Magie într-un pahar cu apă, 26 septembrie ora 11

Reluăm spectacolul. Cu anumite schimbări. Una din ele fiind aceea că am trecut la teatru independent, adicătelea  cât broccoli vindem, atâta supă facem 🙂 , aşa că fiecare ajutor de promovare este binevenit. Tocmai de aceea pun mai jos şi un sinopsis.

Nu m-am gândit niciodată că voi face teatru pentru copii, nu era în planul meu. Aveam la un moement dat ideea, cam pe când era Tudor în clasa a patra, să fac un Shakeaspeare cu copii, o comedie. “Visul unei nopţi de vară”. Dar niciodată nu m-am gândit să fac teatru pentru copii.

În primul rând, ai un public sincer. Un public care strigă “m-am plictisit!” sau “când se termină?” sau “vreau acasă!”  . Ceea ce este compensat de faptul că ai un public care dă buluc pe scenă dacă îi place, care atenţionează actorii asupra pericolelor sau le strigă direct”Broccoli, te iubesc!” aşa cum s-a întâmplat.

La teatru de copii nu ai nevoie de critică fiindcă judecătorul, călăul şi cel mai  sincer fan, sunt în sală.

Un alt lucrur greu la tearul de copii este responsabilitatea modelării gustului publicului. Teoretic faci asta şi la adulţi, dar la copii impactul e mult mai puternic. Armonia cromatică a costumelor, rafinamentul muzicii, curăţenia textului şi mai ales a interpretării lui, sunt esenţiale.

Exemplu concret. Cosmin, un băieţel de opt ani o ţinea una şi bună că lui nu-i place teatrul. Cosmin fiind dintr-o familie educată, cu posibilităţi, mare amator de frumos şi desen, refuza cu înverşunare să vină la teatru şi susţinea sus şi tare că lui nu-i place teatru, că a văzut el la grădiniţă cum e. Până la urmă a venit şi i-a plăcut. Mi-a spus că “aşa teatru îi place!”

M-am lămurit abia de curând stând de vorbă cu cineva din breaslă ce se întîmplă. Sunt tot soiul de trupe de teatru, mai mult sau mai puţin închegate, care merg cu o trăistuţă de hăinuţe pe la grădiniţe şi joacă jumătate de oră un fragment dintr-o poveste, mai mult sau mai puţin costumaţi, mai mult sau mai puţin motivaţi, machiaţi, mobilaţi, utilaţi. Pentru gărdiniţe e comod, nu mai deplaseză copiii,în mod clar este şi mult mai ieftin dar…rezultatul poate fi în unele din cazuri un refuz ulterior al teatrului şi-o amprentă care greu mai poate fi dată jos.

Teatrul e bine să fie în spaţiul lui, să se poată crea acea lume paralelă în care să intri, să te laşi furat de poveste, actori, culori, muzică…Teatrul e un lord, are tabieturi şi tipicuri, are legi, hachiţe şi mofturi. Dar dacă i le respectăm ne recompensează din plin, indiferent de vîrstă.

http://www.bilete.ro/piesa-teatru-magie-intr-un-pahar-cu-apa-26-sept-2015

SINOPSIS MAGIE ÎNTR-UN PAHAR CU APĂ

Oti este o fetiţă zăpăcită şi energică, căreia îi plac multe lucruri dar nu şi broccoli. Mama ei însă are un „fix”, ca orice mamă care se respectă, şi anume să-i ofere copilului o alimentaţie sănătoasă. O zi banală în care Oti refuză legumele  devine o aventură şi capătă un cu totul alt sens când în scenă intră un pahar magic, ale cărui puteri fac ca tot ce se reflectă în el să devină realitate. Datorită lui şi a unei formule magice, în scenă apare un broccoli în carne şi oase, de care Oti fuge împreună cu Motanul Şah,  refugiindu-se în diverse lumi imaginare. Lumea galbenă, unde e mereu vară, lumea roşie unde toţi sunt furioşi, lumea albă, de zahăr, o lume capcană, de unde scapă doar ajutată de mama şi broccoli. Evenimentele  o învaţă pe Oti, să aprecieze lumea reală, ca fiind cea mai bună dintre lumi, să-şi asculte părinţii şi să mănânce variat, să reducă dulciurile şi să prefere legumele şi fructele. Călătoria lui Oti este presarată cu 14 cântece, originale, compuse special pentru acest text de către compozitorul Dan Pârvu. Dansurile se bucură de coregrafia Rasminei Calbajos şi sunt interpretate de Iacob Bogdan, Alexandru Florin Sinca, Dana Rusu şi Rasmina Calbajos . Iar personajele prin formă şi glas datorită actorilor

Magda Catone-mama, Alina Chinie-Oti, Ghighi Eftimie-Şah, Vlad Logigan-Broccoli şi Dana Rogoz-Norul.

Decoruri şi costume: Ioana şi Radu Corciova

Orchestraţia muzicală: Viorel Sîrbu

Scenariul şi regia: Ivona Boitan

Producători: Teatrul de pe Lipscani.

magie într-un pahar cu apă

Există în mine o revoltă, care orice aş face, chiar şi-o tocăniţă de ciuperci, iese la lumină. Ca să fiu sinceră cu voi, chiar îmi doresc  să scap de ea şi să mă împac cu mine însămi şi in extenso, cu lumea, dar până atunci, se canalizează de nebună în te miri ce teme. La un moment dat, zahărul a avut onoarea să fie în centrul revoltei mele. Copiii sunt îndopaţi, efectiv, cu acordul părinţilor cu toate soiurile de zaharicale. Dacă te duci vara prin parc tot poporul, cu mic cu mare, cu bogat şi sărac, e degrabă de zahăr consumatoriu. Mai aveam puţin şi le dădeam mamelor peste mână când le întindeau îngheţatele şi sucurile. Ca să nu ajung subiect de ştiri proaste, am zis mai bine să scriu.

