6! VIN AUTORII LA PITESTI! 6


In Romania cartile nu au viata nici lunga, nici buna. Lunga nu o au fiindca dupa una -doua lansari nu te mai intreaba nimeni de sanatate. Nici buna, ca urmare a primei afirmatii, fiindca nu te intreaba lumea de sanatate, nu se mai afla de carte recte nu se vinde.  Fiecare actiune de promovare a unei carti e un efort organizatoric si financiar, asta e adevarul. Eu am organizat ceva evenimente la viata mea printre care si lansarea cartii pentru copii Craciunul Mincinosilor, asa ca stiu ce spun. Asa ca  ca atunci cand ai sase autori la un loc, dintre care doi veterani, ii numesc aici pe Lucia Verona si George Arion, trei consacrati ca  Oana Stoica Mujea, Monica Ramirez, Bogdan Hrib si un debut absolut promitator Ada Pavel, e bine sa fii de fata. Dincolo de valoarea cartilor este valoarea unei conversatii fata in fata cu niste oameni atat de diferiti… pe care imi face o deosebita placere sa-i cunosc. Domnul Arion e hatru si ca aparitie, cu nelipsita pipa si ca limbaj. Bogdan ii tine isonul. are mereu cate ceva amuzant de punctat, de Lucia nu mai spun, ca are o ironie absolut celebra prin rafinament si profunzime. Monica are o experinta de viata absolut de invidiat, best sellerul ei no 1 va fi clar cel in care isi va scrie pe indelete viata, Saga clanului Ramirez 🙂 despre Oana nu va mai spun, ca stiti…umor, cinism, un soi aparte de energie si o calitate unica de a relationa si de a se reflecta in oameni fara sa fie in mod necesar sociabila…cat despre Ada…Ada este dupa parerea mea adevarata vedeta a acestei intalniri. Fara suparare. Nu doar fiindca e tanara si profunda, nu fiindca e eleva, citita si foarte frumoasa ci fiindca a intrat intr-un proiect din mers…a stiut sa preia din goana cailor de la Oana o stafeta si o stacheta ridicata mi-as permite sa spun…A fost nevoie de curaj, de generozitate si de putere de adaptare. N-as putea intra in romanul altcuiva. N-as avea generozitatea necesara sa iubesc atat de mult personajele altui autor astfel incat sa le fac sa fie ale mele.

Si acum va intreb, sincer, cum sa ratezi intalnirea cu oamenii astia? Cum? Si atunci pentru ce-ti faci timp?

Advertisements

Gaudeamus si Louis Vuitton


Nu mai tin minte, prin 85/86 am venit la Bucuresti intr-o vara sa vad teatru. Urma sa dau examen la regie si am considerat ca e de bun simt sa-mi fac o infuzie cu teatru de calitate.  Parintii mei au considerat si ei ca merita efortul. Am vazut atunci niste spectacole memorabile. Richard al III-lea la Teatrul Mic cu Stefan Iordache in rolul principal, regia lui Silviu Purcarete (daca nu ma insel) Hamletul de la Bulandra cu Caramitru, Fratii Karamazov la Nottara in regia lui Dan Micu, in fine, multe spectacole puternice. Si traiam eu asa cu impresia ca actorii si regizorii mari sunt un fel de semizei care baga ambrozie si nectar pe o parte si cealalta genereaza imagini mirobolante care te urmaresc apoi, pe tine simplu si nating privitor, toata viata. Stateam in Bucuresti la matusa mea pe care o chema Ifigenia Tudorica, Si din cauza acestui nume popmpos toata lumea ii spunea Geta sau Doamna Tudorica. Si aceasta matusa a mea, Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul, pe linga faptul ca facea o mincare la care cred ca coborau si cerurile doar sa o adulmece, lucrase toata viata ei , de la 18 ani, in teatru. Fusese secretara lui Vraca, Eugen Lovinescu. Il cunocuse bine pe Calboreanu. Pe scurt, era harsita in lumea teatrului. Ei bine, fiind ea o femeie cu mult umor si cu un spirit fin de observatia, ca nu degeaba lucra in teatru, m-a luat intr-o seara deoparte si a incercat sa ma pregateasca. Sa imi povesteasca ca lumea artistica nu e asa cum cred eu, ca exista invidii, ca degeaba faci tu ceva bine ca nu e obligatoriu sa fii si recunoscut, ca de multe ori colegii iti spun ca binele e prost si prostul e bine numai ca sa te ameteasca etc etc  Concluzia Getei era ca trebuie sa ma concentrez intotdeauna numai pe scena si sa fiu imuna la culise, daca vreau sa rezist nervos. Aveam 16-17 ani si nu o prea credeam. Ma gandeam ca e doar acrita. Nu era deloc. Era doar un om care era implicat in procesul de creatie dar nu la nivel artistic ci administrativ, asa ca avea ocazia sa vada totul cu ochi limpede.

