Gaudeamus-file de poveste


http://www.tritonic.ro/blog/?p=1412

Va astept la targ! Vineri sera de la 19, cea mai tare lansare. Oana Stoica Mujea, Liviu Radu  si eu. Si cu Bogdan Hrib, zece, care-i si intrece. Se va vorbi putin si bine spre deosebire de altii care vor vorbi mult si prst. Se va rade. Se va demonstra ca o carte e buna si pentru altceva decat ca suport de telefon mobil. Dar mai ales, se vor vinde carti, Ca de nu, ar fi vorba de Expozitia Gaudeamus. Si daca pentru o cafea, o apa minerala si un pachet de tigari se dau 20 de lei, banuiesc ca si o carte merita macar atat.

http://www.tritonic.ro/isbn-Negru_de_fum-978-606-8139-58-6.htm

http://www.tritonic.ro/isbn-Crime_perfecte_dincolo_de_oglinda-978-606-8139-57-9.htm

Cine se lasa pacalit?


O prietena care si ea scrie si inca bine, (  nu, nu e vorba de Oana Stoica Mujea care e fugita momentan in munti 🙂 )mi-a spus ca i-au placut primele 3 capitole din “Negru de Fum” pe care le-a citit pe www.suspans.ro  cu toate ca ii aminteste de Philip K Dick dar ca ea probabil le-ar fi scris altfel pe alocuri. Treaba asta pe mine m-a uimit. Eu cand citesc ceva imi inlocuiesc vocea din cap cu cea a scriitorului. Il las pe el sa preia controlul asupra mea, eu ma anihilez complet. Cu alte cuvinte, in timp ce citesc, nu sunt critica deloc. Decat daca citesc o carte proasta si atunci de cele mai multe ori, o arunc cat colo. Literalmente. Un scriitor prost e un om care-ti fura viata, un fel de vampir, nu merita prea multa intelegere si compasiune…

E interesant cum poti citi cu distantare sau prin totala anihilare.  Este cred si urmarea scriiturii dar si urmarea unui fel de a fi. Atunci cand naratiunea e la persoana I e mai usor sa intri in hipnoza, de exemplu. Dar dincolo de scriitura, cred ca exista cititori cinici, care vad totul prin prisma personalitatii lor si altii ca mine, care se lasa usor pacaliti. Si la teatru, eu prefer teatrul clasic, in care ca spectator sunt pacalit ca acolo sub ochii mei personajele traiesc. Dar acum ce sa spun, ca pina in clasa a cincea am crezut in Mos Craciun si chiar si acum mi se mai pare ca-l zaresc din cand in cand. Da nu ma dati de gol…

Astept sa imi scrieti daca voi va lasati pacaliti sau cititi critic. Si in ce masura asta depinde de scriitura sau de voi. Si evident, daca mai credeti in Mos Carciun…

Lucia Verona-Labirint Obligatoriu


M-am apucat de Labirint Obligatoriu , Lucia Verona. Frateeee, ce-i acolo! Scriitura de scriitura, libertate de libertate.

Cand esti incepator, inveti reguli si incerci sa le aplici. Dupa ce mai capeti niscaiva experienta zici ca le inovezi, pe ici colo, prin punctele esentiale. Ei bine, adevarat maturitate  artistica este cand le dai naiba de reguli, dar nu fiindca nu le cunosti, ca ala-i amatorism, diletantism ieftin, ci fiindca le-ai depasit, te-ai ridicat deasupra lor. Esti in Nirvana literaturii. Ei bine, dati-mi voie sa va spun ca Lucia Verona e acolo. Cred ca se simte destul de singura, dar e acolo 🙂

Are o libertate a scriiturii, un fel de a transgresa de la un plan la altul, de la o idee la alta, o libertate a gandirii si a cuvantului demna de toata invidia profesionala.  Imi amintesti intr-un fel , prin ludism, de un alt scriitor pe care eu il super iubesc platonic dar care imi penetreaza creierul prin trepanari de idei scurtcircuitate: Vonnegut. Nu stiu de ce ma astept ca in acest labirint, pe unde se perinda Don Juan, Ariadna si alte zeci de personaje sa apara la un moment dat si Kilgore Trout a lui Vonnegut. Ce sa mai, Labirint Obligatoriu e un deliciu.

Inca nu l-am terminat dar asta nu e una din cartile acelea pe care le citesti pentru final ci pentru bucuria fiecarei pagini.

