Omul care aduce cartea Negru de fum

http://www.protv.ro/show/omul-care-aduce-cartea.html

Datorita lui Dan C. Mihailescu am reusit si eu sa integrez cartulia asta, numita Negru de fum. Deci am aflat ca se poate incadra in realism parabolic.

Gaudeamus sa fie ca cititori, destui!

http://www.tritonic.ro/blog/

Momentan ma simt ca o camila abandonata in desert dar sper ca pina diseara la ora 19 cand e lansarea sa-mi revin. Cartile sunt bune si merita. Si a mea(Negru de fum)  si a Oanei (Dincolo de oglinda)  si a noastra -Craciunul Mincinosilor. Asa ca va astept.

Gaudeamus si Louis Vuitton

Nu mai tin minte, prin 85/86 am venit la Bucuresti intr-o vara sa vad teatru. Urma sa dau examen la regie si am considerat ca e de bun simt sa-mi fac o infuzie cu teatru de calitate.  Parintii mei au considerat si ei ca merita efortul. Am vazut atunci niste spectacole memorabile. Richard al III-lea la Teatrul Mic cu Stefan Iordache in rolul principal, regia lui Silviu Purcarete (daca nu ma insel) Hamletul de la Bulandra cu Caramitru, Fratii Karamazov la Nottara in regia lui Dan Micu, in fine, multe spectacole puternice. Si traiam eu asa cu impresia ca actorii si regizorii mari sunt un fel de semizei care baga ambrozie si nectar pe o parte si cealalta genereaza imagini mirobolante care te urmaresc apoi, pe tine simplu si nating privitor, toata viata. Stateam in Bucuresti la matusa mea pe care o chema Ifigenia Tudorica, Si din cauza acestui nume popmpos toata lumea ii spunea Geta sau Doamna Tudorica. Si aceasta matusa a mea, Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul, pe linga faptul ca facea o mincare la care cred ca coborau si cerurile doar sa o adulmece, lucrase toata viata ei , de la 18 ani, in teatru. Fusese secretara lui Vraca, Eugen Lovinescu. Il cunocuse bine pe Calboreanu. Pe scurt, era harsita in lumea teatrului. Ei bine, fiind ea o femeie cu mult umor si cu un spirit fin de observatia, ca nu degeaba lucra in teatru, m-a luat intr-o seara deoparte si a incercat sa ma pregateasca. Sa imi povesteasca ca lumea artistica nu e asa cum cred eu, ca exista invidii, ca degeaba faci tu ceva bine ca nu e obligatoriu sa fii si recunoscut, ca de multe ori colegii iti spun ca binele e prost si prostul e bine numai ca sa te ameteasca etc etc  Concluzia Getei era ca trebuie sa ma concentrez intotdeauna numai pe scena si sa fiu imuna la culise, daca vreau sa rezist nervos. Aveam 16-17 ani si nu o prea credeam. Ma gandeam ca e doar acrita. Nu era deloc. Era doar un om care era implicat in procesul de creatie dar nu la nivel artistic ci administrativ, asa ca avea ocazia sa vada totul cu ochi limpede.

Ei bine, de atunci a trecut un sfert de secol si am avut ocazia sa probez spusele matusii mele. Mi-am adus aminte de acest lucru, fiindca Gaudeamusul sta sa inceapa…Cine crede ca in literatura sau teatru nu exista Louis Vuittoane si Hermesuri, se inseala. Esti mai cu mot daca faci parte dintr-o anumita gasca. Daca frecventezi anumiti oameni. Daca zambesti cui trebuie. Si aici sunt oameni care iti spun ca raul e bine si binele rau doar ca sa te ameteasca. Dar nici ca-mi pasa! Ma bucur ca ma vad cu cativa oameni care-mi plac, carora le zambesc nu fiindca trebuie ci fiindca-mi plac.  Se stiu ei care sunt nu-i mai strig aici…Imi voi clati ochiul cu aglomeratia de la anumite standuri si vantul prin salcii de la altele si voi incerca pe cat imi sta in pueri sa sustin noua mea carte”Negru de fum”. Care in ciuda numelui nu e o carte trista. Din contra.

