Hm! Cu ce sa incep…Incep prin a-mi motiva absenta:am fost bolnava. Nu am tras chiulul, nu mi-am luat vacanta. Asa ca sper sa-mi motivati voi absentele pe baza de incredere. Daca nu va aduc si dovada de la doctor..
Acum, despre Jacob Needleman.
Este profesor de filosofie la Universitatea din San Francisco si aceasta carte le-o dedica studentilor lui. Studenti care pot avea de la 20 la 65 ani dupa cum reise din cartea (curs de etica) care le este dedicata. Curs de etica care-si propune sa-i duca pe studenti pina la “pragul socratic” pe care acestia apoi sa-l treaca fiecare in parte, sau nu, dupa cum s-au format pina in acel punct.
Eu am facut scoala in comunism, ca sa zic asa, cu toate ca pe vremea aceea noi nu stiam asta, ca suntem comunisti, noi speram doar ca suntem normali, copiii normali ai unui Popescu, Georgescu, Ionescu sau Boitan. Asa ca noi nu faceam prea multa filozofie, iar la clasa de mate-fiz nu faceam decat dicursurile lui “toasu” de la Congrese asa ca educatia filozofica mi-am implinit-o singura, intr-un demers de melc autodidact. Nu-i usor sa inveti filozofie de unul singur, fara o structura, fara sa legi ideile de timpuri, de o societate si o economie, fara sa le vezi intr-un sistem. Asa ca acum pot sa va spun, ca multe din cursurile de filozofie pe care le-am citit, au fost scrise de autori spre propria lor slava. Adica uitau cu cine vorbesc, de ce vorbesc si ce vor sa demonstreze. Ii uitau parca pina si pe filozofii pe care teoretic ii serveau. Dar nu se uitau pe sine si egourile lor de doctoranzi.
Nu este deloc cazul lui Jacob Needleman. Mi-as dori sa pot asista vreodata la un curs de-al lui. Este un profesor modest, un profesor smerit care se inchina in fata mintilor ce pot sa fie, ce pot sa devina, nu a mintilor pe care le are in fata. Este un profesor care lucreaza cu potentialul elevului nu cu limitarile lui.
De la el am inteles ce vrea sa insemne “impreuna gandirea”. De la el am inteles ca ceea ce cauta de fapt Socrate era un moment de gratie, de tacere. Momentul cand mintea ti se deschide asa de tare incat poate cuprinde si raspunsul fara raspunsuri. Sau atat de tare incat sa admita ca raspunsul nici nu exista, nu conteaza daca intrebarea este bine pusa. De la el am inteles ca n-am de ce sa ma rusinez de natura mea animalica, fiindca in mine exista si sublim si vulg. Totul este sa nu ma prefac ca nu simt animalicul. Sa nu dau impresia ca plutesc atunci cand ma tarasc. Sa nu ma acopar cu sentimente superficiale de vinovatie, atunci cand gresesc ci sa privesc greseala in fata. Fara nicio scuza, fara niciun argument de genul”data viitoare nu voi mai face” sau “eram obosita” sau “lasa ca si-a meritat-o”
OF! Nu ma pricep deloc sa promovez o carte de etica, nu-i asa?
Sa incep cu inceputul.
Nu-i asa ca e minunat sa te intrebi “De ce nu putem sa fim buni?” Asta deja admite ca nu putem. Dintr-o data inseamna sinceritatea acceptarii ca nu putem fi, buni. E ciudata premisa asta, ca nu putem fi, sau ca cel putin, nu suntem din nastere. E cumva impotriva tutror teoriilor new age care ne spun ca suntem minunati, suntem perfecti si trebuie doar sa ne descoperim perfectiunea. Sa nu se intelega cumva ca avem in fata un curs despre micimea universului omenesc. Din potriva. E ca si cand ne-am contracta intr-un punct, pentru ca apoi sa putem exploda cu putere.
In capul nostru cu totii suntem morali, cu totii vrem binele, cu totii auzim vocea drepatii, a echiatii, a moralei. Vocea care ne indeamna sa ajutam, sa sustinem, sa iubim, sa ingrijim, sa fim plini de compasiune. Si-n loc de asta, ce facem? De ce auzim aceasta voce in cap dar cand iesim pe strada imbrancim, injuram, dam pumni si ne zbatem ? De ce in mintea noastra vorbeste un inger dar actiunile sunt ale unui demon? Asta inseamna oare conditia umana, vocea unui inger si actiunile unui drac? ”
Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc” Romani 7,19
Jacob Needleman pare sa nu se multumeasca cu asta si-si indeamna si studentii sa nu o faca. Sa mearaga mai adanc cu intrebarea. Cat de adanc? Pina acolo unde nu se mai poate da niciun raspuns. Pina in momentul de totala deschidere.
Poate ca n-am fost la cursul domnului profeso Needleman dar am senzatia ca am facut-o. Si mi-a ramas in urechi, o sintagma.
“Acum mergi si studiaza”
Sintagma din Talmud. Povestea e pe scurt, asa:
“Un barbat se apropie de Hillel agitat si sfidator.”Ma voi converti la iudaism” ii spun el, “cu conditia sa ma inveti intreaga Tora cat timp stau intr-un picior”. Hillel ii raspunde imediat :”Ce tie nu-ti place, nu-i face aproapelui tau. Aceasta este intreaga Tora. Restul este comentariu. Acum megri si studiaza”
Cu totii vrem cunoastere repede, instant, pe nerasuflate si negandite, cat am sta intr-un picior. Dar nu se poate “Acum mergi si studiaza”.
Va mai spun doar ca este foarte usor de urmarit istorisirea domnului profesor Jacob Needleman. Curge. Este mereu inserata cu povesti din clasa, are multe descrieri de exercitii pe care le face cu studentii, referintele culturale sunt intodeauna motivate si explicite, astfel incat ca cititor, sau daca vreti, ca student, nu te simti niciodata prost. Doar rau, dar pe cale sa intelegi asta!
Acum mergi si studiaza 🙂
“
Sa ne intelegem de la bun inceput, pinguinul lui Kurkov n-are nicio legatura cu pinguinul de la conducere, nu fac profetii politice aici ci incerc cu puterile mele reduse dupp Bookfest, sa va “vand” o carte buna. Nu geniala, nu mare, nu avangardista, nu..nu…nu…o carte buna. Ce este aceea o carte buna? Asta deja e o intrebare . O carte buna este o carte din care iti ramane o minima acolada, o virgula, un semn de intrebare sau macar un spatiu liber intre doua cuvinte, macar ceva din toate acestea iti ramane in cap. O carte buna este una care reuseste aceasta performanta si in acelasi timp si procesul tehnologic de atingere a acestei virgule, acolade s.a.m.d este foarte placut.
1001decarti 