Sunt pentru spalarea creierului!


In urma acordului dintre Patriarhia Romana si Ministerul Invatamantului privind orele de religie, s-a iscat iarasi o mica furtuna intr-un pahar cu apa plata cu lamaie. Parintii au fost revoltati, sau cel putin asa sustin anumite ong-uri care si-au facut un titlu de glorie din a clantani impotriva religiei. Ideea ar fi ca orele de religie si in special cele de religie ortodoxa, ca despre ea e vorba, ar spala creierele copiilor.

In principiu la orele de religie esti invatat sa fii bun, sa lasi de la tine, sa intorci si celalalt obraz, sa urmezi exemplul Mintuitorului Iisus Hristos care a spalat picioarele apostolilor, care a tolerat sa fie batut, scuipat si ocarat. Pe nedrept, evident! Cum spala acest lucru creierul copiilor? Sau noi ne dorim copii combativi, copii care sa dea in cap, sa urmeze principiul lui “lasa ca-i arat eu lui”, copii pentru care celalalt nu e decat o treapta spre implinirea propriilor pofte si dorinte de putere. de exempli: un copil care participa cu sinceritate la orele de religie nu va ajunge sa conduca masina cu bata de baseball langa el ca sa-si rezolve disputele in trafic. 

La orele de religie copiii invata  ca e bine sa posteasca. Cu alte cuvinte sa se abtina. Sa nu considere ca tot ceea ce poftesc trebuie musai si implinit. Nu vrem si noi ca parinti resposabili sa-i obisnuim sa se abtina de la dulciuri, sucuri acidulate, grasimi, mancare fast food?

La orele de religie copiii invata ca Fecioara Maria s-a supus cu totul dorintelor lui Dumnezeu. Ea s-a supus si a acceptat sa treaca sabie prin inima ei. Nu a fugit, nu s-a revoltat, nu s-a opus. Ce invata copii nostri din exemplul Fecioarei? Sa se revolte, sa dea cu pumnul in masa, sa intrebe cu furie, sa puna sub semnul intrebarii? Nu, ei invata supunerea din dragoste, exact asa cum trebuie sa se supuna si noua copiii nostri, din dragoste. Iisus s-a supus din dragoste, Fecioara Maria s-a supus din dragoste, toti apostolii de asemenea …

La orele de religie copiii mai invata despre sfinti, acesti oameni exceptionali care s-au jertfit pentru Adevarul in care credeau. Idealisti. Oameni pentru care pamntul e doar o trambulina spre cer. Ce invata un copil din exemplul sfintilor? Sa nu se lase impresionat de cei din jurul lui, sa nu caute apobarea celor din jur, sa aiba incredere in el si-n ceea ce el simte si gandeste. Sa aiba curaj sa infrunte si sa fie verticali. Nu prin pumni si prin impunere ci prin iubire.

Cam asta invata copiii la orele de religie care sunt cu adevarat o spalare de creier. Le spala copiilor nostri creierul imbibat de imagini pe care le vad prin metrou sau pe la tv, le spala creierul de desenele animate violente, le spalala creierul de toata pleava pe care noi ca parinti, oricat de bine intentionati am fi, nu putem s-o tinem la usa sufletului lor.

Chiar daca un parinte nu crede, nu frecventeaza biserica, nu are treaba cu cultul, poate fi convins ca cel putin din punct de vedere etic si moral orele de relgie nu au cum sa le dauneze copiilor.

Si inca ceva. Tu ca parinte nu-i poti garanta copilului tau tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Nu poti sti ce-l asteapta pe copilul tau in viitor , nu ai de unde sa stii ce vremuri urmeaza, dupa cum se anunta nu e loc de mult optimism… Ce-i poate dauna unui copil sa creada in Dumnezeu? Sa se roage lui si sa fie ajutat de ideea ca ruga lui este auzita? 

Toate studiile arata foarte clar ca oamenii credinciosi suporta mai bine incercarile, durerea, greutatile de orice fel. Si sunt studii facute de oameni de stiinta, nu de preoti…

Poate cineva sa imi dea un singur argument logic, stabil, nepatimas, despre cum influenteaza negativ religia un copil?