Asa va si la Gaudeamus am de gand sa ma concentrez pe ce se intampla pe scena si nu in culise. Fiindca nu stiu daca stiati, dar culisele sunt o scena in aspiratie. Dar asa trebuie sa ramana, in aspiratie. Deci sa nu le permitem culiselor sa devina scena si scenei sa devina culise.

Gaudeamus-file de poveste

http://www.tritonic.ro/blog/?p=1412

Va astept la targ! Vineri sera de la 19, cea mai tare lansare. Oana Stoica Mujea, Liviu Radu  si eu. Si cu Bogdan Hrib, zece, care-i si intrece. Se va vorbi putin si bine spre deosebire de altii care vor vorbi mult si prst. Se va rade. Se va demonstra ca o carte e buna si pentru altceva decat ca suport de telefon mobil. Dar mai ales, se vor vinde carti, Ca de nu, ar fi vorba de Expozitia Gaudeamus. Si daca pentru o cafea, o apa minerala si un pachet de tigari se dau 20 de lei, banuiesc ca si o carte merita macar atat.

http://www.tritonic.ro/isbn-Negru_de_fum-978-606-8139-58-6.htm

http://www.tritonic.ro/isbn-Crime_perfecte_dincolo_de_oglinda-978-606-8139-57-9.htm

Negru de fum-Lumea s-a sfarsit, traiasca lumea!!

Cand a aparut “Cu sange rece si albastru” la toate interviurile am fost intrebata care din cele doua personaje ma reperezinta, avocata rece, incapabila organic de senimente sau batrana a carei viata e construita pe afect, aproape inafara oricarei ratiuni.

http://www.tritonic.ro/isbn-Cu_sange_rece_si_albastru-978-973-733-242-4.htm

Cand a aparut “Hotii de timp”

http://www.tritonic.ro/isbn-Hotii_de_timp_(crime_scene_26)-978-606-92276-9-5.htm

tot asa, am fost intrebata daca ma identific cu Mustacioasa care refuza sclavagia frumusetii (intrebare care nu a fost magulitoare, recunosc!) , Diva indragostita vesnic numai de ea insasi (si mai bine 🙂 ) , Jurnalista pusa pe cariera,  Casnica  frustrata sau Ghicitoarea plictista fiindca viata nu mai are cu ce s-o surprinda… Cat despre locotenentul Dada care e cand talamb cand smecher…Ei bine, raspunsul a fost acelasi. Neti. Neti. Nici aia nici ailalta. Nu m-am identificat cu niciunul din personajele mele. Pina acum.

Anghel Arhitect, personajul principal din Negru de Fum ma reprezinta. Momentul acela al adevarului cand stii ca daca esti norocos esti la mijlocul vietii si ca deja o nuielusa invizibila a trasat o linie intre tu, cel plin de sperante si asteptari si tu, cel care te intorci cu spatele la tineretea ta si contempli …Contempli ce-ai facut, ce ai realizat pina la acest prag invizibil dar al naibi de perceptibil de 40 de ani. Si de cele mai multe ori ti se pare ca nu e mare lucru de contemplat. De cele mai multe ori trebuie sa-ti fure cineva peisajul ca sa-ti dai seama ca de fapt era acolo.

Paranteza mica. In Romania oamenii sunt declarati batrani foarte devreme. Revistele, ziarele, emisiunilie de tv se refera de multe ori la un om de 40 de ani ca fiind batran”ce bine se tine desi are 43 de ani” Cu varianta “arati bine pentru 40 de ani” “nici n-ai zice ca ai 40 de ani”…Am citit un titlu “o btrana de 56 de ani”…Inchid paranteza.

Anghel Arhitect are in jur de 40 de ani si nicio realizare notabila. Are o familie pe care o iubeste si o lume in jurul lui care se descompune. Prietenii ii pleaca.  Orasul se prabuseste.  E golul acela de care pomenea  Buzzati in “Destertul tatarilor”, in aceea parabola a strazii pe care , inaintind in varsta, sunt din ce in ce mai putini oameni.

