Kurt Vonnegut, din nou. Un om fara de tara


Un om fara de tara - Kurt Vonnegut

Iubirea mea pentru Kurt nu mai e un secret pentru nimeni. Continui sa-l descopar. De unde se vede treaba ca nici macar moartea nu ne poate desparti. Continui sa rad cu el. Simtul umorului este , din punctul meu de vedere, cea mai erogena zona. Si nu o sa pot parasi niciodata un barbat care ma face sa rad. De exemplu:

“Am de gand sa-i dau in judecata pe cei de la Brown& Williamson Tobacco Company, producatorii tigarilor Pall mall si am sa le cer un milion de dolari despagubire.Incepand de la varsta de doisprezece ani fumez, tigara de la tigara, doar pall Mall fara filtru si de ani buni, Brown& Williamson imi promit-inca de pe pachet-ca ma vor ucide”.

“Un om fara de tara” e un soi de testament. Kurt ne lasa noua, copiiilor lui, temele sale de meditatie. Cat si pana unde se poate glumi? Exista subiecte tabu? Razboiul, departe de a fi un accident genetic la scara mare e o afacere la scara si mai mare. Kurt, ca orice supravietuitor al atacului Dresdei, stie

” Viata este ceva cu care nu trebuie sa tratezi nici un animal. Nici macar un soarece”.

Un om fara de tara este un strigat al luciditatii iubirii. Kurt a iubit oamenii si tocmai de aceea s-a uitat roata in jur si a vazut ca oamenii care iubesc oamenii sunt pe cale de disparitie. Ei sunt inlocuiti cu indivizi extra-mega-para-ultra inteligenti, educati, cultivati dar cu nada coracon. Oameni care fie si-au pierdut constiinta pe drum, fie asa cum sustine Kurt nici n-auavut-o. Kurt ne atrage atentia la PP-Personalitati psihopate si citeaza chiar un studiu de specialitate privind acesti indivizi care se nasc eviscerati de constiinta.”Mask of sanity” de dr Harvey Checkley, profesor de psihiatrie clinica la Mesical Collage-Georgia. (Eu cand am scris cu “Sange rece si albastru” am crezut ca am inventat o boala-ingridianismul si cand colo, Ingrid exista si e PP)

“oamenii considerati PP sunt prezentabili, cunosc prea bine suferintele pe care actiunile lor le pot provoca altora, dar nu le pasa. Asa se face ca multi dintre acesti PP fara inima detin in prezent posturi importante in guvernul nostru federal, ca si cand ar fi lideri, nu oameni bolnavi. S-au cocotat in sa.”

Hmm, suna cunoscut, nu-i asa?

Din punctul de vedere a lui Kurt cea mai inteleapta persoana pe care a cunoscut-o s-a nascut in Romania.  Saul Steinberg conform lui Kurt in sase secunde dadea cel bun bun raspuns. “in orice fel de arta reactionezi la sbaterea artistului fata de limitele lui”.

Eu sincer cred ca limita lui Kurt inca n-a fost inca descoperita.

“Un om fara de tara” a aparut la Rao. In niste conditii grafice exceptionale. Merita fiecare secunda pe care i-o oferi!

 

Advertisements

Kurt Vonnegut si atacul Dresdei


Pot sa spun ca-l iubesc pe Vonnegut.  Nu exagrez. Este scriitorul al carui umor mi se potriveste cel mai bine. Daca lui Basescu ii plac glumele lui, mie imi plac glumele mele tocmai fiindca mi-au fost inspirate de Vonnegut. Asa ca despre el voi scrie mai des poate decat despre altii. Adica am sa-l pun undeva linga Shakespeare, Cehov, Marques, Caragiale si ar mai fi cativa pe lista scurta a oamenilor care mi-au imbogatit umorul si prin asta puterea de fascinatie asupra lumii. Pentru mine, umorul a fost aliatul meu. Si  o arma. A fost o vreme cand din cauza unor evenimente nu foarte vesele din viata mea mi l-am pierdut, dar asta e vorba despre “atacul asupra Dresdei” din viata mea ori eu vroiam sa va vorbesc despre “atacul asupra Dresdei” din viata lui Vonnegut. Imi asum riscul de a ma injura si a iesi de pe pagina  si am sa fac o scurta dizertatie despre atacul Dresdei din viata fiecaruia. Fiecare dintre noi avem o Dresda.  Ne bagam intr-un beci, stam acolo, un mult care ni se pare putin sau un putin care ni se pare mult, fiindca in beci timpul e suspendat, dar cand iesim lumea a disparut. Un moment in care tot ceea ce credeai despre lume dispare. Dispar prietenii si sensurile. Iesi din beci si esti singur. Hey, is there anybody in there? La coborare te descopri pe tine. La iesire descoperi lumea. Altfel. Gata cu dizertatia back to Vonnegut!

Vonnegut, american de origine germana, este prins in Dresda luptand de partea aliatilor, evident! si este martor la raderea Dresdei de pe suprafata pamantului. Ce umor ciudat, un neamt suprins in Dresda in timp ce lupta de partea aliatilor..

http://ro.altermedia.info/calendar/dresda-1945-crima-cu-premeditare_2040.html

Este agresat in dubla lui calitate de german si american, dar mai ales in cea de om. Povesteste de multe ori cum la iesirea din adapost a fost marcat de marele nimic ramas in urma atacului. Acest lucru l-a transformat intr-un om care a luptat toata viata lui prin toate scrierile si cu toate cuvintele si ideile lui impotriva razboiului. Si tot acest lucru l-a facut sa intelega ca in viata  ai doua optiuni si numai doua. Nebunia si umorul. Mi-e foarte greu sa aleg despre care carte a lui sa vorbesc.  Asa ca am aplicat principiul dadaist a lui Tzara si am lasat intamplarea sa creeze poezia pentru ca pina la urma, stim cu totii, sensul e in creierul privitorului cel putin la fel ca in cel al artistului.

Si ironic sau nu, dar foarte vonnegutian, a iesit Hocus Pocus!  Ar fi putut fi “Abatorul nr 5” sau “Mama noapte” sau “Leaganul Pisicii sau “Fii binecuvantat, domnule Rosewater!”, “Mic Dejun de campion” dar avand in vedere ca a fost o extragere din joben si ca domnul Vonnegut e aici, doar el ne vorbea de timpul concomitent (pe care l-am exploatat si eu cat de bine m-am priceput in “Hotii de timp”) a iesit Hocus Pocus! Dar inainte o scurta pauza publicitara 🙂 Astept rasunsuri despre atacul Dresdei din viata voastra, a avut loc, sau inca il asteptati ? 🙂