruri minunate au de oferit lumii se uită în oglindă…şi pun mereu aceeaşi întrebare “care-i cea mai frumoasă din ţară” ..Ei bine, aia e o poveste şi dacă ne aducem aminte, cât era ea de poveste, cea care punea această întrebare sfărşea prost!

Proşti sunt bărbaţii care nu mai caută femei, caută “asistente”, “top modele”, “femei gonflabile” şi apoi se plâng că-s nefericţi. Că-s cu sănătatea varză, cu nu mai …şi nu mai…Păi cum să “mai” şi să “mai”  când tu nu mai eşti bărbat ci peşte sau hai să nu fiu rea, vânător. Un vânător trebuie să-şi păzească trofeul, să nu i-l ia altcineva sau să ochească un trofeu şi mai bun aşa că liniştea…s-a dus. S-a dus liniştea, s-a dus şi sănătatea….

Revin la Lagerfeld şi Adele. Adele e minunată aşa cum e, mai grăsuţă şi cu un ten superb şi sper să nu cedeze presiunilor celor din jur şi să ajungă şi ea vreo păpuşă gonflabilă nu de alta dar chiar cred că avem nevoie de exemple de femei normale, care ştiu să-şi poarte cu demnitate, încredere şi bucurie formele ieşite din standard.Iar ca lectură obligatorie pentru toate fetiţele trecute de şapte ani, ar fi “Hainele cele noi ale împăratului”. Anderesen a avut geniu şi s-a dovedit un adevărat vizionar. Fiindcă indiferent câtă vânzoleală era cu moda atunci, e glumă faţă de ce e acum.Tocmai fiindcă atunci se tăiau hainele, pe când acum se taie oameni ca să se potrivească cu hainele…