Si iata ca acest nesemnificativ Anghel Arhitect, acest “loser” acest balast al societatii devine pionul principal in lupta dintre bine si rau, dintre rai si iad. De el depide daca va trai copilul sau. Sau orasul. Sau lumea.

Ma identific cu Anghel mai mult decat as vrea. Zbaterea lui de a face fata situatiei, incercarea disperata de a se mentine pe un curs de plutire, umorul ca ultima sansa si mai ales, senzatia aceea ca n-ai incontro, trebuie sa fii eroul propriei vieti, imi e familiara.

Si eu simt peranent ca oscilez intre cei doi poli, ca mereu ma balansez intr-o parte si apoi revin si ca imi spun ca asa trebuie, ca asta-i echilibrul, desi nu sunt convinsa deloc de spusele mele…Si eu imi spun in cele mai grele momente “hai ca-i bine” doar ca sa ma motivez sa merg mai departe.

Ca o nota de subsol. Focus grupul meu de cititori, format din cei doi copii ai mei, mama, sora-mea, nepoata-mea si un prieten foarte bun, au reactionat cu totul diferit. Tinerimea nu au empatizat cu Anghel in schimb s-au bucurat de perversitatea si cinismul Chinezului. Pe cand grupa de varsta 40 + a fost cucerita total de Anghel cel fara niciun merit, decat acela de a face fata unor situatii din ce in ce mai grele.  Cred ca e limpede, de ce….

Cartea va fi lansata la Gaudeamus, vineri 19 noiembrie de la 18,30, va astept pe toti. Lansarea va fi una in cadrul colectiei LIT  de la Tritonic unde imi vor fi alaturi Oana Stoica Mujea si Liviu Radu, care isi vor lansa doua carti proaspat iesite de sub tipar, editorul nostru  Bogdan Hrib si “special guest star” mai pe romaneste invitat de onoare, doamna scriitoare Lucia Verona.  Va asteptam cu totii!

La Gaudeamus cu Oana si Liviu

De azi in doua saptamani incepe Gaudeamusul. Din cate am inteles a fost cat pe ce sa nu se tina. Si nu ma mira. Am trecut aseara prin fata gaurii negre unde era Libraria Diverta, de la Eva. Mie una niciodata nu mi-au placut librariile gen hala de carte. In plus,  Diverta avea preturi foarte mari, oarecum normal din moment ce trebuia platita chiria la ditamai locatia si  salariile angajatilor. Angajati care fie vorba intre noi nu prea aveau habar ce vand si raspunsul invariabil era “stati sa ma uit in calculator”.

Am fost odata cu o prietena sa cautam Dr Spock si l-am cautat de-am ametit, apoi am intrebat un supervisor…a zis sa asteptam sa se uite in calculator,  s-a uitat in calculator si ne-a zis clar, limpede si raspicat, ca nu o are. Cand eram gata sa ne intoarcem pe calcaie, ne-au cazut ochii pe ea. O aveau. Dar calculatorul zicea ca nu…Dar chiar si cu toate aceste neajunsuri, imi pare rau ca s-a inchis. Poate ca  s-a inchis fiindca ii sabota propriul or calculator 🙂

Revin la Gaudeamus. Este oare nevoie de el? Habar n-am. Stiu doar ca abia astept sa inceapa pentru ca pe mine personal ma scoate din viata mea liniara si ma introduce in alt univers. Probabil ca nu sunt singura.

Voi fi la Gaudeamus  vineri 19 noiembrie de la 18,30 cu noul meu roman Negru de Fum care va aprea la Lit de la Tritonic. Voi fi  impreuna cu cartea Oanei Stoica Mujea -Dincolo de oglinda si cu Liviu Radu-Lumea lui Waldemar, care apar tot in colectia LIt de la Tritonic . Invitata speciala Lucia Verona si editor, omniprezentul Bogdan Hrib. Sunt convinsa ca va fi una din lansarile de succes de la Gaudeamus…

Cine se lasa pacalit?

