vol 2. discursul electoral al caprei vecinului


Dragii mei, iubiți cetățeni, dragi electori. Sau erectori, cum preferați…

Acest cuvant (elector sau erector) vi-l adresez fiindcă m-am săturat să fiu ridicată în slăvi. Capra vecinului face, capra vecinului drege. E o minciuna. Nu fac și nu dreg nimic, de aceea vă rog din tot sufletul meu de cornuta mult fu…ciufută să nu ma mai votați.

Nu merit.

Tot ce-mi doresc pe lumea asta este un drob de sare și renunțarea la ideea ca un șut în cur e un pas înainte. Nu e adevarat. Tot la patru ani îmi iau câte un șut în cur dar culmea! în loc sa merg înainte ajung în același loc din care am plecat. Sunt mereu capra vecinului, doar ca nici eu nu mai știu a cui,  că mă pune capra oricine vrea, cum vrea, când vrea.

Economia e de porc, cine-i de vina? Capra vecinului!

Vă jur, n-am nicio legatura cu porcul! Transporturile sunt varză, cine-i de vină? Capra vecinului. Acum, sincer, daca aș da eu de-o varză, n-aș mânca-o? Învățământul freacă menta,  cine-i de vina?  Capra vecinului. Menta-mi priește si la digestie și la mental. Deci, nu sunt eu!

La finanțe totul e de florile mărului, cine-i de vina? Capra vecinului! Ați mai văzut voi capra, fie ea și din vecini, să nu aprecieze florile mărului? Nu. Clar, nu. Televiziunile difuzează numai bălării, cine-i de vina? Capra vecinului. Acum sincer, dupa atâta varză, mentă, flori de măr și alte delicatesuri, cine să mai mănânce bălării?

Așa ca vă spun, dacă vreți de aici încolo să vă meargă bine, schimbați-mă. Uitați-mă. Sau în cel mai rău caz, sacrificați-mă. De la atâta tăbăcire am carnea beton, o să vă rupeți dinții în ea, e plină de toxine acumulate în ani de serviciu în favoarea cetățeanului, deci nu vă sfătuiesc să mă consumați! Dar măcar că mă dați la câini și tot rezolvați ceva. Capra vecinului le va veni de hac câinilor comunitari, oricâte picioare ar avea ei!

Iar pe mormant să-mi scrieți “aici odihneste în pace o capra care, sătulă să fie a vecinului, a ales sa fie a “vecinicului”! Mai bine o capraă de veci decât una de wc!”

Advertisements

Injurati, va rog! Sau in direct, cu iadul…


Nu stiu daca obisnuiti sa citit comentariile de pe bloguri. Cu toate ca cele mai relevante  pentru punctul meu de vedere, sunt comentariile nascute la articolele din presa. Primele doua, trei , cinci comentarii au legatura cu postul. Dupa care incepe un razboi. Se stabilesc automat doua tabere care incep sa se injure reciproc. Dincolo de limbaj si pareri, argumente si contra-argumente un lucru e clar. La romani exista multa furie adunata. Furie vie, vibranda, gata sa sparga zagazurile. Cum altfel se explica un pomelnic de injuraturi la moartea cuiva, cum altfel se explica bucuria desantata in fata ravagiilor naturii. Expresii de genul”bine i-au facut”, ‘”asa le trebuia” referitoare la oameni care sunt in pragul colapsului din suferinta nu pot fi explicate decat prin nebunie.

Dar stau si ma intreb, oare injuratul asta pe diferitele bloguri, situri, pe ici colo si dincolo, ajuta la ceva? Se mai alibereaza din furie, au ba? Ca ma gandesc sa-mi deschid o afacere.  O linie telefoica  la care suni si contra unei sume modice, de doi- trei euro/minut, injuri cat vrei…(e mai ieftin ca la psiholog si poate chiar mai eficient pentru ca de cele mai multe ori nu vrei sa te intelegi pe tine cat sa-i faci de  minune pe cei care nu te inteleg…e mai simplu si oarecum mai placut) Operatorii fiind educati sa te intarate astfel incat convorbirea sa dureze cat mai mult, ca de! e afacere si trebuie sa existe si profit dar si ca omul sa fie sigur ca si-a varsat sacul. Dupa cateva minute in care injuri tara, nevasta, soacra, seful, banii, inflatia, deflatia, si tot ce mai ai tu de injurat, pui telefonul jos si esti in nirvana. Fara substante halucinogene, fara socuri electrice, fara niciun adjuvant. Doar prin injuratura sincera, deschisa, racoritoare…Oare ar ajuta asta? Sa fie un telefon al injuratului. “Injuarti, va rog!”. Avem atatea feluri diferite ed a injura ca ar fi pacat sa nu le folosim, nu-i asa?

Si aici revin la o alta intrebare. Avem asa de multe injuraturi, asa de variate, facand referire la mame, morti, raniti si diverse parti anatomice interioare si exterioare, fiindca suntem furiosi si vrem sa exprimam asta sau din contra, injuram fiindca ar fi pacat de bunatate de injuraturi sa le tii la sertar si sa nu le dai drumul pe traseu?

Asa ca astept propuneri de asociere. Dar nu prea mult, ca furia creste…

Ai carte, ai parte de liniste…


O carte buna, te poate salva de urmatoarele:

-un taximetrist care vrea sa-ti povesteasca trista dar lunga istorie a vietii lui, istorie care cuprinde evolutia preturilor la jenti, carburanti, piese, mecanici, statie. Relatiile dezastruoase cu nevasta, copii, amanta si soacra. Intamplari cu politisti. Amintiri din armata. Partide de sex memorabile. Moduri inedite de a da spaga la politisti. Ultimele aparitii din gradina lui. Traficul intestinal ingreunat. Evident, politica, vremea. Cate ceva despre emisiunile tv, mai ales cand ii ceri sa te duca la un sediu al unei  tv.

-o babuta din autobuz/parc-care-ti povesteste trista dar si mai lunga poveste a vietii eu care cuprinde- numarul de macrameuri brodate, sfaturi de pus muraturile, aventuri cu nepotii, pomelnicul bolilor si al exeperientelor cu medicii, pensia scazuta, cele mai bune statiuni de tratament, politica, vrema, tv.

-de un grup de indivizi din tren care si-au propus sa ajunga beti la destinatie si intre timp isi povestesc scurta dar plictisitoarea lor experienta de viata care cuprinde multe betii, fete si copularile aferente, totul povestit cu multe detalii anatomice si fiziologice, politica, meteo, tv

-de noptile nedormite fiindca jos un grup de indivizi isi povestesc pe muzica orientala, unduitoare si data tare, vietile…politica, meteo , tv

-de galagia din timpul zilei generata de  politica, meteo si tv

-de politica, meteo si tv