Oricine ar fi scris cartea asta, in afara lui Gabriel Garcia Marquez, ar fi facut un sirop din subiectul asta. Probabil de aceea Pastratorul Povestilor i-a daruit-o lui Marquez si nu altcuiva. Fiecare poveste este insarcinata sa ajunga la un destinatar precis. Ca-n matematica, la unul si numai unul.
Povestea pe scurt: Ea si El traiesc o iubire juvenila, prin intermediul unor scrisori si al unor priviri furate la distanta.Isi jura iubire vesnica in felul acela simplu in care iti apare vesnicia cand abia ai iesit din adolescenta. Tatal ei insa are alte planuri si ea nu se opune, se casatoreste cu medicul. El ramane sa suspine. Inceraca sa-si traiasca viata asteptind ca sotul Ei sa moara de moarte buna pentru ca Ea sa devina a lui. Viata trece ca bataia de aripi a unui fluture si 50 de ani, 9 luni si 4 zile mai tarziu , sotul Ei moare si viata Lui poate incepe. Este o carte scrisa pentru final. Fiecare cuvant, fiecare virgula, fiecre spatiu gol pregateste finalul. Care este grandios! Nu m-am dus sa vad filmul tocmai pentru ca stiam ca nu exista niciun regizor, niciun actor care sa poata sa redea acel final asa cum a fost el proiectat din sufletul lui Marquez in al meu. Acel nod in gat nu se poate fabrica pe suport de celuloid, este exclusiv al hartiei!
Cartea este structurata pe un procedeu de asteptare dus pina la paroxism. Formarea cuplului si implinirea dragostei lor este mereu pomenita, asteptata, anticipata dar care intarzie sa apara. Asteptam mereu si mereu sa vedem clipa in care cei doi vor ajunge sa fie unul. Pe masua ce timpul trece si ei isi pierd din farmecul tineretii creste concomitent speranta si deznadejdea. O iubire romantica nu poate fi stafidita, smochinita si ridata. O iubire romantica trebuie sa fie musai- musai proaspata ca o petala de trandafir rosu.
Doi tineri indragostiti pot fi doi tineri indeagostiti daca se cunosc de-o viata si acum sunt la o aruncatura de bat de marea trecere? Pot, dar ca sa scape de lume trebuie sa abordeze steagul holerei…
“Dragostea in vremea holerei” este o dizertatie despre dragoste, despre toate felurile de dragoste, despre cum se schimba sau nu se schimba ea, cum ne transfoma ea pe noi si noi pe ea, cum ne trage firele de marionete actionate de procese bio-chimice gestionate de hormoni…
Finalul poate sa spuna ca atunci cand esti indragostit, e bine sa te mentii in carantina nu de alta dar ca sa nu te contaminezi de non-iubire de la cei din jur. Sau ca iubirea ne poate macera mai tare decat orice boala. Sau ca restul lumii dispre cand iubesti. Sau ca o iubire adevarata….Sunt n+1 sensuri ca de aceea Marquez e Marquez…
1001decarti 