Impresii de la Gaudeamus


Am stat cateva zile sa rumeg impresiile de la Gaudeamus. In primul rand m-a frapat marea aceea de carti. Si de edituri. Cata frunza, cata iarba. Multe traduceri. Nu sunt capabila sa dau un procentaj dar cred ca sunt 80 % traduceri. Si restul romani, in mare parte necunoscuti. Nu pentru ca nu am fi buni ci pentru ca intre a scrie bine si a fi un brand (o marca)  conteaza a doua parte. Sa devii un brand presupune sa umbli prin tara, sa dai interviuri (care trebuie antamate, platite de multe ori etc) , sa incerci sa apari pe la radio si tv. Deci este o munca in sine. Pe care pentru a o putea face iti trebuie timp. Dar care nu-ti aduce pe moment niciun ban. Si te afli in paradoxul, trebuie sa muncesc ca sa traiesc dar daca vreau sa devin un “scriitor” trebuie sa ma construiesc deci am nevoie de timp… 

Naivitatea maxima este sa crezi ca daca scrii bine succesul si  banii vor aparea in chip firesc. Nimci nu curge  firesc dupa ce termini cartea. Partea frumoasa este cea in care stai si scrii. Atunci esti liber. Atunci nimeni nu-i ca tine, esti stapinul cerurilor si al pamantului. Dupa,  devii sclav. Pentru ca daca nu, ramai in anonimat. Nu stiu daca vreau sa devin scriitor. Dar stiu ca imi place sa scriu. Si acum am inteles ca a scrie si a fi scriitor, sunt doua lucruri diferite. Din pacate nici ideea de literatura de sertar nu ma incanta. Deci am o problema. De fapt am mai multe 🙂 ca noi toti. Ca pina la urma, problemele ne definesc cel mai bine.

Nu uitati sa comandati “Craciunul Mincinosilor” o carte despre un Mos suparat care vrea sa-si ia jucariile si sa plece….comenzi la ivonacodruta@yahoo.co.uk sau oanastoicamujea@yahoo.com

Advertisements

Gaudeamus sa fie ca cititori, destui!


http://www.tritonic.ro/blog/

Momentan ma simt ca o camila abandonata in desert dar sper ca pina diseara la ora 19 cand e lansarea sa-mi revin. Cartile sunt bune si merita. Si a mea(Negru de fum)  si a Oanei (Dincolo de oglinda)  si a noastra -Craciunul Mincinosilor. Asa ca va astept.

Gaudeamus si Louis Vuitton


Nu mai tin minte, prin 85/86 am venit la Bucuresti intr-o vara sa vad teatru. Urma sa dau examen la regie si am considerat ca e de bun simt sa-mi fac o infuzie cu teatru de calitate.  Parintii mei au considerat si ei ca merita efortul. Am vazut atunci niste spectacole memorabile. Richard al III-lea la Teatrul Mic cu Stefan Iordache in rolul principal, regia lui Silviu Purcarete (daca nu ma insel) Hamletul de la Bulandra cu Caramitru, Fratii Karamazov la Nottara in regia lui Dan Micu, in fine, multe spectacole puternice. Si traiam eu asa cu impresia ca actorii si regizorii mari sunt un fel de semizei care baga ambrozie si nectar pe o parte si cealalta genereaza imagini mirobolante care te urmaresc apoi, pe tine simplu si nating privitor, toata viata. Stateam in Bucuresti la matusa mea pe care o chema Ifigenia Tudorica, Si din cauza acestui nume popmpos toata lumea ii spunea Geta sau Doamna Tudorica. Si aceasta matusa a mea, Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul, pe linga faptul ca facea o mincare la care cred ca coborau si cerurile doar sa o adulmece, lucrase toata viata ei , de la 18 ani, in teatru. Fusese secretara lui Vraca, Eugen Lovinescu. Il cunocuse bine pe Calboreanu. Pe scurt, era harsita in lumea teatrului. Ei bine, fiind ea o femeie cu mult umor si cu un spirit fin de observatia, ca nu degeaba lucra in teatru, m-a luat intr-o seara deoparte si a incercat sa ma pregateasca. Sa imi povesteasca ca lumea artistica nu e asa cum cred eu, ca exista invidii, ca degeaba faci tu ceva bine ca nu e obligatoriu sa fii si recunoscut, ca de multe ori colegii iti spun ca binele e prost si prostul e bine numai ca sa te ameteasca etc etc  Concluzia Getei era ca trebuie sa ma concentrez intotdeauna numai pe scena si sa fiu imuna la culise, daca vreau sa rezist nervos. Aveam 16-17 ani si nu o prea credeam. Ma gandeam ca e doar acrita. Nu era deloc. Era doar un om care era implicat in procesul de creatie dar nu la nivel artistic ci administrativ, asa ca avea ocazia sa vada totul cu ochi limpede.

