Edward. Jurnalul unui hamster


Un hamster filozof, care mediteaza pe baza sensului vietii. Wow! Nu v-ar fi trecut prin cap ca rotita pe care o invarte bietul hamsteras ar putea fi o metafora,,,,noooo, nici gand asa ceva, O cartulie care se vrea cu pretentii, o parabola a vietii, un soi de “Micul print” doar ca de data aceasta avem un hamster care scrie jurnale. Genul acela de carte care este scrisa in ideea ca intr-un viitor apropiat va deveni o carte “cult”. 

Pe scurt, avem un hamster care scrie un jurnal intrebandu-se care e secretul vietii. Cusca, hrana, plictiseala. Apoi i se aduce un alt hamster. Edward al nostru spera sa fie un atlet al mintii dar de fapt e doar un hamster, adica un prost. Edward ii pune gand rau. Slabeste cateva suruburi la rotita si bietul tolomac moare stupid si previzibil,  asa cum a trait. Apoi lui Edward i se aduce o hamsterita, o artista, se indragosteste nebuneste, universurile lor interioare se combina sublim, sexul e de zile mari,  dar n-o sa va vina sa credeti, hamsterita moare si ea decapitata, in vechea cursa intinsa tolomacului. Tragedie! Oh, zei! Shakespeare sa ia de aici naratiune si intriga. 

De ce am cumparat eu cartulia asta?! 

Grafica nu e rea dar nici pe departe salvatoare. Am luat-o fiindca mi s-a parut un cadou dragut pentru “un cineva” dar apoi mi-a fost rusine s-o dau. Toata impostura aceea cu pretentii intelectualiste….Imparatul se plimba gol pe ulita de ceva vreme si nimanui nu-i pasa. Poate doar lui Edward, daca ar mai fi printre noi, sa traga panseuri. 

Probabil ca aceasta carte a ajuns pe biroul unui editor care-si pierduse de curand rozatoarea, a citit-o, a lacrimat si a zis, “Da, o public, o sa fie un bestseller mondial”.  Sau un studiu de marketing a calculat cati oameni au avut hamseri morti la datorie si acum sufera dupa ei si a decis ca subiectul face de-un tiraj.

Nu m-as fi obosit atata cu ea daca nu  fi aparut la Humanitas,  tradusa de Radu Paraschivescu  si introdusa ca

„Avem de-a face cu o operă extraordinară: meditaţii pro­funde cu privire la natura captivităţii şi la suflet, împletite cu banalităţi mistuitoare ale vieţii de zi cu zi, iluminează micile pagini ale documentului. Edward destramă textura blazării şi ne sileşte să discutăm despre imboldul care-l face pe oricare dintre noi să pună tocul pe hârtie. Scurta lui viaţă se înfăţişează pe de-a-ntregul aici, dar cu siguran­ţă că vocea lui va avea ecou şi în secolele care vor urma.“ 

In mod clar nu e nici prima, nici ultima carte la care afara-i vopsit gardul si-nauntru e….hamsterul mort.

Advertisements

As prefera sa nu….


N-am fost incantata initial de audiobook-uri. Le-am considerat un fel de intrusi pe teriotoriul cartilor. Dar acum cand mi-am dat seama ca de cand ma trezesc pina ma culc, aproximativ 90 % din timp imi fortez ochii cu scrisul, cititul, urmaritul unui film etc am reconsiderat audiobook-urile. Dar numai in masura in care le iau dupa ce am citit initial cartea. Asa s-a intamplat cu Bartleby a lui Herman Melville, magistral citit de Radu Beligan. Omul asta reuseste sa te faca sa vezi tot ceea ce el citeste. Ba mai mult, sa-ti redea dintr-un singur ton si atitudinea autorului fata de cele citite.

