Impresii de la Gaudeamus


Am stat cateva zile sa rumeg impresiile de la Gaudeamus. In primul rand m-a frapat marea aceea de carti. Si de edituri. Cata frunza, cata iarba. Multe traduceri. Nu sunt capabila sa dau un procentaj dar cred ca sunt 80 % traduceri. Si restul romani, in mare parte necunoscuti. Nu pentru ca nu am fi buni ci pentru ca intre a scrie bine si a fi un brand (o marca)  conteaza a doua parte. Sa devii un brand presupune sa umbli prin tara, sa dai interviuri (care trebuie antamate, platite de multe ori etc) , sa incerci sa apari pe la radio si tv. Deci este o munca in sine. Pe care pentru a o putea face iti trebuie timp. Dar care nu-ti aduce pe moment niciun ban. Si te afli in paradoxul, trebuie sa muncesc ca sa traiesc dar daca vreau sa devin un “scriitor” trebuie sa ma construiesc deci am nevoie de timp… 

Naivitatea maxima este sa crezi ca daca scrii bine succesul si  banii vor aparea in chip firesc. Nimci nu curge  firesc dupa ce termini cartea. Partea frumoasa este cea in care stai si scrii. Atunci esti liber. Atunci nimeni nu-i ca tine, esti stapinul cerurilor si al pamantului. Dupa,  devii sclav. Pentru ca daca nu, ramai in anonimat. Nu stiu daca vreau sa devin scriitor. Dar stiu ca imi place sa scriu. Si acum am inteles ca a scrie si a fi scriitor, sunt doua lucruri diferite. Din pacate nici ideea de literatura de sertar nu ma incanta. Deci am o problema. De fapt am mai multe 🙂 ca noi toti. Ca pina la urma, problemele ne definesc cel mai bine.

Nu uitati sa comandati “Craciunul Mincinosilor” o carte despre un Mos suparat care vrea sa-si ia jucariile si sa plece….comenzi la ivonacodruta@yahoo.co.uk sau oanastoicamujea@yahoo.com

Advertisements

6 Comments (+add yours?)

  1. Ada Pavel
    Nov 24, 2010 @ 18:14:32

    Între a scrie și a fi scriitor e o diferență.
    Este o mare diferență. Dar nu doar în sensul în care spui tu. Dacă scrii și nu scri bine, nu prea vei ajunge scriitor cunoscut, cerut etc etc. Eu așa văd lucrurile. Desigur, văd doar o mică parte, pentru că cealaltă perspectivă mă supără. Mai bine să fiu în visul meu, scriind. Apoi, mă mai gândesc dacă voi deveni și sclav.

    Reply

  2. Trackback: Corect… sau nu « Ada Pavel
  3. magykhurin
    Nov 24, 2010 @ 20:46:20

    E prea mult adevar in articolul acesta si chiar daca as vrea sa evit unele parti, nu pot. Totusi, ca sa scapi de anonimat trebuie sa publici “ceva la moda”, deci putem vorbi de o constrangere si in ceea ce priveste scrisul… nu stiu ce sa zic, dar cred ca liber devii abia dupa ce reusesti sa publici…

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Nov 24, 2010 @ 21:41:05

      Liber esti cand poti trai din ce scrii. Cand ai piata. Cand ai un agent care te suna si te intreaba cand e gata cartea pentru ca deja lumea o asteapta. Si poate ca nici macar atunci. Poate ca esti liber doar atunci cand nu-ti pasa nici daca esti publicat, citit, interpretat ci te bucuri doar de actul scrisului. In sine. Habar n-am. Am numai intrebari.

      Reply

  4. Ema
    Nov 25, 2010 @ 07:47:38

    Adevarul e ca pana sa o cunosc pe Oana citeam doar autori straini, nu prea credeam in scriitorii autohtoni. Si asta pentru ca s-au creat niste sabloane, participasem la niste lansari de carte plicticoase si vazusem niste scriitori terni. Cred ca, de fapt, piata de carte din Romania este inca la inceput, prea putini inteleg ca si cartile se vand tot pe principii de markenting. Ce faceti voi, care veniti dupa noi prin diverse orase si ne amenintati cu piostolul e de bine. Cel putin, eu cred ca asta e de fapt cea mai buna modalitate de a vinde. Nimeni nu va citi o carte doar pentru ca s-a scris decat daca autorul a facut ani de zile ce faceti si voi. Asa se vede din exterior. Eu nu scriu, nu iti inteleg trairile legate de promovare si nici nevoia de a sta si de a scrie. Poate si din cauza asta nu ma deranjeaza starea de fapt. Eu ma bucur ca nu va ascundeti de cititori, mie imi place sa va vad, sa veniti la lansari, sa v-aud cum povestiti. Dar ce stiu eu? Eu doar citesc.

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Nov 25, 2010 @ 08:02:03

      Ema, e adevarat, Oana a reusit cumva sa faca o munca de pionierat. A destelenit pamantul fantasy si a schimbat perceptia despre autorul de carte. Marketingul de carte nu e cu nimic mai prejos sau mai inalt decat cel la parizer. Cartea e un produs care intra pe o piata si ca sa se vanda trebuie sa existe o gandire. O data e gandirea cartii si a doua oara e gandirea marketingului cartii plecand de la datele ei si ale autorului. Si eu cred ca genul aceste de promovare cu happeninguri e bun.

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: