6! VIN AUTORII LA PITESTI! 6

In Romania cartile nu au viata nici lunga, nici buna. Lunga nu o au fiindca dupa una -doua lansari nu te mai intreaba nimeni de sanatate. Nici buna, ca urmare a primei afirmatii, fiindca nu te intreaba lumea de sanatate, nu se mai afla de carte recte nu se vinde.  Fiecare actiune de promovare a unei carti e un efort organizatoric si financiar, asta e adevarul. Eu am organizat ceva evenimente la viata mea printre care si lansarea cartii pentru copii Craciunul Mincinosilor, asa ca stiu ce spun. Asa ca  ca atunci cand ai sase autori la un loc, dintre care doi veterani, ii numesc aici pe Lucia Verona si George Arion, trei consacrati ca  Oana Stoica Mujea, Monica Ramirez, Bogdan Hrib si un debut absolut promitator Ada Pavel, e bine sa fii de fata. Dincolo de valoarea cartilor este valoarea unei conversatii fata in fata cu niste oameni atat de diferiti… pe care imi face o deosebita placere sa-i cunosc. Domnul Arion e hatru si ca aparitie, cu nelipsita pipa si ca limbaj. Bogdan ii tine isonul. are mereu cate ceva amuzant de punctat, de Lucia nu mai spun, ca are o ironie absolut celebra prin rafinament si profunzime. Monica are o experinta de viata absolut de invidiat, best sellerul ei no 1 va fi clar cel in care isi va scrie pe indelete viata, Saga clanului Ramirez 🙂 despre Oana nu va mai spun, ca stiti…umor, cinism, un soi aparte de energie si o calitate unica de a relationa si de a se reflecta in oameni fara sa fie in mod necesar sociabila…cat despre Ada…Ada este dupa parerea mea adevarata vedeta a acestei intalniri. Fara suparare. Nu doar fiindca e tanara si profunda, nu fiindca e eleva, citita si foarte frumoasa ci fiindca a intrat intr-un proiect din mers…a stiut sa preia din goana cailor de la Oana o stafeta si o stacheta ridicata mi-as permite sa spun…A fost nevoie de curaj, de generozitate si de putere de adaptare. N-as putea intra in romanul altcuiva. N-as avea generozitatea necesara sa iubesc atat de mult personajele altui autor astfel incat sa le fac sa fie ale mele.

Si acum va intreb, sincer, cum sa ratezi intalnirea cu oamenii astia? Cum? Si atunci pentru ce-ti faci timp?

Negru de fum-Lumea s-a sfarsit, traiasca lumea!!

Cand a aparut “Cu sange rece si albastru” la toate interviurile am fost intrebata care din cele doua personaje ma reperezinta, avocata rece, incapabila organic de senimente sau batrana a carei viata e construita pe afect, aproape inafara oricarei ratiuni.

http://www.tritonic.ro/isbn-Cu_sange_rece_si_albastru-978-973-733-242-4.htm

Cand a aparut “Hotii de timp”

http://www.tritonic.ro/isbn-Hotii_de_timp_(crime_scene_26)-978-606-92276-9-5.htm

tot asa, am fost intrebata daca ma identific cu Mustacioasa care refuza sclavagia frumusetii (intrebare care nu a fost magulitoare, recunosc!) , Diva indragostita vesnic numai de ea insasi (si mai bine 🙂 ) , Jurnalista pusa pe cariera,  Casnica  frustrata sau Ghicitoarea plictista fiindca viata nu mai are cu ce s-o surprinda… Cat despre locotenentul Dada care e cand talamb cand smecher…Ei bine, raspunsul a fost acelasi. Neti. Neti. Nici aia nici ailalta. Nu m-am identificat cu niciunul din personajele mele. Pina acum.

