Patru autocare cu copii cad în crevasă! Zilnic!


O reclamă ne anunță că în România se fac zilnic peste 170 de avorturi. Patru autocare cu copii se duc ZILNIC pe apa sâmbetei. Un an are 365 de zile. 1460 de autocare pline cu copii se aruncă anual în crevasa timpului în România. 62050 de copii care ar fi crescut, ar fi avut la rândul lor familii, unii ar fi fost medici, și poate chiar ar fi rămas în țară, unii ar fi fost judecători, și poate nu corupți, unii oameni de afaceri și posibil corecți și empatici și buni angajatori. Deci asta doar într-un an. Niciodată un țăran nu-și va duce vita să-i avorteze vițelul, țăranul e deștept, el știe că vițelul acela va fi la rândul său cândva o vacă bună de muls. Să fim și noi măcar puțini țărani, și dacă nu putem judeca în termeni de conștiință, să o facem în cei economici. Ne plângem de bătrâni, ne plângem de asiatați și-n același timp dăm pe gârlă anual peste șaizeci de mii de români. E logic oare?

În copilăria mea era o excepție familia cu un copil, cei mai mulți colegi ai mei aveau un frate. La țară se făceau și cinci, șase copii în mod frecvent. În Ardeal mai puțini, în Moldova mai mulți. Auzim tema că ce rost are să faci un copil dacă nu ai ce să-i oferi. Pare un gând bun, grijuliu, responsabil. Vă dau un exemplu, din familia mea. Bunica mea a fost orfană de la naștere. Tatăl bunicii mele era pe front, la câteva zile după ce s-a născut bunica a venit vestea de pe front că tatăl ei murise. Străbunica mea a murit de durere la scurt timp după aceea. Era foarte tânără, încă lăuză la primirea veștii, și-l iubea tare pe soțul ei, pe scurt-nu a făcut față realității. Bunica a fost crescută de niște rude, nu așa bine cum ar fi meritat ea fiind dintr-o familie înstărită care avea animale și măcelărie și aproviziona mai multe magazine din zonă, dar a crescut. Și a făcut la rândul ei peste 10 copii. A fost o persoană puternică, o sursă de inspirație pentru noi toți. Și a putut fi așa, fiindcă s-a născut. Odată omul născut posibilitățile sunt nenumărate și viețile de toate felurile. Unii au fost adoptați de familii bogate și au avut parte de școli. Alții de familii modeste dar care i-au iubit ca pe ochii din cap. Unii s-au pierdut pe parcurs, prin sărărcie și anturaje proaste, dar poate că și așa pierduți au avut un rost al lor. Mai mult decât dacă ar fi fost avortați, asta e sigur. De unde sunt așa sigură? Hai să facem un exercițiu de imaginație. 170 de foetuși adunați laolaltă într-o cadă. Bucățele de membre, ici colo câte un degețel, mai încolo un ochișor, sânge, carne tasată, rozalie pe alocuri, vineție preponderent. Și în camera de alături 170 de boschetari. Să presupuenm deci că nici unul din cei 170 de copii nu ar fi avut șansa unei vieți normale. Deși eu ca decrețel, complet nedorit de părinți vă pot spune că am avut o viață super faină după ce ai mei au înghițit gălușca. Le sunt recunoscătoare că m-au avut!  Dar de dragul experimentului mental să ținem balanța așa. Masa sângerie a 170 de fetuși de-o parte și 170 de boschetari murdari, nețesălați dar altminteri veseli. Alegeți voi vârsta. Mici, adolescenți, maturi cum vreți. Care din cele două imagini vi se pare mai groaznică?

Nu prezervativul e soluția. Conștientizarea e soluția.

Nu ora de educație sexuală e soluția. Nici măcar ora de religie, ea nu funcționează decât la cei cu adevărat credincioși iar cei cu adevărat credincioși nu se aruncă așa ușor ăn relații. Ora de biologie e soluția. Să li se explice copiilor de la vârsta de 10-12 cum e exact evoluția unei sarcini, cum e un fetus la o săptămână, două, trei. Iar la liceu să li se explice fetelor ce presupune EXACT un chiuretaj, fizic și psihic. Mai ales psihic. Și abia ulterior, moral. Jucăm jocul acesta al avorturilor în extreme. Fie îi minimzăm efectele foarte tare, de genul un prezervativ și gata, fie din contra, sărim direct la flăcările iadului și pedeapsa veșnică. O abordare nepătimașă și practică a subiectului, introducerea consilierii înainte de avort, la modul serios, cu argumente și discuții profunde  ar reduce drastic avorturile. Interzicerea nu e o soluție, a demonstrat-o Ceaușescu. Mai ales într-o țară coruptă ca a noastră.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: