cartea no 15-De ce nu putem sa fim buni, Jacob Needleman


Hm! Cu ce sa incep…Incep prin a-mi motiva absenta:am fost bolnava. Nu am tras chiulul, nu mi-am luat vacanta. Asa ca sper sa-mi motivati voi absentele pe baza de incredere. Daca nu va aduc si dovada de la doctor..

Acum, despre Jacob Needleman.

Este profesor de filosofie la Universitatea din San Francisco si aceasta carte le-o dedica studentilor lui. Studenti care pot avea de la 20 la 65 ani dupa cum reise din cartea (curs de etica) care le este dedicata. Curs de etica care-si propune sa-i duca pe studenti pina la “pragul socratic” pe care acestia apoi sa-l treaca fiecare in parte, sau nu, dupa cum s-au format pina in acel punct.

Eu am facut scoala in comunism, ca sa zic asa, cu toate ca pe vremea aceea noi nu stiam asta, ca suntem comunisti, noi speram doar ca suntem normali, copiii normali ai unui Popescu, Georgescu, Ionescu sau Boitan. Asa ca noi nu faceam prea multa filozofie, iar la clasa de mate-fiz nu faceam decat dicursurile lui “toasu” de la Congrese asa ca educatia filozofica mi-am implinit-o singura, intr-un demers de melc autodidact. Nu-i usor sa inveti filozofie de unul singur, fara o structura, fara sa legi ideile de timpuri, de o societate si o economie, fara sa le vezi intr-un sistem. Asa ca acum pot sa va spun, ca multe din cursurile de filozofie pe care le-am citit, au fost scrise de autori spre propria lor slava. Adica uitau cu cine vorbesc, de ce vorbesc si ce vor sa demonstreze. Ii uitau parca pina si pe filozofii pe care teoretic ii serveau. Dar nu se uitau pe sine si egourile lor de doctoranzi.

Nu este deloc cazul lui Jacob Needleman. Mi-as dori sa pot asista vreodata la un curs de-al lui. Este un profesor modest, un profesor smerit care se inchina in fata mintilor ce pot sa fie, ce pot sa devina,  nu a mintilor pe care le are in fata. Este un profesor care lucreaza cu potentialul elevului nu cu limitarile lui.

De la el am inteles ce vrea sa insemne “impreuna gandirea”. De la el am inteles ca ceea ce cauta de fapt Socrate era un moment de gratie, de tacere. Momentul cand mintea ti se deschide asa de tare incat poate cuprinde si raspunsul fara raspunsuri. Sau atat de tare incat sa admita ca raspunsul nici nu exista, nu conteaza daca intrebarea este bine pusa. De la el am inteles ca n-am de ce sa ma rusinez de natura mea animalica, fiindca in mine exista si sublim si vulg. Totul este sa nu ma prefac ca nu simt animalicul. Sa nu dau impresia ca plutesc atunci cand ma tarasc. Sa nu ma acopar cu sentimente superficiale de vinovatie, atunci cand gresesc ci sa privesc greseala in fata. Fara nicio scuza, fara niciun argument de genul”data viitoare nu voi mai face” sau “eram obosita” sau “lasa ca si-a meritat-o”

OF! Nu ma pricep deloc sa promovez o carte de etica, nu-i asa?

Sa incep cu inceputul.

Nu-i asa ca e minunat sa te intrebi “De ce nu putem sa fim buni?” Asta deja admite ca nu putem. Dintr-o data inseamna sinceritatea acceptarii ca nu putem fi, buni.  E ciudata premisa asta, ca nu putem fi, sau ca cel putin, nu suntem din nastere. E cumva impotriva tutror teoriilor new age care ne spun ca suntem minunati, suntem perfecti si trebuie doar sa ne descoperim perfectiunea. Sa nu se intelega cumva ca avem in fata un curs despre micimea universului omenesc. Din potriva. E ca si cand ne-am contracta intr-un punct, pentru ca apoi sa putem exploda cu putere.

In capul nostru cu totii suntem morali, cu totii vrem binele, cu totii auzim vocea drepatii, a echiatii, a moralei. Vocea care ne indeamna sa ajutam, sa sustinem, sa iubim, sa ingrijim, sa fim plini de compasiune. Si-n loc de asta, ce facem? De ce auzim aceasta voce in cap dar cand iesim pe strada imbrancim, injuram, dam pumni si ne zbatem ? De ce in mintea noastra vorbeste un inger dar actiunile sunt ale unui demon? Asta inseamna oare conditia umana, vocea unui inger si actiunile unui drac? ”

Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc” Romani 7,19

Jacob Needleman pare sa nu se multumeasca cu asta si-si indeamna si studentii sa nu o faca. Sa mearaga mai adanc cu intrebarea. Cat de adanc? Pina acolo unde nu se mai poate da niciun raspuns. Pina in momentul de totala deschidere.

