Nopti albe, zile negre-Marian Coman


Marian Coman, este pentru mine, o revelatie. Eu una, nu stiu daca v-ati dat seama pina acum, nu ma entuziasmez usor. Citesc mult, dar mult mai putin decat mi-as dori si in mod clar stiva de carti care ma asteapta este facuta sa fie vesnic mai mare decat cea cu cele citite. Mai mult decat atat, citesc destul de putina literatura romaneasca (stiu..stiu…sa-mi fie rusine, voi remedia acest lucru pe parcurs 🙂 deja am inceput!) pentru ca ani de zile nu am putut citi decat rusi si romani si cei 20 de ani de literatura la liber inca nu m-au putut scoate de sub impresia ca romanii sunt la “impuse” . Ei bine, pe Marian Coman l-am ales liber, sau poate ca m-a ales el pe mine dintr-o intamplare. Eram la Librex Iasi pe 21 mai si dai si lupta, Basarabia in sus si Basarabia in jos…mi-e rusine sa admit dar subiectul nu ma pasioneaza in mod deosebit, asta e alta discutie puteti arunca cu rosii si oua stricate in mine, dar asta e adevarul…si stateam eu asa la masa aceea acoperita cu vesnicul plusulet rosu, alta amintire trista (am oroare de plusul rosu pus pe mesele lungi din prezidiu fiindca ajung automat in anii ’80 fara aia si fara ailalta dar cu multumim din inima partidului …) si fiindca pe masa erau prezente cartile autorilor ce urmau sa fie “arati” la acel targ si nu puteam sa le iau oamenilor cartile din fata sa ma apuc de citit, am luat cartea lui Marian ca tot nu era prezent ( se chinuia sa ajunga la Iasi, prinsese un drum greu si mai era si ziua lui…asa ca era retinut in mijlocul evenimetelor si a ajuns saracul la cateva minute dupa ce s-a terminat totul …) si am inceput sa citesc asa discret, pe sub masa. Si uita asa, ca-n reclamele proaste cu multe efecte si nicio idee, scrisul lui Marian m-a luat si m-a purtat pe sus, m-a catapultat din acea sala imbibata de politica si m-a dus intr-un loc in care conteaza prietenia si prietenii. Tema care marturisesc ca mi-e si foarte draga in ultmul timp …
Marian Coma are asa. Pun doua puncte aici fiindca urmeaza o lista lunga : caldura, inteligenta, umor, bunatate, idee, frumusetea cuvintelor si o observatie atenta. Are privirea meticuloasa nu in a detecta greselile omenescului ci in a-l surprinde. Oamenii lui Marian sunt faini, calzi si mereu cu o incercare, izbutita sau nu, de a fi buni. De umor am zis? Cred ca nu. Povestirile lui scurte, dense, iti explodeaza in cap ca niste grenade, indiferent daca imprastie roz sau negru, cenusiu sau albastru. Ele percuteaza. Si ceva foarte important la o scriitura. Au efect retard! Raman si lucreaza in tine, se elibereaza incet pe masura ce incepi sa-l asimilezi. Asa ca eu consider ca Marian Coman cu micile lui bijuterii numite ‘Nopti albe, zile negre”, merita critici mai buni decat mine si multi, multi cititori. Face onoare limbii romane. Pe cuvant, limba romana toarce la Marian ca o mata pe teracota calda intr-o seara friguroasa de februarie…

Cartile lui sunt acum marcate cu “bulina galbena” si costa cinci lei. Ceea ce e mai putin decat un pachet de tigari…mi-ar placea sa traiesc intr-o tara in care cartile lui Marina Coman se vand ca painea calda si probabil ca asta se va intampla dupa ce va fi premiat undeva afara, ca noi romanii asa suntem. De la Moromete ni se trage. trebuie sa ne spuna altcineva daca mamaliga e fierbinte 🙂

PS Nu, nu e iubitul meu 🙂 nu-l recomand din subiectivism, chiar mi-a placut mult. A reusit sa insufleteasca un cititor oarecum blazat, satul de scriitura aceea ca la dictare, genul de scris in care debitezi automat tot ce-ti trece prin creier, fara nicio reflectie anterioara.

FRAGMENT

http://tritonic.ro/isbn-Nopti_albe_zile_negre-973-733-054-4.htm

http://www.tritonic.ro/isbn-Testamentul_de_ciocolata-978-973-733-178-6.htm