Avanpremiera “Negru de fum”


Iata o avanpremiera la urmatorul meu roman http://suspans.ro/literatura/proza/negru-de-fum

si o autobiografie construita pe ideea suspanuslui din viata mea :

http://suspans.ro/author/ivona.boitan

Si tot in Revist Suspan de numarul acesta o mai puteti gasi si pe Oana

http://suspans.ro/author/oana_stoica_mujea

Acum doua vorbe despre cum s-a nascut “Negru de Fum” roman care are ceva mistery, cu putin sf, cu nitel suspans, cu mult umor negru… Am fost odata, demult, pe vremea cand pisicile erau prietene cu soarecii la Copsa Mica si m-a uimit negrul care era acolo.  Realmente gainile albe erau negre. Caprele erau negre. Pe vremea aceea fabrica inca mai producea, nu ca acum ar fi mult mai bine…Si acele imagini cu gospodaria neagra mi-au  ramas undeva. Se pare.

 Faptul ca nu poti deschide un ziar, nu poti rasfoi un program tv sau de cinema fara sa vezi ceva legat de sfarsitul lumii, m-a facut sa ma intreb cum cred eu ca ar incepe acest sfarsit al lumii. In niciun caz cu anunturi la ziar, filme  si seriale tv care sa anunte evenimentul! Cred  cu toata taria ca atunci cand Dumnezeu va decide ca e cazul sa puna un sfarsit lumii, nu va anunta acest lucru la gazeta..Si mi-a trecut prin cap ca daca ar fi ca iadul sa se verse in lume ar incepe sa o faca de la Copsa Mica…. Si ca daca ar trebui ca lumea sa fie salvata, cel mai indicat ar fi un neica nimeni, un om bun si-atat, atat de bun incat habar nu are ca e bun.

Si uite asa, un amarastean de vreo patruzeci de an, fara alta mare abilitate decat aceea de cititor infocat, se trezeste ca e un pion, ultimul, pe care si-l disputa cele doua mari tabere.

 “Negru de Fum” va aparea la Tritonic, inainte de Gaudeamus.

Dar pina atunci, nu uitati, cine vrea, cine poate, este asteptat joi la Pitesti, la Biblioteca Judeteana Dinicu Golescu, la ora 15 00 la  o mega intalnire politista cu patru doamne si un domn. Lucia Verona, Oana Stoica Mujea, Monica Ramirez,Bogdan Hrib sau  (Stelian Munteanu ?)  si Ivona Boitan.

Festivalul de film Istoric, Rasnov, 6-15 august 2010


Pentru cateva zile cetatea Rasnov va prinde viata. Va fi o batalie a filmelor istorice bune. Se vor vedea in premiera momente istorice reale, filmate atunci  dar care n-au mai fost date publicitatii fiindca nu fac onoare omenirii.

“Constituit în întregime din filme originale de 35, de 16 şi de 8 mm, „Al Doilea Război Mondial” cuprinde imagini rare despre: masacrul ofiţerilor polonezi de la Katyn, evacuarea forţei expediţionare britanice la Dunkirk, tratamentul inuman aplicat soldaţilor francezi, luaţi prizonieri de nazişti şi despre sacrificiul soldaţilor sovietici de la Stalingrad. Compilând incredibile înregistrări, documentarul dezvăluie privitorilor o imagine nouă a celui de-al Doilea Război Mondial, cuprinzând întreaga complexitate a acestuia, dar şi perspectivele celor două tabere: victimele şi învingătorii.”

Poate ca acum lumea e mai dispusa sa le priveasca si sa-si digere despre sine o imagine nu tocmai flatanta. Poate  ca doar faptul ca evenimentele sunt inchise in trecut ne facem sa avem puterea sa le privim in fata, cu toate ca asemenea evenimente inca se mai intampla. Sunt multi de “poate” dar si un “cu siguranta”. Cu siguranta ca nu veti rata intalnirea cu Festivalul Fimului Istoric, la Rasnov, 6-15 august. Sambata 6 august, Tritonic va avea acolo prezentare de carte. Mai multe pe www.tritonic.ro  . Cred ca veti gasi acolo si romanul meu, Hotii de timp 🙂 Acesta a fost argumentul final. Lovitura de gratie ca sa va conving sa va petrecti ziua de 6 august la Rasnov.

