Fir-ati ai naibii cu melcii vostri!


http://tritonic.ro/isbn-Blocul_cas-978-973-733-288-2.htm

http://tritonic.ro/isbn-Waldemar-978-973-733-190-8.htm

http://tritonic.ro/isbn-Nopti_albe_zile_negre-973-733-054-4.htm

 

Pur si simplu ma doare sufletul cand aud ca se vand carti cu 3 lei. Acum serios, ce poti face cu 3 lei? Doua calatorii cu metroul? O cafea onorabila e de la cinci lei in sus…bine, cu 3 lei iti poti lua o posirca de la aparat…Ca sa nu mai spun ca sunt carti bune. Cartile lui Liviu Radu si ale lui Marian Coman!! Doua nume. Pentru cine are ochi de auzit si urechi de citit. Mi-e rusine ca inca nu i-am facut lui Liviu Radu nicio prezentare. Nu ca asta l-ar fi ajutat in vreun fel. Lui Marian i-am facut…Ci pentru ca intr-un fel ma inscriu in marea masa de ignoranti. Apoi ma pling ca n-am generatie de parca o generatie ti se serveste la brunch. Acum sunt doar furioasa si imi revars nervii in postul asta fiindca nu stiu ce as putea sa fac. Intamplator e vorba de doi autori care-mi plac foarte mult. In care vad valoare. Si ma intreb daca ei nu, atunci cine si daca nu acum, atunci cand? Ce sa faci in tara asta ca sa fii vandut? Ce sa faci ca sa fii apreciat suficient de mult cat sa ti se vanda un tiraj decent la un pret decent…ce inseamna decent? pai sa zicem sa nu fie o problema sa se vanda 1000 de exemplare dintr-un autor roman bun. La o tara de 23 miliaone n-ar trebui sa fie o problema. Si totusi e. Iar ca pret cred ca un 30 de lei pentru o carte e un pret onest.  Oneste pentru cine o sa ma intrebati? Ei bine, onest pentru cineva care apreciaza o carte mai mult decat o pereche de conversi, de exemplu. N-am nimic cu conversii, am si eu, sunt ok. Ii port si citesc bine mersi in ei asezata in parc pe iarba intre doi rahati de caine. De mult n-am mai fost asa nervoasa. Puneti mana si luati Liviu Radu si Marian Coman, faceti-i cadou prietenilor si celor pe care-i iubiti, deschideti-le mintea, inima, creierul, sinapsele cu o mult prea mica deschidere de buzunar.

A! Si sa nu uit! Vedeti ca mai sunt cel putin alte zece carti la reduceri care merita citite. Nu spun cine, ca va las voua bucuria. Dar daca le ghiciti, vi le confirm!

Advertisements

Nopti albe, zile negre-Marian Coman


Marian Coman, este pentru mine, o revelatie. Eu una, nu stiu daca v-ati dat seama pina acum, nu ma entuziasmez usor. Citesc mult, dar mult mai putin decat mi-as dori si in mod clar stiva de carti care ma asteapta este facuta sa fie vesnic mai mare decat cea cu cele citite. Mai mult decat atat, citesc destul de putina literatura romaneasca (stiu..stiu…sa-mi fie rusine, voi remedia acest lucru pe parcurs 🙂 deja am inceput!) pentru ca ani de zile nu am putut citi decat rusi si romani si cei 20 de ani de literatura la liber inca nu m-au putut scoate de sub impresia ca romanii sunt la “impuse” . Ei bine, pe Marian Coman l-am ales liber, sau poate ca m-a ales el pe mine dintr-o intamplare. Eram la Librex Iasi pe 21 mai si dai si lupta, Basarabia in sus si Basarabia in jos…mi-e rusine sa admit dar subiectul nu ma pasioneaza in mod deosebit, asta e alta discutie puteti arunca cu rosii si oua stricate in mine, dar asta e adevarul…si stateam eu asa la masa aceea acoperita cu vesnicul plusulet rosu, alta amintire trista (am oroare de plusul rosu pus pe mesele lungi din prezidiu fiindca ajung automat in anii ’80 fara aia si fara ailalta dar cu multumim din inima partidului …) si fiindca pe masa erau prezente cartile autorilor ce urmau sa fie “arati” la acel targ si nu puteam sa le iau oamenilor cartile din fata sa ma apuc de citit, am luat cartea lui Marian ca tot nu era prezent ( se chinuia sa ajunga la Iasi, prinsese un drum greu si mai era si ziua lui…asa ca era retinut in mijlocul evenimetelor si a ajuns saracul la cateva minute dupa ce s-a terminat totul …) si am inceput sa citesc asa discret, pe sub masa. Si uita asa, ca-n reclamele proaste cu multe efecte si nicio idee, scrisul lui Marian m-a luat si m-a purtat pe sus, m-a catapultat din acea sala imbibata de politica si m-a dus intr-un loc in care conteaza prietenia si prietenii. Tema care marturisesc ca mi-e si foarte draga in ultmul timp …
Marian Coma are asa. Pun doua puncte aici fiindca urmeaza o lista lunga : caldura, inteligenta, umor, bunatate, idee, frumusetea cuvintelor si o observatie atenta. Are privirea meticuloasa nu in a detecta greselile omenescului ci in a-l surprinde. Oamenii lui Marian sunt faini, calzi si mereu cu o incercare, izbutita sau nu, de a fi buni. De umor am zis? Cred ca nu. Povestirile lui scurte, dense, iti explodeaza in cap ca niste grenade, indiferent daca imprastie roz sau negru, cenusiu sau albastru. Ele percuteaza. Si ceva foarte important la o scriitura. Au efect retard! Raman si lucreaza in tine, se elibereaza incet pe masura ce incepi sa-l asimilezi. Asa ca eu consider ca Marian Coman cu micile lui bijuterii numite ‘Nopti albe, zile negre”, merita critici mai buni decat mine si multi, multi cititori. Face onoare limbii romane. Pe cuvant, limba romana toarce la Marian ca o mata pe teracota calda intr-o seara friguroasa de februarie…