Poate ca n-am fost la cursul domnului profeso Needleman dar am senzatia ca am facut-o. Si mi-a ramas in urechi, o sintagma.

“Acum mergi si studiaza”

Sintagma din Talmud. Povestea e pe scurt, asa:

“Un barbat se apropie de Hillel agitat si sfidator.”Ma voi converti la iudaism” ii spun el, “cu conditia sa ma inveti intreaga Tora cat timp stau intr-un picior”. Hillel ii raspunde imediat :”Ce tie nu-ti place, nu-i face aproapelui tau. Aceasta este intreaga Tora. Restul este comentariu. Acum megri si studiaza”

Cu totii vrem cunoastere repede, instant, pe nerasuflate si negandite, cat am sta intr-un picior. Dar nu se poate “Acum mergi si studiaza”.

Va mai spun doar ca este foarte usor de urmarit istorisirea domnului profesor Jacob Needleman. Curge. Este mereu inserata cu povesti din clasa, are multe descrieri de exercitii pe care le face cu studentii, referintele culturale sunt intodeauna motivate si explicite, astfel incat ca cititor, sau daca vreti, ca student, nu te simti niciodata prost. Doar rau, dar pe cale sa intelegi asta!

Acum mergi si studiaza 🙂

Advertisements

off the record no 18


http://adakiss.wordpress.com/2010/06/03/mda-daca-am-promis/

Are varsta baiatul meu cel mare, de fapt e chiar mai mica decat el, dar sunt mandra ca e prietena mea. Sper sa faca efortul si sa ajunga la Bookfest! Doamna mama lui Adakiss va rog frumos sa o lasati la Bookfest! Sau cel mai bine sa veniti impreuna.

Imi place la nebunie sa stiu fetele celor care imi citesc cartile. Dar nu inainte de a le scrie. Atunci nimeni nu exista decat o voce in capul meu. Care vorba lui Seinfeld imi vorbeste in germana, limba pe care nu o cunosc 🙂 sau ca sa introduc o referinta culturala si mai buna, vorba lui R. Williams “my heart speaks a language i don-t understand”…Glumesc! Astazi am fost incapabila sa fiu serioasa.

Ba nu, azi am facut ceva serios. Am facut o excursie de pe Vacaresti pina pe Banul Manta, la Editura Vestala, ca sa-mi iau Marc Aureliu, “Catre sine insusi”. Carte mai moderna decat asta, greu de gasit. Meditatii scurte, intense, bruste, de stoic adevarat. Promit sa scriu despre ea dupa ce o termin. Am ajuns la ea plecand de la o alta bijuterie, scrisa de Jacob Needelman si aparuta la Curtea Veche “De ce nu putem sa fim buni”. Promit sa scriu si despre ea. Pina atunci, daca vreti sa radeti putin de mine, va dau ocazia.

Cartea colegului Marc Aureliu a aparut in anul 2007. Si costa incredibila suma de 13,08 lei. Livrari acasa nu se fac decat de la 60 de lei in sus. Am zis sa mi-o trimita prin curier. Au zis ce rost are la o carte de 13,08 lei sa platesc 20 curier. Parere de bun simt. Una peste alta, am luat un taxi care m-a costat 25 iar pe drum, cugetind eu ce carte faina ma duc sa iau si gandindu-ma ca mai am vrei patru filozofi prin preajma, am luat 5 bucati. Deci am platit 60 de lei. Daca nu eram asa o ardeleanca batuta-n cap, puteam comanda de la bun inceput toate cartile. Dar asa am avut ocazia sa cunosc Editura Vestala. Si pe o doamna foarte draguta. Poate ca acest schimb de energii o fi fost necesar si oprtun. Trebuie sa ma consolez si eu cu ceva…

Am uita sa spun ca in drum sper Editura Vestala m-am oprit la Libraria Carturesti sa imi iau niste betisoare parfumate, japoneze, foarte bune, de care nu se gasesc chiar peste tot. E o incantare libraria asta. Nu te poti satura de ea. Parca si numai sa intri acolo te poarta intr-o alta lume. E suficient sa te impregnezi de aerul ei si iesi mai intelectual. Eu una insa am avut probleme cu intratul, nu cu iesitul, fiindca piuia mai ceva ca la aeropor cand trece Bin Laden.

-Ma intreaba, aveti vreo carte la dumneavoastra.

Ii dau o carte. Nu era de la ea. Ii mai dau o carte, nu era nici de la aia. Cam pe la a trei carte s-au plictisit si m-a intrebat daca mai am. Mai aveam. Mi-au zis intrati. Aveam asa multe carti la mine fiindca sunt senila, si de cate ori plec de-acasa mai bag cate-o carte in geanta fara sa le scot pe celelalte…In general sunt carti pe care le-am citit si le mai aprofundez in taxi in timp ce poluez degeaba planeta…Nu ca le-as citi, doar le plimb prin oras.