Ei bine, de atunci a trecut un sfert de secol si am avut ocazia sa probez spusele matusii mele. Mi-am adus aminte de acest lucru, fiindca Gaudeamusul sta sa inceapa…Cine crede ca in literatura sau teatru nu exista Louis Vuittoane si Hermesuri, se inseala. Esti mai cu mot daca faci parte dintr-o anumita gasca. Daca frecventezi anumiti oameni. Daca zambesti cui trebuie. Si aici sunt oameni care iti spun ca raul e bine si binele rau doar ca sa te ameteasca. Dar nici ca-mi pasa! Ma bucur ca ma vad cu cativa oameni care-mi plac, carora le zambesc nu fiindca trebuie ci fiindca-mi plac.  Se stiu ei care sunt nu-i mai strig aici…Imi voi clati ochiul cu aglomeratia de la anumite standuri si vantul prin salcii de la altele si voi incerca pe cat imi sta in pueri sa sustin noua mea carte”Negru de fum”. Care in ciuda numelui nu e o carte trista. Din contra.

Asa va si la Gaudeamus am de gand sa ma concentrez pe ce se intampla pe scena si nu in culise. Fiindca nu stiu daca stiati, dar culisele sunt o scena in aspiratie. Dar asa trebuie sa ramana, in aspiratie. Deci sa nu le permitem culiselor sa devina scena si scenei sa devina culise.

La Gaudeamus cu Oana si Liviu


De azi in doua saptamani incepe Gaudeamusul. Din cate am inteles a fost cat pe ce sa nu se tina. Si nu ma mira. Am trecut aseara prin fata gaurii negre unde era Libraria Diverta, de la Eva. Mie una niciodata nu mi-au placut librariile gen hala de carte. In plus,  Diverta avea preturi foarte mari, oarecum normal din moment ce trebuia platita chiria la ditamai locatia si  salariile angajatilor. Angajati care fie vorba intre noi nu prea aveau habar ce vand si raspunsul invariabil era “stati sa ma uit in calculator”.

Am fost odata cu o prietena sa cautam Dr Spock si l-am cautat de-am ametit, apoi am intrebat un supervisor…a zis sa asteptam sa se uite in calculator,  s-a uitat in calculator si ne-a zis clar, limpede si raspicat, ca nu o are. Cand eram gata sa ne intoarcem pe calcaie, ne-au cazut ochii pe ea. O aveau. Dar calculatorul zicea ca nu…Dar chiar si cu toate aceste neajunsuri, imi pare rau ca s-a inchis. Poate ca  s-a inchis fiindca ii sabota propriul or calculator 🙂

Revin la Gaudeamus. Este oare nevoie de el? Habar n-am. Stiu doar ca abia astept sa inceapa pentru ca pe mine personal ma scoate din viata mea liniara si ma introduce in alt univers. Probabil ca nu sunt singura.

Voi fi la Gaudeamus  vineri 19 noiembrie de la 18,30 cu noul meu roman Negru de Fum care va aprea la Lit de la Tritonic. Voi fi  impreuna cu cartea Oanei Stoica Mujea -Dincolo de oglinda si cu Liviu Radu-Lumea lui Waldemar, care apar tot in colectia LIt de la Tritonic . Invitata speciala Lucia Verona si editor, omniprezentul Bogdan Hrib. Sunt convinsa ca va fi una din lansarile de succes de la Gaudeamus…