Pantaleon si vizitatoarele-Llosa


Cartea asta o recomand celor care apreciaza un ras bun. Spre deosebire de rasul rau, rasul bun declanseaza un clopotel care incepe sa sune si la sunetul acelui clopotel se activeaza o parte din tine numita ratiune si o parte numita simt si o parte numita om. Acum ca am lamurit ce e rasul bun, sa revin la Pantaleon.

Panatleon este suta la suta ostas. Si-a dorit sa fie ostas, a muncit sa fie ostas si acum este gata sa-si serveasca Patria.  Nici prin cap nu i-ar fi trecut ca Patria ii va cere sa organizeze bordeluri. pentru ca vedeti voi, ostasii dadeau iama printre localnicele din Pampas si asta nu dadea bine la rapoarte. Asa ca dragului de Panatleon i se da sarcina sa organizeze niste bordeluri  care sa deserveasca cat mai multi soldati la un interval de timp decent astfel incat nevoile sa poata fi tinute in frau. Deloc incantat de sarcina sa, Pantaleon ca un adevarat soldat, nu discuta ordinul ci il pune in aplicare. Cu o abnegatie si ravna demne de o cauza mai buna. El eficientizeaza la maxim toate fetele, are grija sa fie astfel organizata treaba incat toata lumea sa functioneze la parametrii maximi. Rapoartele lui, scrise cazon, sec, cu limbaj militaresc dar vorbind despre cate acuplari au avut loc pe cap de “fata”, in ce conditii sau cu ce probleme, sunt delicioase. Dincolo de acest nivel, este povestea omului pregatit pentru idealuri inalte si gata de jertfa pe care insa timpurile il minimzeaza pina in punctul in care tot ceea ce mai poate jertfi este demnitatea sa de om. Totusi, exista o salvare. Si aia e in iubire. Sau poate nu….E una din cartile lui Llosa care mi-au placut cel mai mult. Tocmai fiindca spune cu foarte multa simplitate niste adevaruri greu de digerat. In rest, sigur, Llosa e Llosa. Personaje puternice, memorabile, intamplari intense, ironie  fina si limbaj minunat. Si nu poti sa nu te gandesti ca fiecre dintre noi a fost transformat de intamplarile vietii lui intr-un fel de Panatleon, sau cum ar spune Trsitan Tzara, cati dintre noi nu l-am tradat pe cel care eram la 20 de ani….Pina si cei care au acum 20 deja s-au tradat.

Advertisements

Sarbatoarea tapului-Mario Vargas Llosa


De cateva zile ma pregatesc sa scriu despre cartea asta. Poate ca de vina este caldura de afara care prin sufocare si privare de libertate imi aminteste de dictatura pe care am trait-o pina la 20 de ani. Pentru ca multe m-au izbit in cartea asta dar cel mai tare si mai tare asemanarea dictaturii trujillo-iste cu cea a ceausescului. Totul este acolo. Teroare cu sau fara sens, disperare la fiecare pas, soapta, senzatia ca nu se poate face nimic dar ca trebuie sa se poata face ceva, decaderea omenescului, sarbatoarea tapului…Poate fiindca toate chipurile hade seamana intre ele. Habar n-am. Trujill y Molina  e real. Si porecla de Tapul, e la fel de reala. Timp de 22 de ani a taiat si spinzurat si omorat in toate felurile posibile si imposibile in Republica Dominicana. Asemenea lui Nea Nicu al nostru era inconjurat de oameni lasi, suficient de lasi incat spre a fi iertati isi ofereau comandantului pe post de sol de pace, propriile fetite adolescente. Trujillo fiind mare amator de femei. Chiar daca la momentul povestii era impotent si incontinent ceea ce nu-l facea decat sa fie si mai feroce…Povesea ne este revelata de aceasta fetita, devenita acum adult, dar care nici macar dupa atata vreme nu a putut face pace cu ea. Cu trecutul ei. Cu tatal ei. Pentru ca dictatura  din pacate, are un efect retard, otrava ei se elibereaza treptat toata viata.

Mie una imi place Mario Vargas Llosa de ma topesc chiar si fara gradele de afara. Are o virilitate a scrisului, ca mai bine nu pot sa-i spun 🙂 Fiecare cuvant e intens si simti ca te patrunde si te ia in posesie. Totul e puternic la el. Intriga. Personajele. Vorbirea. Comentariul. Sarbatoarea Tapului ni-l scoate la lumina nu pe Llosa din Matusa Julia si condeierul, sau Pantaleon si vizitatoarele, un Llosa cu o latura ludica si dispus la glume, ci pe Llosa din Razboiul sfarsitului lumii. Acordurile sunt grave, intense si serioase. Nu prea se aud viorile. Llosa e mai masculin ca oricand in aceasta carte in care tot universul feminin este zdrobit.

Sarbatoarea Tapului este o poveste despre dictatura. Cea exterioara, a vremurilor sub care te nasti. Dar si despre dictatura interioara a trecutului de care nu poti scapa prin lovituri de stat.