6! VIN AUTORII LA PITESTI! 6

In Romania cartile nu au viata nici lunga, nici buna. Lunga nu o au fiindca dupa una -doua lansari nu te mai intreaba nimeni de sanatate. Nici buna, ca urmare a primei afirmatii, fiindca nu te intreaba lumea de sanatate, nu se mai afla de carte recte nu se vinde.  Fiecare actiune de promovare a unei carti e un efort organizatoric si financiar, asta e adevarul. Eu am organizat ceva evenimente la viata mea printre care si lansarea cartii pentru copii Craciunul Mincinosilor, asa ca stiu ce spun. Asa ca  ca atunci cand ai sase autori la un loc, dintre care doi veterani, ii numesc aici pe Lucia Verona si George Arion, trei consacrati ca  Oana Stoica Mujea, Monica Ramirez, Bogdan Hrib si un debut absolut promitator Ada Pavel, e bine sa fii de fata. Dincolo de valoarea cartilor este valoarea unei conversatii fata in fata cu niste oameni atat de diferiti… pe care imi face o deosebita placere sa-i cunosc. Domnul Arion e hatru si ca aparitie, cu nelipsita pipa si ca limbaj. Bogdan ii tine isonul. are mereu cate ceva amuzant de punctat, de Lucia nu mai spun, ca are o ironie absolut celebra prin rafinament si profunzime. Monica are o experinta de viata absolut de invidiat, best sellerul ei no 1 va fi clar cel in care isi va scrie pe indelete viata, Saga clanului Ramirez 🙂 despre Oana nu va mai spun, ca stiti…umor, cinism, un soi aparte de energie si o calitate unica de a relationa si de a se reflecta in oameni fara sa fie in mod necesar sociabila…cat despre Ada…Ada este dupa parerea mea adevarata vedeta a acestei intalniri. Fara suparare. Nu doar fiindca e tanara si profunda, nu fiindca e eleva, citita si foarte frumoasa ci fiindca a intrat intr-un proiect din mers…a stiut sa preia din goana cailor de la Oana o stafeta si o stacheta ridicata mi-as permite sa spun…A fost nevoie de curaj, de generozitate si de putere de adaptare. N-as putea intra in romanul altcuiva. N-as avea generozitatea necesara sa iubesc atat de mult personajele altui autor astfel incat sa le fac sa fie ale mele.

Si acum va intreb, sincer, cum sa ratezi intalnirea cu oamenii astia? Cum? Si atunci pentru ce-ti faci timp?

Gaudeamus si Louis Vuitton

Nu mai tin minte, prin 85/86 am venit la Bucuresti intr-o vara sa vad teatru. Urma sa dau examen la regie si am considerat ca e de bun simt sa-mi fac o infuzie cu teatru de calitate.  Parintii mei au considerat si ei ca merita efortul. Am vazut atunci niste spectacole memorabile. Richard al III-lea la Teatrul Mic cu Stefan Iordache in rolul principal, regia lui Silviu Purcarete (daca nu ma insel) Hamletul de la Bulandra cu Caramitru, Fratii Karamazov la Nottara in regia lui Dan Micu, in fine, multe spectacole puternice. Si traiam eu asa cu impresia ca actorii si regizorii mari sunt un fel de semizei care baga ambrozie si nectar pe o parte si cealalta genereaza imagini mirobolante care te urmaresc apoi, pe tine simplu si nating privitor, toata viata. Stateam in Bucuresti la matusa mea pe care o chema Ifigenia Tudorica, Si din cauza acestui nume popmpos toata lumea ii spunea Geta sau Doamna Tudorica. Si aceasta matusa a mea, Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul, pe linga faptul ca facea o mincare la care cred ca coborau si cerurile doar sa o adulmece, lucrase toata viata ei , de la 18 ani, in teatru. Fusese secretara lui Vraca, Eugen Lovinescu. Il cunocuse bine pe Calboreanu. Pe scurt, era harsita in lumea teatrului. Ei bine, fiind ea o femeie cu mult umor si cu un spirit fin de observatia, ca nu degeaba lucra in teatru, m-a luat intr-o seara deoparte si a incercat sa ma pregateasca. Sa imi povesteasca ca lumea artistica nu e asa cum cred eu, ca exista invidii, ca degeaba faci tu ceva bine ca nu e obligatoriu sa fii si recunoscut, ca de multe ori colegii iti spun ca binele e prost si prostul e bine numai ca sa te ameteasca etc etc  Concluzia Getei era ca trebuie sa ma concentrez intotdeauna numai pe scena si sa fiu imuna la culise, daca vreau sa rezist nervos. Aveam 16-17 ani si nu o prea credeam. Ma gandeam ca e doar acrita. Nu era deloc. Era doar un om care era implicat in procesul de creatie dar nu la nivel artistic ci administrativ, asa ca avea ocazia sa vada totul cu ochi limpede.

