A te fofila, fofilare. A te implica, implicare.


http://www.parohia-precupetii-vechi.ro/asezamant.htm

Acesta este un articol despre asumare. Responsabilitate. Sau daca vreti-cruce. Evenimentele ultimelor zile din Romania imi demonstreaza, daca mai era cazul, ca avem un exercitiu istoric in a ne fofila. Ne iese foarte bine treaba asta. Avionul e cazut si primul ministru e la tv si primeste sms-uri!! Turnul de control atunci cand afla ca a cazut un avion spune “vai, ce naspa!” . Si niste bade Gheorghe si Traian si Ioan pleaca cu mainile goale sa faca ce pot. Si devin eroi si salvatori. Pentru ca fac ceva, isi asuma partea lor. Ei nu au plecat in padure cu gandul ca vor deveni eroi. Ca vor aparea la tv si lumea ii va arata ca pe niste mostre nemaipomenite de romani decenti. “Iata, mai exista inca undeva prin muntii Romaniei o specie de romani decenti. Dar nu-i nimic, va organiza vreun miliardar o partida de vanatoare si va rezolva problema”… Dar postul asta nu e despre avioane cazute, si eroi coborati din munti pe drumuri forestiere, ci dupa cum am mai spus, despre asumare. Oamenii ar trebui sa fie pretuiti si rasplatiti dupa cat isi asuma. Tragi la o caruta mai mica, asuzi mai putini, iei mai putin respect si mai putini bani. Tragi la o caruta grea….sa va spun o poveste reala despre o caruta grea, in care sunt suiti peste 20 de batrani, caruta la care trage preotul Gheorghe. E o poveste pe care o stiu din sursa sigura. Am aflat-o de la batranii din caruta numita Asezamantul Parohiei Precupetii Vechi.

De vreun an de zile diminetile de joi mi le petrec aici. Ma duc sa le citesc unor prieteni de la 78 la 93 de ani. Ce le citesc? Pana acum am citit Memoriile mitropolitului Valeriu Ananaia, o carte despre parintele martir Constantin Sarbu, invataturi de-ale parintelui Porfirie din Athena (Omonia) si de ceva vreme ne delectam cu viata monahului Paisie Aghioritul. Carti una si una! Carti din care au ce invata chiar si niste oameni trecuti prin viata si zdruncinati cum nu se poate mai bine. Daca stai de vorba si le auzi povestile de viata iti dai seama ca poti fi azi in Cuba petrecareata a anilor ’70 si maine in asezamantul de pe strada Toamnei.

Doamna Angelica  si-a crescut impreuna cu sotul cei opt frati ai ei fiindca au ramas orfani pe cand ea avea 18 ani si cel mai mic frate al ei cateva luni si asta intr-o perioada cand Romania trecea prin razboi, retrageri, etc  Mi-a povestiti ca atunci cand a plecat si ultimul frate din casa (toti au ajuns oameni la locul si la casa lor) si a ramas doar ea cu sotul, nu mai stia sa gateasca! Nu putea sa faca trecerea de la o mancare gatita cu cazanul la una gatita pentru doua persoane.

Doamna Victoria, inginera, femeie educata si foarte citita,  -statul i-a luat casa in baza unei legi si asteapta ca in baza aceleasi legi statul sa-i dea alta…la fel cum a facut pana de curand si domnul inginerTraian care s-a saturat de asteptare si s-a dus la o casa mai sigura, pe care nimeni nu i-o va mai lua…Doamna Elisabeta, fosta sotie de ambasador in Cuba, ramasa fara sot si fara pensie al carei copil e pe undeva prin America si de care ea incearca sa dea…Sunt cu totul 21 de oameni. Traiesc in conditii de confort exact ca cel de acasa. Au mobilier nou, au mancare buna, gatita proaspat de trei ori pe zi, au personal de ingrijire, au biblioteca, televizoare …chiar si plante si pasari. Sunt ingrijiti, curati, schimbati si iubiti. Si asta pentru ca cineva, acum 12 ani s-a decis sa-si asume aceasta treaba. In lunile de iarna facturile sunt de 7000-8000 lei. Cum e cazul si acestei luni, de exemplu! Numai caldura si apa calda. Fara banii de mancare. Fara banii de medicamente. Si fara bani din care se platesc cei 10 angajati. Unii dintre batrani au pensii de 200-300 de lei….Cert este ca luna de luna se acopera din pensii si ajutorul de la stat maximum 1/3 din cheltuieli. Restul vin de la…oameni. Oamnei care cred in ceea ce face Parintele Gheorghe. Sunt oameni exact ca acei badea Ioan, Gheorghe, si Traian din Muntii Apuseni, oameni care nu vor sa fie eroi si nu ajuta cu ideea ca fac un mare lucru. Dar isi asuma. Partea lor. Nu stiu cat de respecetati sunt la serviciu, nu stiu cati bani castiga, nu stiu care e situatia lor familiala, tot ce stiu este ca sunt mereu alaturi de parintele Gheorghe si de ceea ce face el. Pentru ca biserica nu inseamna doar acei pereti, cu icoane, cu lumanari, cu strane. Adevarata biserica e umblatoare pe doua picioare si se deplaseaza acolo unde e nevoie de ea. Unde poate face ceva, fara ca cineva sa-i ordrone, fara ca cineva sa-i multumeasca.