Ei bine, de atunci a trecut un sfert de secol si am avut ocazia sa probez spusele matusii mele. Mi-am adus aminte de acest lucru, fiindca Gaudeamusul sta sa inceapa…Cine crede ca in literatura sau teatru nu exista Louis Vuittoane si Hermesuri, se inseala. Esti mai cu mot daca faci parte dintr-o anumita gasca. Daca frecventezi anumiti oameni. Daca zambesti cui trebuie. Si aici sunt oameni care iti spun ca raul e bine si binele rau doar ca sa te ameteasca. Dar nici ca-mi pasa! Ma bucur ca ma vad cu cativa oameni care-mi plac, carora le zambesc nu fiindca trebuie ci fiindca-mi plac.  Se stiu ei care sunt nu-i mai strig aici…Imi voi clati ochiul cu aglomeratia de la anumite standuri si vantul prin salcii de la altele si voi incerca pe cat imi sta in pueri sa sustin noua mea carte”Negru de fum”. Care in ciuda numelui nu e o carte trista. Din contra.

Asa va si la Gaudeamus am de gand sa ma concentrez pe ce se intampla pe scena si nu in culise. Fiindca nu stiu daca stiati, dar culisele sunt o scena in aspiratie. Dar asa trebuie sa ramana, in aspiratie. Deci sa nu le permitem culiselor sa devina scena si scenei sa devina culise.

Negru de fum-Lumea s-a sfarsit, traiasca lumea!!


Cand a aparut “Cu sange rece si albastru” la toate interviurile am fost intrebata care din cele doua personaje ma reperezinta, avocata rece, incapabila organic de senimente sau batrana a carei viata e construita pe afect, aproape inafara oricarei ratiuni.

http://www.tritonic.ro/isbn-Cu_sange_rece_si_albastru-978-973-733-242-4.htm

Cand a aparut “Hotii de timp”

http://www.tritonic.ro/isbn-Hotii_de_timp_(crime_scene_26)-978-606-92276-9-5.htm

tot asa, am fost intrebata daca ma identific cu Mustacioasa care refuza sclavagia frumusetii (intrebare care nu a fost magulitoare, recunosc!) , Diva indragostita vesnic numai de ea insasi (si mai bine 🙂 ) , Jurnalista pusa pe cariera,  Casnica  frustrata sau Ghicitoarea plictista fiindca viata nu mai are cu ce s-o surprinda… Cat despre locotenentul Dada care e cand talamb cand smecher…Ei bine, raspunsul a fost acelasi. Neti. Neti. Nici aia nici ailalta. Nu m-am identificat cu niciunul din personajele mele. Pina acum.

Anghel Arhitect, personajul principal din Negru de Fum ma reprezinta. Momentul acela al adevarului cand stii ca daca esti norocos esti la mijlocul vietii si ca deja o nuielusa invizibila a trasat o linie intre tu, cel plin de sperante si asteptari si tu, cel care te intorci cu spatele la tineretea ta si contempli …Contempli ce-ai facut, ce ai realizat pina la acest prag invizibil dar al naibi de perceptibil de 40 de ani. Si de cele mai multe ori ti se pare ca nu e mare lucru de contemplat. De cele mai multe ori trebuie sa-ti fure cineva peisajul ca sa-ti dai seama ca de fapt era acolo.

Paranteza mica. In Romania oamenii sunt declarati batrani foarte devreme. Revistele, ziarele, emisiunilie de tv se refera de multe ori la un om de 40 de ani ca fiind batran”ce bine se tine desi are 43 de ani” Cu varianta “arati bine pentru 40 de ani” “nici n-ai zice ca ai 40 de ani”…Am citit un titlu “o btrana de 56 de ani”…Inchid paranteza.

Anghel Arhitect are in jur de 40 de ani si nicio realizare notabila. Are o familie pe care o iubeste si o lume in jurul lui care se descompune. Prietenii ii pleaca.  Orasul se prabuseste.  E golul acela de care pomenea  Buzzati in “Destertul tatarilor”, in aceea parabola a strazii pe care , inaintind in varsta, sunt din ce in ce mai putini oameni.