O prietena care si ea scrie si inca bine, (  nu, nu e vorba de Oana Stoica Mujea care e fugita momentan in munti 🙂 )mi-a spus ca i-au placut primele 3 capitole din “Negru de Fum” pe care le-a citit pe www.suspans.ro  cu toate ca ii aminteste de Philip K Dick dar ca ea probabil le-ar fi scris altfel pe alocuri. Treaba asta pe mine m-a uimit. Eu cand citesc ceva imi inlocuiesc vocea din cap cu cea a scriitorului. Il las pe el sa preia controlul asupra mea, eu ma anihilez complet. Cu alte cuvinte, in timp ce citesc, nu sunt critica deloc. Decat daca citesc o carte proasta si atunci de cele mai multe ori, o arunc cat colo. Literalmente. Un scriitor prost e un om care-ti fura viata, un fel de vampir, nu merita prea multa intelegere si compasiune…

E interesant cum poti citi cu distantare sau prin totala anihilare.  Este cred si urmarea scriiturii dar si urmarea unui fel de a fi. Atunci cand naratiunea e la persoana I e mai usor sa intri in hipnoza, de exemplu. Dar dincolo de scriitura, cred ca exista cititori cinici, care vad totul prin prisma personalitatii lor si altii ca mine, care se lasa usor pacaliti. Si la teatru, eu prefer teatrul clasic, in care ca spectator sunt pacalit ca acolo sub ochii mei personajele traiesc. Dar acum ce sa spun, ca pina in clasa a cincea am crezut in Mos Craciun si chiar si acum mi se mai pare ca-l zaresc din cand in cand. Da nu ma dati de gol…

Astept sa imi scrieti daca voi va lasati pacaliti sau cititi critic. Si in ce masura asta depinde de scriitura sau de voi. Si evident, daca mai credeti in Mos Carciun…

Avanpremiera “Negru de fum”

Iata o avanpremiera la urmatorul meu roman http://suspans.ro/literatura/proza/negru-de-fum

si o autobiografie construita pe ideea suspanuslui din viata mea :

http://suspans.ro/author/ivona.boitan

Si tot in Revist Suspan de numarul acesta o mai puteti gasi si pe Oana

http://suspans.ro/author/oana_stoica_mujea

Acum doua vorbe despre cum s-a nascut “Negru de Fum” roman care are ceva mistery, cu putin sf, cu nitel suspans, cu mult umor negru… Am fost odata, demult, pe vremea cand pisicile erau prietene cu soarecii la Copsa Mica si m-a uimit negrul care era acolo.  Realmente gainile albe erau negre. Caprele erau negre. Pe vremea aceea fabrica inca mai producea, nu ca acum ar fi mult mai bine…Si acele imagini cu gospodaria neagra mi-au  ramas undeva. Se pare.

 Faptul ca nu poti deschide un ziar, nu poti rasfoi un program tv sau de cinema fara sa vezi ceva legat de sfarsitul lumii, m-a facut sa ma intreb cum cred eu ca ar incepe acest sfarsit al lumii. In niciun caz cu anunturi la ziar, filme  si seriale tv care sa anunte evenimentul! Cred  cu toata taria ca atunci cand Dumnezeu va decide ca e cazul sa puna un sfarsit lumii, nu va anunta acest lucru la gazeta..Si mi-a trecut prin cap ca daca ar fi ca iadul sa se verse in lume ar incepe sa o faca de la Copsa Mica…. Si ca daca ar trebui ca lumea sa fie salvata, cel mai indicat ar fi un neica nimeni, un om bun si-atat, atat de bun incat habar nu are ca e bun.

Si uite asa, un amarastean de vreo patruzeci de an, fara alta mare abilitate decat aceea de cititor infocat, se trezeste ca e un pion, ultimul, pe care si-l disputa cele doua mari tabere.

 “Negru de Fum” va aparea la Tritonic, inainte de Gaudeamus.

Dar pina atunci, nu uitati, cine vrea, cine poate, este asteptat joi la Pitesti, la Biblioteca Judeteana Dinicu Golescu, la ora 15 00 la  o mega intalnire politista cu patru doamne si un domn. Lucia Verona, Oana Stoica Mujea, Monica Ramirez,Bogdan Hrib sau  (Stelian Munteanu ?)  si Ivona Boitan.