Vorbim mult de alimentaţie sănătoasă, diete etc dar le dăm copiilor noştri din fragedă pruncie dulciuri cu basculanta şi apoi avem pretenţia ca brusc, să se treazească din somnul zaharos şi să spună “gata, e destul, nu mai vreau zahăr, dă mamă cu spanacu-n mine!”. Dacă statisticile privind diabetul nu arată deloc bine , nu e din vina copiilor. Nu au băgat ei mâna-n buzunar să-şi cumpere toate batoanele, prăjiturile şi sucurile.

O piesă pentru adulţi în care să vorbeşti despre alimentaţia sănătoasă nu e cel mai apetisant mod de a chema pe cineva la teatru. “Hei, ce-ai văzut aseara? ceva super tare, o piesă despre raw vegan!”. Copiilor nici atât nu le poţi vorbi de carbohidraţi, insulină etc Şi atunci a ieşit această zăpăceală de text-manifest-cântăcios împotruva zahărului. Aşa am făcut din broccoli, leguma supremă, super eroul care salvează lumea de atacul nemilos al  dulciurilor. Şi dulcegăriilor, aş putea spune, dar asta e altă revoltă….Cam ăsta a fost punctul de plecare, unde vom ajunge cu acest proiect, numai Dumnezeu ştie. Şi Mişu Predescu, producătorul. Cert e că i-am adăugat cântece, dansuri, proiecţii, şi desigur o suită de actori minunaţi. La momentul la care scriu, nu-mi mai place titlul. Cuvântul magie a fost realemnte eviscerat de orice sens. “Magia sărbătorilor”, “Magia primului…” toate sunt cu magie. Ei bine, ar trebui să pun în ghilimele magie. Nu e nicio magie. Apa e bună. E mai bună decât orice suc. Aşa că vă rog pe voi, să luaţi cu multă ironie acest cuvânt.

Vă aştept la Teatrul de pe Lipscani nr 53, sâmbetele de la 11, să-i vedeţi pe Marian Râlea, Lucian Ifrim, Magda Catone, Alina Chinie, Vlad Logigan,  Dana Rogoz şi personajul colectiv format din Alexandru Sinca, Ghighi Eftimie, Dana Rusu şi Iacob Bogdan, coordonat de coregraful Rasmina Calbajos, vă mai spun că muzica magică :))) e semnată de Dan Pârvu şi fug!

Tarul Ivan isi schimba meseria-Mihail Bulgakov-Teatrul Metropolis

Daca pana azi nu prea am scris despre piese de teatru este fiindca nu ma entuziasmez usor iar de criticat…incerc sa ma abtin. In seara asta insa am mers pe strada Eminescu la nr 89 ca sa fiu ridicata pana la cer si-o palma mai sus. Un spectacol de teatru “ca pe vremea mea”. Umor solid si de bun gust. Actorii valorizati la maximum. Un text inteligent dar extrem de usor digerabil, situat undeva  la marginea comediei bulevardiere, fara sa ajunga insa niciodata cu adevarat comedie bulevardiera. deh, Bulgakov!  Ce sa spun, un deliciu de doua ore si jumatate (habar n-ai cand trec), deliciu care m-a pus in acea conditie burgheza (pe care n-am trait-o de ceva timp) de spectator puturos ce a venit sa stea rezemat ca sa fie purtat cu fotoliu cu tot in cele mai indepartate ceruri ale teatrului… Un spectacol de la care iesi cu zambetul pe buze si vrei sa mergi undeva sa mai povestesti despre el, doar ca sa mai prelungesti putin starea aceea.

Am sa incep lista cu “Bravo!” -uri. 

Bravo, Gelu Colceag! O regie ingenioasa dar in acelasi timp discreta, care isi implineste menirea de a-l pune pe autor si pe actor in cea mai buna lumina posibila. E multa smerenie din partea unui regizor sa stea in umbra, sa se puna pe el pe ultimul loc si sa astepte ca cercul care se inchide perfect sa-l faca sa fie primul!

Bravo, Radu Gabriel! Un actor de comedie exceptional, care duce cu succes mai departe linia deschisa de Dem Radulescu, Jean Constantin sau Toma Caragiu. Fluid, versatiil, expresiv si expansix, radu Gabriel curge dintr-o parte intr-alta a scenei, purtat parca de o energie nevazuta.

Bravo, Doru Ana! Doua personaje diferite, tinute amandoua din scurt si invartite pe deget. Totul cu multa discretie si bun simt actoricesc, mai rar in ultiul timp cand toata lumea e dispusa la orice ingrosare stilistica doar pentru aplauze si laude.

Bravo, Vlad Logigan! Un rol absolut exceptional. O expresivitate corporala care nu poate fi invatata la scoala, un fel de a transmite din varful unghiilor pana la ultimul fir de par, al perucii. M-a entuzismat, pur si simplu si cei care ma cunosc stiu ca in materie de teatru sunt o acritura si o carcotasa. Pentru Vlad inca un bravo in plus pentru ca semneaza si miscarea scenica. 

De fapt trebuie sa spun un bravo pentru fiecare om din spectacol, pentru fiecre, fiindca se simte ca e lucrat cu chef si daruire, la toate compartimentele. Mergeti NEAPARAT sa-l vedeti. E un spectacol cu maestrii de toate varstele.