Si iata ca acest nesemnificativ Anghel Arhitect, acest “loser” acest balast al societatii devine pionul principal in lupta dintre bine si rau, dintre rai si iad. De el depide daca va trai copilul sau. Sau orasul. Sau lumea.

Ma identific cu Anghel mai mult decat as vrea. Zbaterea lui de a face fata situatiei, incercarea disperata de a se mentine pe un curs de plutire, umorul ca ultima sansa si mai ales, senzatia aceea ca n-ai incontro, trebuie sa fii eroul propriei vieti, imi e familiara.

Si eu simt peranent ca oscilez intre cei doi poli, ca mereu ma balansez intr-o parte si apoi revin si ca imi spun ca asa trebuie, ca asta-i echilibrul, desi nu sunt convinsa deloc de spusele mele…Si eu imi spun in cele mai grele momente “hai ca-i bine” doar ca sa ma motivez sa merg mai departe.

Ca o nota de subsol. Focus grupul meu de cititori, format din cei doi copii ai mei, mama, sora-mea, nepoata-mea si un prieten foarte bun, au reactionat cu totul diferit. Tinerimea nu au empatizat cu Anghel in schimb s-au bucurat de perversitatea si cinismul Chinezului. Pe cand grupa de varsta 40 + a fost cucerita total de Anghel cel fara niciun merit, decat acela de a face fata unor situatii din ce in ce mai grele.  Cred ca e limpede, de ce….

Cartea va fi lansata la Gaudeamus, vineri 19 noiembrie de la 18,30, va astept pe toti. Lansarea va fi una in cadrul colectiei LIT  de la Tritonic unde imi vor fi alaturi Oana Stoica Mujea si Liviu Radu, care isi vor lansa doua carti proaspat iesite de sub tipar, editorul nostru  Bogdan Hrib si “special guest star” mai pe romaneste invitat de onoare, doamna scriitoare Lucia Verona.  Va asteptam cu totii!

La Gaudeamus cu Oana si Liviu


De azi in doua saptamani incepe Gaudeamusul. Din cate am inteles a fost cat pe ce sa nu se tina. Si nu ma mira. Am trecut aseara prin fata gaurii negre unde era Libraria Diverta, de la Eva. Mie una niciodata nu mi-au placut librariile gen hala de carte. In plus,  Diverta avea preturi foarte mari, oarecum normal din moment ce trebuia platita chiria la ditamai locatia si  salariile angajatilor. Angajati care fie vorba intre noi nu prea aveau habar ce vand si raspunsul invariabil era “stati sa ma uit in calculator”.

Am fost odata cu o prietena sa cautam Dr Spock si l-am cautat de-am ametit, apoi am intrebat un supervisor…a zis sa asteptam sa se uite in calculator,  s-a uitat in calculator si ne-a zis clar, limpede si raspicat, ca nu o are. Cand eram gata sa ne intoarcem pe calcaie, ne-au cazut ochii pe ea. O aveau. Dar calculatorul zicea ca nu…Dar chiar si cu toate aceste neajunsuri, imi pare rau ca s-a inchis. Poate ca  s-a inchis fiindca ii sabota propriul or calculator 🙂

Revin la Gaudeamus. Este oare nevoie de el? Habar n-am. Stiu doar ca abia astept sa inceapa pentru ca pe mine personal ma scoate din viata mea liniara si ma introduce in alt univers. Probabil ca nu sunt singura.

Voi fi la Gaudeamus  vineri 19 noiembrie de la 18,30 cu noul meu roman Negru de Fum care va aprea la Lit de la Tritonic. Voi fi  impreuna cu cartea Oanei Stoica Mujea -Dincolo de oglinda si cu Liviu Radu-Lumea lui Waldemar, care apar tot in colectia LIt de la Tritonic . Invitata speciala Lucia Verona si editor, omniprezentul Bogdan Hrib. Sunt convinsa ca va fi una din lansarile de succes de la Gaudeamus…

Lucia Verona-Labirint Obligatoriu


M-am apucat de Labirint Obligatoriu , Lucia Verona. Frateeee, ce-i acolo! Scriitura de scriitura, libertate de libertate.

