Banalizarea este felul în care răul își asigură ziua de mâine. Odată ce toată lumea face ceva, că nu e mare lucru, răul triumfă.
Nu e mare lucru să înșeli. Toți bărbații o fac.
Nu e mare lucru să copiezi, toți elevii o fac.
Nu e mare lucru să divorțezi, toată lumea divorțează.
Nu e mare lucru să-ți lași copiii în urmă, toată lumea o face.
Nu e mare lucru să avortezi, toate femeile fac avort.
Nu e mare lucru să bei, cine nu bea?
Nu e mare lucru să copilărești până la 40 de ani, toată lumea face la fel.
Nu e mare lucru să fii agramat, uită-te în jur.
Nu e mare lucru să-ți înjuri țara, mama, nația, limba, cultura, tradițiile, credința, toți o fac. Hei, dar când mi-am înjurat eu mama?
Când ți-ai înjurat țara, limba, cultura, tradițiile, religia…
Banalizarea se face ușor, au grijă de asta ”noile media” dar și cele vechi. La televizor numai muieri dezbrăcate, fie că e vorba de știri, emisiunea de sport sau cea pentru copii…toată lumea e pusă pe chefuri, abundă imaginile din cluburi. Mai nou am avut și imagini cu tras pe nas, în direct, la tv. Hei, dar ce mare lucru, toată lumea trage pe nas…Tuturor ne plac manelele, toți stăm pe telefon, nimeni nu mai citește. Asta auzi.
Părinții care susțin că e normal ca progeniturile lor celeste să afle despre sex la șapte ani și le cumpără prezervative când îi trimit în tabere școlare, și cu asta se simt ei părinți buni. Protejează copilul. Nu asta face toată lumea?
Părinți care își idolatrizează copilul în cel mai grotesc fel, fără să-și dea seama ce formă perversă de egoism au. Pun poze cu el, în culcare și-n sculare fiindcă le seamănă. Vor să le fie lăudați copiii, fiindcă de fapt așa se simt ei lăudați. Confundă iubirea cu atașamentul, și la cinci ani au un câine în lesă iar la cinșpe un câine furios care rupe lanțul și pleacă unde vede cu doi ochi. Și părinții cu ochii în lacrimi spun ”vai, nu știu ce e cu Vasilică, dar câte am făcut pentru el, cum a putut să-mi facă una ca asta?”. Păi a făcut, că-n loc de timp și atenție l-ai hrănit cu fotografii. Și-n loc de educație i-ai oferit laude și ți ai dat ochii peste cap, laudativ, la orice nimic banal a făcut. La doi ani toți sunt Picasso, Laurence Olivier și Madonna. La 15 sunt doar furioși. Pentru că între timp au trecut prin scris, mate, fizică, chimie, desen, teatru…și nu a mai fost cu dat ochii peste cap, admirativ, ci de exasperare…
Așa cum dacă aduni globuri albe unele peste altele, ele nu vor deveni negre, ci doar multe globuri albe, în ciuda poetului care spune că albul în desime e negru împărat, răul propagat, banalizat, nu devine mai puțin rău, și în niciun caz nu devine bine.
Mare lucru e să ai curaj să fii așa cum vrei tu, nu cum îți dictează ”trendul”.
Mare lucru este să duci un plan de viață la bun sfârșit.
Mare lucru e să accepți că nu poți sacrifica orice pe altarul comodității și al iubirii de sine.
Mare lucru este să vezi în iubire, jertfă de sine.
Mare lucru este să admiți că nu ești nimic mai mult decât o creatură, indiferent câte aere de creator ți-ai trage.
Mare lucru este să te gândești cine ți-a dat talentul, puterea de muncă, sănătatea, cine te crește, cine te ține de adaugi la umbra de ieri și pe cea de azi…Mare lucru e să accepți că ai și un bilet de întors, pe care nu-l activezi tu, altcineva o face, și tu habar nu ai când.
Nu uita acel bilet de întoarcere, treci fiecare zi cu el în mână, și atunci poate că toate cluburile, și distracția, și manelele, și idolatrizarea copiilor, și divorțurile, și luptele pentru putere vor trece nu pe locul doi, ci vor fi așa cum se spune, în ”neființă” asta fiindcă ele de fapt nu au avut-o niciodată. Sunt niște Pinocchio pe care noi singuri i-am animat și am crezut în ele…
1001decarti 