Cartile lui sunt acum marcate cu “bulina galbena” si costa cinci lei. Ceea ce e mai putin decat un pachet de tigari…mi-ar placea sa traiesc intr-o tara in care cartile lui Marina Coman se vand ca painea calda si probabil ca asta se va intampla dupa ce va fi premiat undeva afara, ca noi romanii asa suntem. De la Moromete ni se trage. trebuie sa ne spuna altcineva daca mamaliga e fierbinte 🙂

PS Nu, nu e iubitul meu 🙂 nu-l recomand din subiectivism, chiar mi-a placut mult. A reusit sa insufleteasca un cititor oarecum blazat, satul de scriitura aceea ca la dictare, genul de scris in care debitezi automat tot ce-ti trece prin creier, fara nicio reflectie anterioara.

FRAGMENT

http://tritonic.ro/isbn-Nopti_albe_zile_negre-973-733-054-4.htm

http://www.tritonic.ro/isbn-Testamentul_de_ciocolata-978-973-733-178-6.htm

off the record no 8


N-am mai scris de carti pentru ca am fost plecata la Tragul Librex de la Iasi, impreuna cu Oana Stoica Mujea, Stela Popa si ne-am intalnit acolo cu George Arion, Bogdan Hrib si Marian Coman. Pentru un optimist ireversibil ca mine, aceasta experienta a fost un sut in cur, adica un pas inainte. Ce PR, ce marketing de carte, ce organizare, ce piata, ce cititori…Senzatia e mai degraba de jungla in care in loc de maceta ai o carte si speri sa te intalnesti numai cu tigrii amatori de literatura…

E clar ca toti dar absolut toti scriitorii romani din ziua de azi sunt fie foarte pasionati fie foarte orgoliosi. Ori scrii pentru ca iti place sa-ti versi pe hartie matele pline de cuvinte  ori fiindca ti se umfla pipota ca la masculul de curcan in perioada de rut, cand iti vezi numele sau “mecla” pe o carte. Alt motiv, nu vad.  Parte buna a deplasarii a fost Oana Stoica Mujea si placutul ei consort, Sorin. Caruia trebuie sa-i multumim pentru munca de sofer, fotograf, cavaler si om bun la toate. Ne-a pus inclusiv filme in masina, asa ca sa mai zica cineva ca scriitoresele nu sunt rasfatate in Romania…Asteptam ca din minut in minut sa scoata sampania si piscoturile 🙂 Am sporovait vrute si nevrute, in ciuda ploii, a saraciei de la targ si a atmosferei de sfarsit de lume ne-am facut planuri roz de viitor. Am avut si bucuria sa stau doua minute de vorba cu Marian Coman ale carui scrieri mie mi se par realmente sincere si inspirate si despre care am sa scriu in curand. Ca sa nu spun ca e si unul dintre oamenii aceia muuuult prea modesti si in banca lor!

In concluzie, am facut 1200 km ca sa am ocazia sa amusinez niste oameni faini. Ca scriitor, banuiesc ca nu e o afacere rea. Pina la urma, cele mai bune dividende tot din prietenie vin! V-am spus ca-s optimista 🙂 Poze si detalii la Oana pe blog.