Bartleby e un personaj fabulos. Adica e un personaj dus la extrem. Slab, tacut, un fel de umbra care trece prin viata inarmata cu un unic raspuns”as prefera sa nu”. Pare mai degraba un mort vertical decat un om viu in adevaratul inteles al cuvantului. De cate ori  i se cere ceva, de la a-si face munca de copist sau de la a face un serviciu avocatului care l-a angajat, el raspunde invariabil “as pferea sa nu”. Cati dintre noi nu ii semanam, noi cei care ne temem sa ne traim viata si preferam sa ne lasam traiti de ea, in timp ce ramanem inerti…

Si cu aceasta unica vasla “as prefera sa nu”  strabate el scurtul roman al lui Melville, un fel de prima satira a societatii corporatiste, in care omul este in mod normal redus la actele sale pe care trebuie sa le faca, indifernt daca le vrea sau nu, crede in ele, sau nu.

Nu intamplator destinul lui Bartleby se lega de destinul acestui avocat care nareaza intamplarea. Avocatul la randul sau declara ca isi face meseria la minima rezistenta si incearca pe cat posibil sa scape de cazurile complicate. Cum ar veni Bartleby este etapa urmatoarea. La inceput te multumesti sa supravietuiesti dupa care pina si acest lucru ti se pare prea dificil si “ai prefera sa nu”.

Revenind la audiobook. Magistral. Singurul lucru de care imi pare rau este ca nu e opera integrala. Asa un roman scurt cred ca ar fi putut fi citit tot. In rest, cititi, asculti si va bucurati! Si aveti grija sa nu ajungeti niciodata ca Bartleby. Dati cu pumnul in masa si strigati “nu” cu toate puterea sau plutiti in al noualea cer cu “da” numai nu ramaneti in zona gri in care nu e nici da, nici nu, in care ii spuneti vietii ‘as prefera sa nu”

Simon Singh-Big Bang


Simon Singh imbina minunat dimensiunea superficiala de scenarist de televiziune, fie ea chair si BBC si fie ele chiar si seriale stiintifice,  cu cea profunda de om de stiinta. Omul a studiat la Imperial Collage, si fara sa am nicio referinta despre acest stabiliment de invatamnat nu-l pot banui decat profund, elitist si greu de atins. Iar ulterior a obtinut titlul de doctor in fizica particulelor elementare de la Universitatea Cambrige. Daca sunteti la fel de versati intr-ale stiintelor ca mine, probabil ca dupa prezentarea asta ati lasa cartea jos si ati spune, “Ok, sa o ia cineva mai destept”. Dar iata ca apare si vestea buna. Omul a lucrat in tv. Si niciun om care lucreaza in tv, fie  BBC si emisiuni stiintifice nu mai poate fi acelasi ca inainte. Televiziunea te formeaza sa stii sa gandesti cu mintea”mijlocie” aia care nu e nici prea prea, nici foarte foarte. Oricat de destept ai fi ca om de stiinta, ca om de televiziune ti-e clar ca nu se uita la tie numai colegii tai fizicieni, cei impreuna detinatorii de doctorate si honoris cauzae.

Asa ca pe mine cel putin, latura lui de om de televiziune m-a facut sa am curajul sa vad ce are de spus ca om de stiinta. Si are. “Big Bang” este un fel de curs de fizica, nu chiar pentru scoala de duminica, as minti sa spun ca e simplist. Nu e simplist.  S.Singh a dat deoparte tot ceea ce nu era esential, dar in ceea ce a considerat esential, a mers in profunzime. Esential pentru ce? Pentru a intelege Universul. Si pentru asta cateodata e necesar sa intelegi nu doar legile fizice ci si pe cei care le studiaza. De aceea cartea e intesata cu portrete de oameni de stiinta. Cu anectodica legata de oameni de stiinta. Cu situatie importante pentru un anumit om de stiinta care a stipulat o anumita lege. Fie ca e vorba de considerente politice, fiziologice, politice sau de alta natura…

“II (Rutherford) dispertuia  pe chimisti, lucru nu tocmai rar printre fizicieni.De exemplu, laureatul Nobel, Wolfgang Pauli, s-a infuriat cand sotia l-a parasit pentru un chimist. “Daca lua un toreador mai intelegeam, dar un nenorocit de chimist” ”

Veti gasi portrete nu intotdeauna omagiative la adresa unor mari oameni de stiinta fiindca dupa ce veti citi cartea va va fi clar ca un mare om de stiinta nu e in mod necesar si un mare om. Poate fi zgarcit, nervos, agresiv, misogin, si de cele mai multe ori, egocentric.