Ei bine, de atunci a trecut un sfert de secol si am avut ocazia sa probez spusele matusii mele. Mi-am adus aminte de acest lucru, fiindca Gaudeamusul sta sa inceapa…Cine crede ca in literatura sau teatru nu exista Louis Vuittoane si Hermesuri, se inseala. Esti mai cu mot daca faci parte dintr-o anumita gasca. Daca frecventezi anumiti oameni. Daca zambesti cui trebuie. Si aici sunt oameni care iti spun ca raul e bine si binele rau doar ca sa te ameteasca. Dar nici ca-mi pasa! Ma bucur ca ma vad cu cativa oameni care-mi plac, carora le zambesc nu fiindca trebuie ci fiindca-mi plac.  Se stiu ei care sunt nu-i mai strig aici…Imi voi clati ochiul cu aglomeratia de la anumite standuri si vantul prin salcii de la altele si voi incerca pe cat imi sta in pueri sa sustin noua mea carte”Negru de fum”. Care in ciuda numelui nu e o carte trista. Din contra.

Asa va si la Gaudeamus am de gand sa ma concentrez pe ce se intampla pe scena si nu in culise. Fiindca nu stiu daca stiati, dar culisele sunt o scena in aspiratie. Dar asa trebuie sa ramana, in aspiratie. Deci sa nu le permitem culiselor sa devina scena si scenei sa devina culise.

Pitesti-sa traiesti!

Eu sunt foarte incantata de descinderea la Pitesti. Au fost peripetii dar s-au terminat cu bine.

Acum sa spun de ce sunt incantata.

Sunt incantata ca Bogdan a slabit. Arata foarte bine si e plin de energie. Cateodata prea plin dar asta e alta poveste. De la aerul danez i se trage.

Sunt incantata ca am cunoscut-o mai bine pe Lucia Verona. Ma incanta tineretea ei. Si e vorba de o tinerete autentica, venita din interior. Sunt unii oameni care au acest talent de a-si pastra creierul tanar. Rar talent!

Am fost extrem de incantata ca a venit Oana. Prietenii stiu de ce 🙂 Si ca si-a facut o aparitie triunfala, cu pistolul inainte si pac pac la purtator. Mai pe seara am vorbit o gramada la telefon si nu mi-a dat decat vesti bune. Deci  e bine!

Am cunoscut-o si pe Monica. O reala placere. Fara nicio exagerare pr-istica. Mai rar asa om modest, si normal si la locul lui. Emana o stare de calm si echilibru. Mai rar…

I-am cunoscut pe George Serban si pe sotia dumnealui, doi oameni incantatori. George este responsabil cu spiritul. In preajma lui razi…nu stiu cum face. Are el un secret al lui…

Am cunoscut-o pe Ada, pe care o stiam doar in virtual.Mi-a confirmat asteptarile si am fost bucuroasa ca a fost aplaudata la scena deschisa.

L-am cunoscut pe Geocer. Putin dar suficient. Avand in vedere ca mi-a cumparat o carte si i-am dat autograf, va imaginati ca m-a cucerit. Definitiv.

Sa nu-l uit pe Denis! Caruia i-am dat cartile castigate pe Facebook. Am facut un concurs pe care el l-a castigat, a fost primul care a ghicit componenta careului de dame…

Am cunoscut-o si pe Ema, careia i-am dat o carte pe care i-o promisesem cam de multisor…dar mai bine mai tarziu decat niciodata…

Si dupa lansare, Oana ne-a dus si ne-a facut cinste cu o masa. Noi n-am stiut ca face ea cinste ca am fi comandat caviar si sampanie…A fost o stare placuta si calma, disturbata  periodic de Bogdan care era obosit fiindca de-abia ce picase in Romania si mai avea si treaba la Flacara.

Una peste alta a fost fain si ar fi multe de spus dar sunt rupta.

NE VEDEM JOI IN PITESTI