Cand esti incepator, inveti reguli si incerci sa le aplici. Dupa ce mai capeti niscaiva experienta zici ca le inovezi, pe ici colo, prin punctele esentiale. Ei bine, adevarat maturitate  artistica este cand le dai naiba de reguli, dar nu fiindca nu le cunosti, ca ala-i amatorism, diletantism ieftin, ci fiindca le-ai depasit, te-ai ridicat deasupra lor. Esti in Nirvana literaturii. Ei bine, dati-mi voie sa va spun ca Lucia Verona e acolo. Cred ca se simte destul de singura, dar e acolo 🙂

Are o libertate a scriiturii, un fel de a transgresa de la un plan la altul, de la o idee la alta, o libertate a gandirii si a cuvantului demna de toata invidia profesionala.  Imi amintesti intr-un fel , prin ludism, de un alt scriitor pe care eu il super iubesc platonic dar care imi penetreaza creierul prin trepanari de idei scurtcircuitate: Vonnegut. Nu stiu de ce ma astept ca in acest labirint, pe unde se perinda Don Juan, Ariadna si alte zeci de personaje sa apara la un moment dat si Kilgore Trout a lui Vonnegut. Ce sa mai, Labirint Obligatoriu e un deliciu.

Inca nu l-am terminat dar asta nu e una din cartile acelea pe care le citesti pentru final ci pentru bucuria fiecarei pagini.

Pitesti-sa traiesti!


Eu sunt foarte incantata de descinderea la Pitesti. Au fost peripetii dar s-au terminat cu bine.

Acum sa spun de ce sunt incantata.

Sunt incantata ca Bogdan a slabit. Arata foarte bine si e plin de energie. Cateodata prea plin dar asta e alta poveste. De la aerul danez i se trage.

Sunt incantata ca am cunoscut-o mai bine pe Lucia Verona. Ma incanta tineretea ei. Si e vorba de o tinerete autentica, venita din interior. Sunt unii oameni care au acest talent de a-si pastra creierul tanar. Rar talent!

Am fost extrem de incantata ca a venit Oana. Prietenii stiu de ce 🙂 Si ca si-a facut o aparitie triunfala, cu pistolul inainte si pac pac la purtator. Mai pe seara am vorbit o gramada la telefon si nu mi-a dat decat vesti bune. Deci  e bine!

Am cunoscut-o si pe Monica. O reala placere. Fara nicio exagerare pr-istica. Mai rar asa om modest, si normal si la locul lui. Emana o stare de calm si echilibru. Mai rar…

I-am cunoscut pe George Serban si pe sotia dumnealui, doi oameni incantatori. George este responsabil cu spiritul. In preajma lui razi…nu stiu cum face. Are el un secret al lui…

Am cunoscut-o pe Ada, pe care o stiam doar in virtual.Mi-a confirmat asteptarile si am fost bucuroasa ca a fost aplaudata la scena deschisa.

L-am cunoscut pe Geocer. Putin dar suficient. Avand in vedere ca mi-a cumparat o carte si i-am dat autograf, va imaginati ca m-a cucerit. Definitiv.

Sa nu-l uit pe Denis! Caruia i-am dat cartile castigate pe Facebook. Am facut un concurs pe care el l-a castigat, a fost primul care a ghicit componenta careului de dame…

Am cunoscut-o si pe Ema, careia i-am dat o carte pe care i-o promisesem cam de multisor…dar mai bine mai tarziu decat niciodata…

Si dupa lansare, Oana ne-a dus si ne-a facut cinste cu o masa. Noi n-am stiut ca face ea cinste ca am fi comandat caviar si sampanie…A fost o stare placuta si calma, disturbata  periodic de Bogdan care era obosit fiindca de-abia ce picase in Romania si mai avea si treaba la Flacara.

Una peste alta a fost fain si ar fi multe de spus dar sunt rupta.

NE VEDEM JOI IN PITESTI


off the record no 6


Azi am fost o rasfatata. Dupa ce mi-a aparut interviul in Cenusa de trandafir, iata ca si  domnulVania imi face o cronica favorabila. Iar doamna Lucia Verona scrie cateva cuvinte foarte frumoase la adresa Hotilor… mei in “Saptamana Financiara”. Oare ce oi fi facut sa merit atata atentie…Si-n plus de asta, m-am vazut cu o alta doamna scriitoare pe care o iubesc si cu prietena ei pe care incepind de azi o iubesc si pe ea. Cine sunt, nu spun. Sa se desconspire singure daca vor. Revin cu o cronica.

http://www.sfin.ro/articol_19779/citeste.html

http://ivanuska.wordpress.com/