Oana si Ivona, reloaded


O carte moare si viaza de nenumarate ori. Si nici macar ideea ca daca viaza cu o data in plus ea ramane vie nu e adevarata. Scrii o carte si o arunci pe taraba. N-ai facut nimic. Decat ai poluat. Ai distrus padure degeaba. Sau ma rog, material reciclabil ceea ce la final, tot aia e. Daca o ia cineva in mana de pe taraba o resusciteaza, daca o citeste o baga la terapie intensiva si daca ramane cu ceva din ea si acel ceva devine al lui, atunci da, cartea e vie. Problema e ca nu e asa de usor sa faci pe cineva sa puna mana tocmai pe cartea ta. E de ajuns sa intri intr-o hala din asta de carte, in care de sus pina jos sunt numai carti, de la Shakespeare la Pavel Corut ca sa-ti dai seama ca trebuie sa te transformi intr-un scamator care-i baga mana omului in buzunar si-i mangleste exact cei 30 de lei care-i avea disponibili pentru carte. Recunosc ca atunci cand m-am apucat de scris nu m-am gandit deloc cum voi ajunge la cititori. Mi se parea ca insusi tacanitul tastelor imi justifica existenta si ca acolo incepe si se sfarseste totul. Ei bine, se poate intampla si asa dar nu ma incanta deloc literarura de sertar. In primul rand pentru ca un sertar e prea mic sa incapa multa literatura in el, dar e prea mare ca literatura aceea sa fie de buna calitate.  Sigur, exista exceptii, sigur poate gresesc.

Asa ca vrand nevrand mi-am dat seama ca daca vreau sa am o carte vie si nu un hoit e cazul sa ma pun pe promovat. Din fericire aici intervine Oana ale carei calitati naturale de PR sunt perfecte. Are un reflex de a pune accentul in asa fel incat sa transforme si cel mai banal moment intr-unul la care ti-ai fi dorit sa participi.

Ce a fost pina acum, a fost un fel de incalzire. Ne-am propus sa batem tara in lung si-n lat, sa vorbim cu oamenii, sa ne expunem cartile si pe noi, sa filozofam, gesticula, articulam, intr-un demers care sa le arate cititorilor ca suntem vii si puternice astfel incat sa traga inevitabil concluzia ca la fel trebuie sa fie si cartile noastre.  Sunt convinsa ca va fi o campanie care va avea succes. Avem si un nume beton pe care inca nu-l putem anunta. Dar va tinem la curent. Alernativ. Sau continuu.

De asemenea dupa ce pornim campania si o punem pe picioare, vom fi incantate sa ni se alature si alti scriitori tineri.

Advertisements

off the record no 7


Sa povestesc o reclama, englezeasca, la o campanie menita sa incurajeze cititul. A luat Cannes-ul dar nu mai stiu in ce an si mi-e lene sa caut.

Scuzati-mi lipsa de rigoare. Sper sa compensez la sens.

Intr-un compartiment de tren de navetisti, patru barbati. Trei citesc ziarul. Unul o carte. Intra o musca. Musca, enervanta ca orice musca, ii bazaie. Cei trei barbati incep sa o vaneze disperati cu ziarele. Al patrulea continua sa citeasca. Pare rupt complet de lume. Ceilalti asuda dand dupa musca. Se inceraca tot soiul de manevre penibile. Al patrulea, citeste linistit. Bazaitul mustei te scoate din sarite si pe tine, privitorul, si ai vrea sa fie prinsa musca aceea. Musca se aseaza pe carte. Tipul care citea, cu un gest scurt, precis si la obiect, inchide cartea si aplatizeaza musca. Se aude comentariul/sloganul

“Don’t be stupid. Read a book!”

Un lucru e clar. Cartea trebuie sustinuta. Daca nu o sustinem, moare. Si cand spun carte, ma refer la limba romana. De fapt limba romana moare incet dar sigur, asasinata de englezisme si mitocanisme, de nici nu stii sa spui care din ele sunt mai periculoase.  Era sa zic “nashpa”. Daca s-ar citi mai mult, s-ar vinde mai multa carte, editurile si-ar permite sa fie mai selective in ceea ce priveste calitatea autorilor publicati dar ar putea sa-si permita si echipe mai mari, in care sa fie corectori adevarati, editori dedicati etc. In ziua de azi insa, tirajele jenante nu permit echipe redactionale mari. Cine pierde? Pierde sigur autorul, pierde si editura dar cel mai mult pierde limba romana.

La angajare pentru un post bun e obligatoriu sa stii niscaiva limbi straine, cu cat mai multe cu atat mai bine.  Dar cati dintre noi ne putem lauda pe linga engleza vorbita “fluent”, franceza “avansat” si cu romana-“satisfacator”?