Ma gandeam acum ca acest asezamant este asezat intre strada Toamnei si Precupetii Vechi. Toamnei si Vechi. Cine spunea ca Dumnezeu nu are umor?

PAROHIA PRECUPETII VECHI

Cod de identificare fiscala a entitatii nonprofit:

14247001

Cont bancar (IBAN):

RO69RNCB0078007076840001

BCR Stefan cel Mare

Aceste date sunt valabile atat pentru Biserica cat si pentru Asezamantul Social

Pentru donatii in euro:

• CONT EURO:RO15RNCB0078007076840003
• TITULAR: Parohia Precupetii Vechi 
• BANCA: B.C.R., Agentia Stefan cel Mare – Bucuresti
• CODUL BIC: RNCBROBU 
• Adresa bancii: Sos. Stefan cel Mare nr. 60, bl. 41, sect. 2, cod postal 020152 – Bucuresti

TAC SI PAC, LA BAC!


De unde toata aceasta vanzoleala cu rezultatele de la Bac? De unde disperarea si dorinta de a cauta tapi ispasitori pe care sa-i mustram in sedinte si de la care sa asteptam autocritici pompoase pentru ca apoi in urma lor usile sa se inchida si nimic sa nu se schimbe. Traim in continuare in comunism si nu mai stiu eu? 

Intre a-ti asuma responsabilitatea si a arata cu degetul pe cineva e acea distanta pe care nimeni n-a masurat-o  dar toata lumea o pomeneste, adica cea de la cer la pamant.

S-o luam da capo. Ce varsta au acesti copii? Pai sa tot aiba 18 ani. Deci sunt nascuti la doi-trei ani dupa 89. Probabil multi dintre ei au parinti care si-au traznit imediat dupa Revolutie o firma si s-au apucat sa munceasca ca chiorii sedusi de lumina capitalismului ce statea sa rasara. Si inca nu a rasarit.  E ridicat doar susficient de mult cat sa ne dea sperante. Asa ca e foarte probabil ca incepind de la aceasta generatie inainte sa avem de-a face cu copii crescuti de bunici obosite si de bone improvizate, copiii recompensati cu PS 1, PS2, PS3, XBOX si WII si tot felul de alte console numai bine sa-ti playezi pe ele viata de copil cat timp ai tai sunt pe la munci.

Apoi vorbim de copii crescuti intr-o limba romana maltrata in direct la ore de maxima audienta, siluita in piata publica. Copii care cresc cu “deci” pus la inceputul propozitiei/frazei, copii care vorbesc cu “care” in loc de “pe care”, cu posturi tv care transmit “victima mai avea decat o sansa” si altele si altele Ca izvorul e viu si nesecat!

In al treilea rand vorbim de copii care au vazut ca profesorii in general si intelectualii in general sunt numai bun de umilit, taiat, sfartecat, chinuit. Ca la o adica daca le tai 25 la suta din salariu tot aia e , ca oricum doamna profesoara nu-si permite sa-si cumpere bluze decat de la second-hand iar carti nici macar de la anticariat.

Copii crescuti intr-o lume in care e cool sa fii smecher. In care e trandy sa faci mici furtisaguri si esti trend-setter daca faci combinatii furacioase megalomanice. Intr-o lume in care Gigi Becali e model de reusita in viata eu cred ca procentul de promovabilitate la Bac de anul asta e foarte bun si ca de aici incolo sa ne asteptam la si mai si.

Sigur, vom putea mereu alinia in fata plutonului un sir de profesori prost platiti, flaminzi si speriati, pe care sa-i decimam in piata publica, ca exemplu de incompententa. Dar asta nu ne va aduce noua inapoi valorile, in familie si societate. Din contra. Va mai aduga inca o tinichea zornaitoare la CV-ul nostru de oameni.