M-am bucurat sa constat ca Adevarul a scos colectia Dostoievski. Dincolo de sloganul mult prea onest si putin inaltator cu “1000 de carti pe care trebuie sa le ai”, nu sa le citesti, nu sa te marcheze, nu sa te gandesti la el, nu! sa le ai…. e suficient sa le cumperi si restul vine de la sine…Ei bine, dincolo de acest slogan cred ca fac o treaba buna. Spun cred, fiindca am si oarescari dubii.
In primul rand, din asta multi cititori inteleg ca o carte se achizitioneaza de la chisocul de ziare si nu trebuie sa coste mai mult de 10-15 lei. Deci orice carte e mai scumpa de 15 lei e prea scumpa…Ei bine, merita sa ne intrebam daca cei care isi cumpara cartea de la chiosc sunt aceeasi cu cei care si-o iau din librarii. Raspunsul e nu. Sau nu in totalitate. Azi de exemplu mi-am luat Amintiri din casa mortilor, desi o aveam intr-o editie mai veche. Am luat-o fiindca difera traducerea. Si in cazul romanului “Maestrul si Margareta” mi-a placut mai mult traducerea celor de la Adevarul decat cea pe care o aveam eu ( e prea cald ca sa ma deplasez si sa scocesc bibiloteca ca sa va spun cine era in cazul unu si cine in cazul doi si nu sunt atat de culta incat sa stiu numele traducatorilor pe dinafara…cu toate ca ar merita!!!) asa ca m-am gandit sa o iau si pe aceasta. In definitiv, costa doar nu stiu exact cat15 lei sau pe acolo (am luat si un film …dupa cum se poate lesne constata astazi nu am prea multa rigoare…caldura mare monser!) deci era aproape gratis. Si aici am vrut sa va aduc. Oare e bine sa vinzi o carte la asa un pret de dumping? In conditiile in care se spune ca existenta cartii pe hartie e amenintata de downloadurile platite cu o suma modica si in conditiile in care librariile se inchid pe capete doar fiindca spatiile mari cer chirii pe masura iar librarii trebuie platiti…Dupa cum va spuneam si intr-un post mai vechi, cartea autohtona (la vremea respectiva ma refeream la cea de copii) e amenintata de productia in masa, globala, tiparita in Taivan, China sau tari din Asia Mica si foarte mica…(aici am facut o gluam de caldura, ma scuzati )…Carte care ajunge la noi la un pret de neconcurat de catre cineva care o produce in Romania la costurile romanesti…
E foarte bine ca putem lua un Dostoievski cu 15 lei, mai ales daca-l si citim dar intrebarea e nu se bagatelizeaza cartea prea mult? Sa te duci intr-o librarie, sa alegi, sa probezi o carte, sa vezi daca-ti vine bine, daca te avantajeaza daca e pentru tine …toata aceasta alegere are un farmec aparte, apoi gandul in drum spre casa, ritual pe care-l pui la punct. Cum iti faci ceaiul sau cafeaua, cum inchizi telefoanele si te lafai in pat, intr-o liniste binefactoare dupa o zi zumzaita…Asa, apuci cartea de la taraba si da-i! Nu tu curte, nu tu preludiu, nu tu nimic…parca nici Dostoievski nu mai e ce era pe vremuri 🙂
De fapt nu, noi nu mai suntem cei pentru care Dostoievski a scris. El cerea o minte mai calma, mai dispusa spre meditatie, mai doritoare sa mediteze la oameni si rostul umbrei lor pe pamant…Dostoievski nu ar trebui sa poata fi cumparat de la chiosc ci doar dintr-o librarie cum era cea din Negru de fum si sa-l platesti cu un deget, cu toata mana sau chiar cu o bucatica de inima si creier….In concluzie, cred ca am gresit ca l-am luat de la chiosc. Dar am sa repet greseala si saptamana viitoare. Erarre humanum est sed perseverare diabolicum est….persevararea in greseala, e prostie, stiu. Dar mi-o asum. Azi am scris cu prea multe cuvinte. Ma scuzati!
1001decarti 