Cine se lasa pacalit?


O prietena care si ea scrie si inca bine, (  nu, nu e vorba de Oana Stoica Mujea care e fugita momentan in munti 🙂 )mi-a spus ca i-au placut primele 3 capitole din “Negru de Fum” pe care le-a citit pe www.suspans.ro  cu toate ca ii aminteste de Philip K Dick dar ca ea probabil le-ar fi scris altfel pe alocuri. Treaba asta pe mine m-a uimit. Eu cand citesc ceva imi inlocuiesc vocea din cap cu cea a scriitorului. Il las pe el sa preia controlul asupra mea, eu ma anihilez complet. Cu alte cuvinte, in timp ce citesc, nu sunt critica deloc. Decat daca citesc o carte proasta si atunci de cele mai multe ori, o arunc cat colo. Literalmente. Un scriitor prost e un om care-ti fura viata, un fel de vampir, nu merita prea multa intelegere si compasiune…

E interesant cum poti citi cu distantare sau prin totala anihilare.  Este cred si urmarea scriiturii dar si urmarea unui fel de a fi. Atunci cand naratiunea e la persoana I e mai usor sa intri in hipnoza, de exemplu. Dar dincolo de scriitura, cred ca exista cititori cinici, care vad totul prin prisma personalitatii lor si altii ca mine, care se lasa usor pacaliti. Si la teatru, eu prefer teatrul clasic, in care ca spectator sunt pacalit ca acolo sub ochii mei personajele traiesc. Dar acum ce sa spun, ca pina in clasa a cincea am crezut in Mos Craciun si chiar si acum mi se mai pare ca-l zaresc din cand in cand. Da nu ma dati de gol…

Astept sa imi scrieti daca voi va lasati pacaliti sau cititi critic. Si in ce masura asta depinde de scriitura sau de voi. Si evident, daca mai credeti in Mos Carciun…