Nu sperati ca veti scapa de carti-Jean Caude Carriere si Umberto Eco


N-am timp, n-am nervi, n-am rabdare,  m-a batut simulacrul asta de primavara in cap si am inceput sa ma scurg pe stresini in jos impreuna cu apa, dar nu mai pot amana sa scriu despre cartea asta, pe care inca n-am terminat-o. Intentionat. E o carte care trebuie savurata.

De la primele randuri m-am simtit ca o musca care se aseaza in farfuria a doi titani care stau de vorba. Si cu riscul de a fi mancata am ramas acolo. Dumnezeule! Ce spectacol de cultura, umor, finete, noblete. Mai adaugati voi ce cuvinte vreti din aceeasi idee si veti obtine spectacolul complet.

Au fost momente in care am ras cu hohote. De exemplu capitolul intitulat ” Gainilor le-a luat un secol ca sa invete sa nu traverseze drumul”. Daca v-ati intrebat vreodata cum de stau gainile si ciugulesc linistite pe marginea drumului, veti intelege acum. Asta face parte din anecdotica dialogului. Fiindca acesti doi copii destepti de 80 de ani se joaca cu ideile cum ne jucam noi ceilalti cu…grebla in nisip. Tot din capitolul de anectodica am aflat ca la inceputurile televiziunii totul era in direct si ca de aceea era o camera pusa sa filmeze ecranul. Pentru arhivare. Sau de ce intre vocea lui Carusso si cea a lui Pavarotti e asa o mare diferenta. Aparent se sare de la una la alta asa cum se sare in orice discutie. Practic insa firul care o ia cand la stanga cand la dreapta nu ajunge niciodata in balarii. Ideea este mereu urmarita si abordata din diverse perspective. Cum care idee? Cea din titlu.

M-a amuzat indeosebi dezbaterea clasica pe tema digital vs hartie, calculator vs masina de scris. Cei doi scriitori isi expun pe larg -argumentat, justificat, academic-idee de ce e mai bun suportul hartie. Dupa care Umberto Eco este intrebat daca ar fi un incendiu ce ar salva prima data. Raspunsul a fost rapid-hardul de 2 giga pe care sunt toate romanele. In ciuda acestei glume, amandoi sunt de acord ca nu trebuie sa ne ingrijoram, cartea asa cum e ea, din hartie, cu coperte de carton, scris si grafica, nu va disparea. de ce? pentru ca e perfecta. Asa cum e roata. Nu poate fi inovata, adaptata, perfectionata.

De mult n-am mai avut asa un entuziasm in a recomanda o carte. Bine, fie vorba intre noi, de mult n-am mai recomadat o carte. Dar asta e, acum ma duc sa-mi pun cenusa in cap. Auguri!

o poveste pentru geoana


Un prieten caruia i-am spus ca intentionez sa mai scriu din si despre Cercul Mincinosilor  m-a intrebat daca sunt agenta literara sub acoperire a lui Carierre. Ei bine, nu sunt, recunosc insa ca mi-ar placea sa fiu. Banul ar fi bun, munca placuta si in plus, intelepciunea ar veni la pachet. Deocamdata o noua poveste, de sub umbrela ” Eul este incapatinat, intunecat, nesuferit si poate ca nici macar nu exista”

COPILUL BUFNITEI

O bufnita careia tocmai i se nascuse un pui-undeva in Africa-i-a spus unei alte pasari.

-Am un copil! E namaipmenit de frumos! E minunat!

Cealata pasare i-a raspuns:

-Stai sa se faca ziua si-om vedea!

Daca Geoana ar fi stiu povestea asta poate ca nu s-ar fi umplut asa de respect. In general, e bine sa astepti sa dispara serotonina atunci cand iei decizii importante. Atunci cand scrii, te poti lasa condus de ea…