Veti gasi probe de ignoranta si surse de umor” Va veni ziua in care veti avea chiar in casa dumneavoastra o camera luminata numai cu radiu” 🙂 Amuzant, nu?

Dincolo de demersul pur stiintific in spatele acestei carti, ” Big Bang ” este o explozie de documentare. Sacrificii, utile sau inutile, intamplari profetice sau hilare, sperante confirmate sau nu, teorii avagardiste care nici macar in ziua de azi nu au putut fi verificate sau negate, gasesti tot in aceasta carte unica. Poate ca nu va va transforma in oameni de stiinta dar va va da o abordare stiintifica asupra omenirii si Universului.

A aparut la Editura Humanitas, in 2008 , in traducerea foarte buna (si banuiesc dificil de facut din cauza amestecului de limbaj tehnic, colocvial etc, )a lui Vald Zagrofi

Cercul Mincinosilor Jean Claude Carriere


Povesti filozofice din lumea intreaga

Jean Claude Carriere este un om in care se aduna  multe si de toate. Istoric, desenator, scriitor, scenarist, filozof dar inainte de toate-povestitor. Omul cu povestea.

Intalnirea si colaborarea timp de 19 ani cu Bunuel, dar si cu  Milos Forman, Jean Luc Godard si alti regizori care au avut ceva de zis in film  l-au adus in prima linie a cinematografiei. Dar se pare ca nu l-a satisfacut total din moment ce s-a intors la scris.  Odata un povestitor ramai povestitor…

JL Carriere este un povestitor caruia ii place sa spuna deopotriva povestile lui cat si povestile lumii in care traieste sufletul omenesc de la inceputurile lui.

“Cercul Mincinosilor” si mai recenta lui continuare “Povestiri filozofice din lumea intreaga ” sunt pentru adultii insetati de poveste si adevar, exact ceea ce sunt Fratii Grimmm si Anderesen pentru copiii dornici de  vant pentru imaginatie…Povestile sunt grupate pe teme, fiindca vocatia de istoric isi spune cuvantul si in toata nebuloasa de idei, JL Carriere simte nevoia sa ne ajute cu un fir lamuritor. Asa ca fie ca sunt povesti din Persia, India, Pakistan, sau de la Adunatii Copaceni, ele se ascund  sub mai multe umbrele. Si cand spun umbrele ma gandesc la proverbul indian “umbrela e a ta dar ploaia e a tuturor”. Asa ca poti deschide umbrela:  

Lumea asa cum este.

Lumea asa cum nu este.

Daca totul nu este decat un vis, cine oare viseaza?

 Omenescul este uneori prea omenesc. 

Un dascal bun poate fi folositor sau nu.

Justitia este inventia noastra sovaielnica

Rasul poate fi un scop in sine

Adevarul, si ce daca? etc

Ceea ce citesti poate fi un banc sau un vehicul pentru iluminare, nu depinde decat de tine cititor, sa alegi daca te simti intr-o dispozitie ludica sau meditativa. El, scriitorul, a facut efortul de a aduna povestile si de a ti le pune la dispozitie pentru ca tu ca un boier adevarat sa faci cu ele ce vrei, ce poti, cat te tin puterile si sa ajungi pina la capatul gandului tau.

PS Pot sa spun doar ca aveam momente in care radeam de se zgaltaia patul si momente in care ma trezeam noaptea sa deschid cartea, ca sa ma conving ca am citit bine. Ambele momente sunt urnite de aceeasi poveste. Cum ar veni, te loveste in moalele capului, de razi tinindu-te cu mana de burta, sau viceversa…