Anghel Arhitect, personajul principal din Negru de Fum ma reprezinta. Momentul acela al adevarului cand stii ca daca esti norocos esti la mijlocul vietii si ca deja o nuielusa invizibila a trasat o linie intre tu, cel plin de sperante si asteptari si tu, cel care te intorci cu spatele la tineretea ta si contempli …Contempli ce-ai facut, ce ai realizat pina la acest prag invizibil dar al naibi de perceptibil de 40 de ani. Si de cele mai multe ori ti se pare ca nu e mare lucru de contemplat. De cele mai multe ori trebuie sa-ti fure cineva peisajul ca sa-ti dai seama ca de fapt era acolo.

Paranteza mica. In Romania oamenii sunt declarati batrani foarte devreme. Revistele, ziarele, emisiunilie de tv se refera de multe ori la un om de 40 de ani ca fiind batran”ce bine se tine desi are 43 de ani” Cu varianta “arati bine pentru 40 de ani” “nici n-ai zice ca ai 40 de ani”…Am citit un titlu “o btrana de 56 de ani”…Inchid paranteza.

Anghel Arhitect are in jur de 40 de ani si nicio realizare notabila. Are o familie pe care o iubeste si o lume in jurul lui care se descompune. Prietenii ii pleaca.  Orasul se prabuseste.  E golul acela de care pomenea  Buzzati in “Destertul tatarilor”, in aceea parabola a strazii pe care , inaintind in varsta, sunt din ce in ce mai putini oameni.

Si iata ca acest nesemnificativ Anghel Arhitect, acest “loser” acest balast al societatii devine pionul principal in lupta dintre bine si rau, dintre rai si iad. De el depide daca va trai copilul sau. Sau orasul. Sau lumea.

Ma identific cu Anghel mai mult decat as vrea. Zbaterea lui de a face fata situatiei, incercarea disperata de a se mentine pe un curs de plutire, umorul ca ultima sansa si mai ales, senzatia aceea ca n-ai incontro, trebuie sa fii eroul propriei vieti, imi e familiara.

Si eu simt peranent ca oscilez intre cei doi poli, ca mereu ma balansez intr-o parte si apoi revin si ca imi spun ca asa trebuie, ca asta-i echilibrul, desi nu sunt convinsa deloc de spusele mele…Si eu imi spun in cele mai grele momente “hai ca-i bine” doar ca sa ma motivez sa merg mai departe.

Ca o nota de subsol. Focus grupul meu de cititori, format din cei doi copii ai mei, mama, sora-mea, nepoata-mea si un prieten foarte bun, au reactionat cu totul diferit. Tinerimea nu au empatizat cu Anghel in schimb s-au bucurat de perversitatea si cinismul Chinezului. Pe cand grupa de varsta 40 + a fost cucerita total de Anghel cel fara niciun merit, decat acela de a face fata unor situatii din ce in ce mai grele.  Cred ca e limpede, de ce….

Cartea va fi lansata la Gaudeamus, vineri 19 noiembrie de la 18,30, va astept pe toti. Lansarea va fi una in cadrul colectiei LIT  de la Tritonic unde imi vor fi alaturi Oana Stoica Mujea si Liviu Radu, care isi vor lansa doua carti proaspat iesite de sub tipar, editorul nostru  Bogdan Hrib si “special guest star” mai pe romaneste invitat de onoare, doamna scriitoare Lucia Verona.  Va asteptam cu totii!

La Gaudeamus cu Oana si Liviu

De azi in doua saptamani incepe Gaudeamusul. Din cate am inteles a fost cat pe ce sa nu se tina. Si nu ma mira. Am trecut aseara prin fata gaurii negre unde era Libraria Diverta, de la Eva. Mie una niciodata nu mi-au placut librariile gen hala de carte. In plus,  Diverta avea preturi foarte mari, oarecum normal din moment ce trebuia platita chiria la ditamai locatia si  salariile angajatilor. Angajati care fie vorba intre noi nu prea aveau habar ce vand si raspunsul invariabil era “stati sa ma uit in calculator”.