Librarie vine de la libertate


Avand in vedere ca www.tritonic.ro are reduceri in acest sfarsit de saptamna, dar ca reducerile se aplica numai la comanda cartilor pe site, mi s-a revelat aceasta tema a comenzii cartii pe site. De cand cu baiatul acela care a inventat www.amazon.com , sa comenazi carte online a devenit un obicei mai mult decat comun. Am inteles ca in Occident librariile sunt chiar amenintate de acest fenomen. Lumea intra in librarie, consulta cartile, isi face lista si apoi merge acasa si comanda cartea pe net. Cartile in librarii evident sunt mai scumpe fiindca suporta o gramada de costuri suplimentare. Dar daca ma intrebati pe mine, si trebuie sa aveti amabilitatea sa ma intrebati ca doar e blogul meu si daca nu ma pot exprima aici atunci unde si daca nu acum, atunci cand, am sa va spun ca dupa parerea mea nimic nu se compara cu intratul in librarie, plimbatul printre carti, luat una in mina, lasat jos, luat alta. Cred ca un barbat care isi alege o curva din bordel simte cam acelasi lucru. Nu vreau sa zic prin asta cum ca ele cartile ar fi niste curve, cu toate ca intr-un fel sunt. Ne seduc si ne abandoneaza, se prefac ca ne iubesc dar sar de la unul la altul. Revin din aceasta dizertatie grosolana, rusina sa-mi fie! si aduc un elogiu librariei si librarilor. Nu asa cum sunt ei mai nou, niste gura casca care habar n-au ce vand daca nu se holbeaza intr-un calculator, dar de multe ori nici holbatul nu le iese prea bine…Aduc un omagiu librariilor cu stare in care intri ca in biserica -remarcati ca de la curve am sarit la biserica oooh, sunt buna!, -fericit ca esti alaturi de altii ca tine care se inchina cuvantului. Intr-o librarie e racoare si miroase a celuloza-cateodata a celuloza reciclata si  si lipici 🙂 -intr-o librarie dispare lumea aceea cu injuraturi, nervi, violenta si stupiditate. Acolo daca taci din adancul tau auzi vocile tutror amestecate, ca intr-o suprapunere de posturi de radio, si Cehov e peste Llosa, si Marquez peste Dostoievski. So Gogol peste Scarmenta… Si cartile se agita cand te apropii de ele. Unele au demnitate, alele mai nerusinate tipa realmente dupa tine. Si tu ai conditionari de bani si timp pentru ca stii bine ca nu ti-ar ajunge o viata intreaga sa le citesti pe toate. Trebie sa alegei. Trebuie sa elimini. E greu!

Netul nu-ti ofera nimic din aceasta frisonare interioara. Intri, alegi, comanzi, cardul si astepti. Daca esti norocos primesti cartile si nu-ti lipsesc din card decat exact atati bani cat trebuie. Dar chiar si asa, nu uitati 30, 31 iulie si 1 august reduceri de 35% la Tritonic. Pentru aceaia dintre voi care lasa frisonarea strict pentru momentul lecturii, asta e o mare sansa. Noi ceilalti, ne vom ruga sa nu dispara librariile. Si nici sa nu se transforme in locuri in care sa se vanda la gramada ciocolata, produse eco, bio si ceainice si sfesnice si cereale si…varza!

off the record no 8


N-am mai scris de carti pentru ca am fost plecata la Tragul Librex de la Iasi, impreuna cu Oana Stoica Mujea, Stela Popa si ne-am intalnit acolo cu George Arion, Bogdan Hrib si Marian Coman. Pentru un optimist ireversibil ca mine, aceasta experienta a fost un sut in cur, adica un pas inainte. Ce PR, ce marketing de carte, ce organizare, ce piata, ce cititori…Senzatia e mai degraba de jungla in care in loc de maceta ai o carte si speri sa te intalnesti numai cu tigrii amatori de literatura…

E clar ca toti dar absolut toti scriitorii romani din ziua de azi sunt fie foarte pasionati fie foarte orgoliosi. Ori scrii pentru ca iti place sa-ti versi pe hartie matele pline de cuvinte  ori fiindca ti se umfla pipota ca la masculul de curcan in perioada de rut, cand iti vezi numele sau “mecla” pe o carte. Alt motiv, nu vad.  Parte buna a deplasarii a fost Oana Stoica Mujea si placutul ei consort, Sorin. Caruia trebuie sa-i multumim pentru munca de sofer, fotograf, cavaler si om bun la toate. Ne-a pus inclusiv filme in masina, asa ca sa mai zica cineva ca scriitoresele nu sunt rasfatate in Romania…Asteptam ca din minut in minut sa scoata sampania si piscoturile 🙂 Am sporovait vrute si nevrute, in ciuda ploii, a saraciei de la targ si a atmosferei de sfarsit de lume ne-am facut planuri roz de viitor. Am avut si bucuria sa stau doua minute de vorba cu Marian Coman ale carui scrieri mie mi se par realmente sincere si inspirate si despre care am sa scriu in curand. Ca sa nu spun ca e si unul dintre oamenii aceia muuuult prea modesti si in banca lor!

In concluzie, am facut 1200 km ca sa am ocazia sa amusinez niste oameni faini. Ca scriitor, banuiesc ca nu e o afacere rea. Pina la urma, cele mai bune dividende tot din prietenie vin! V-am spus ca-s optimista 🙂 Poze si detalii la Oana pe blog.