Am fost odata cu o prietena sa cautam Dr Spock si l-am cautat de-am ametit, apoi am intrebat un supervisor…a zis sa asteptam sa se uite in calculator,  s-a uitat in calculator si ne-a zis clar, limpede si raspicat, ca nu o are. Cand eram gata sa ne intoarcem pe calcaie, ne-au cazut ochii pe ea. O aveau. Dar calculatorul zicea ca nu…Dar chiar si cu toate aceste neajunsuri, imi pare rau ca s-a inchis. Poate ca  s-a inchis fiindca ii sabota propriul or calculator 🙂

Revin la Gaudeamus. Este oare nevoie de el? Habar n-am. Stiu doar ca abia astept sa inceapa pentru ca pe mine personal ma scoate din viata mea liniara si ma introduce in alt univers. Probabil ca nu sunt singura.

Voi fi la Gaudeamus  vineri 19 noiembrie de la 18,30 cu noul meu roman Negru de Fum care va aprea la Lit de la Tritonic. Voi fi  impreuna cu cartea Oanei Stoica Mujea -Dincolo de oglinda si cu Liviu Radu-Lumea lui Waldemar, care apar tot in colectia LIt de la Tritonic . Invitata speciala Lucia Verona si editor, omniprezentul Bogdan Hrib. Sunt convinsa ca va fi una din lansarile de succes de la Gaudeamus…

Pitesti-sa traiesti!

Eu sunt foarte incantata de descinderea la Pitesti. Au fost peripetii dar s-au terminat cu bine.

Acum sa spun de ce sunt incantata.

Sunt incantata ca Bogdan a slabit. Arata foarte bine si e plin de energie. Cateodata prea plin dar asta e alta poveste. De la aerul danez i se trage.

Sunt incantata ca am cunoscut-o mai bine pe Lucia Verona. Ma incanta tineretea ei. Si e vorba de o tinerete autentica, venita din interior. Sunt unii oameni care au acest talent de a-si pastra creierul tanar. Rar talent!

Am fost extrem de incantata ca a venit Oana. Prietenii stiu de ce 🙂 Si ca si-a facut o aparitie triunfala, cu pistolul inainte si pac pac la purtator. Mai pe seara am vorbit o gramada la telefon si nu mi-a dat decat vesti bune. Deci  e bine!

Am cunoscut-o si pe Monica. O reala placere. Fara nicio exagerare pr-istica. Mai rar asa om modest, si normal si la locul lui. Emana o stare de calm si echilibru. Mai rar…

I-am cunoscut pe George Serban si pe sotia dumnealui, doi oameni incantatori. George este responsabil cu spiritul. In preajma lui razi…nu stiu cum face. Are el un secret al lui…

Am cunoscut-o pe Ada, pe care o stiam doar in virtual.Mi-a confirmat asteptarile si am fost bucuroasa ca a fost aplaudata la scena deschisa.

L-am cunoscut pe Geocer. Putin dar suficient. Avand in vedere ca mi-a cumparat o carte si i-am dat autograf, va imaginati ca m-a cucerit. Definitiv.

Sa nu-l uit pe Denis! Caruia i-am dat cartile castigate pe Facebook. Am facut un concurs pe care el l-a castigat, a fost primul care a ghicit componenta careului de dame…

Am cunoscut-o si pe Ema, careia i-am dat o carte pe care i-o promisesem cam de multisor…dar mai bine mai tarziu decat niciodata…

Si dupa lansare, Oana ne-a dus si ne-a facut cinste cu o masa. Noi n-am stiut ca face ea cinste ca am fi comandat caviar si sampanie…A fost o stare placuta si calma, disturbata  periodic de Bogdan care era obosit fiindca de-abia ce picase in Romania si mai avea si treaba la Flacara.

Una peste alta a fost fain si ar fi multe de spus dar sunt rupta.

NE VEDEM JOI IN PITESTI

off the record 23 BOOKFEST IN IMAGINI

Aceste poze le datorez Loredanei de la PRWAVE, mai exact sotului domniei sale 🙂 Trebuie sa recunoasteti ca sunt poze faine. Au reusit sa surprinda starea noastra din timpul lansarii..

Prima poza ii reprezinta pe “Cei Patru Muschetari”, fara muscheta dar cu pistol, cea de-a doua este “Maestrul si Margareta” iar a treia este “Io mi-s mandra autoare”, din lirica populara…