Lecţia


Am tot stat să mă gândesc dacă să scriu sau nu cum am ajuns să iau cuvânt de învăţătură de la Daniela Nane. Astăzi, la Mănăstirea Radu Vodă. Nu e glumă deşi aşa pare. De fapt e chiar o poveste cu tîlc.Vă spun foarte pe scurt.

După Liturghie, o slujbă absolut senzaţională care a inclus inclusiv o ungerere in diaconie – ceea ce eu una nu mai văzusem până azi, la sfârşitul slujbei ni se anunţă de către Sfinţia Sa Varsanufie Prahoveanul o lansare de audiobook. Cool, aş zice. Este vorba de lansarea audiobookului despre Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca, scrisă de Părintele Sofronie al Israelului. Vicarul Patriarhal Varsanufie Prahoveanu zice două vorbe de bun simţ în care le mulţumeşte tuturor şi-i dă cuvîntul lui Victor Rebengiuc. Un Rebengiuc extrem de emoţionat, care spune că se bucură că a făcut parte din proiectul acesta, că se bucură că trăim vremurile în care astfel de proiecte se pot face şi că speră să mai fie şi mulţumeşte. Toată biserica era în vârful picioarelor să-l vadă. Dar el se opreşte, se trage doi paşi înapoi si gata. Omul ştia că nu e pe scenă şi că lumea aceea multă nu venise să se întâlnească cu el. A urmat apoi Lamia Beligan care venise să vorbească ” în numele tatălui”, că doar eram într-o mănăstire, ea personal nefiind implicată în proiect. Scurt şi ea. Ei bine, a început să vorbească Daniela Nane. Şi în loc să ne vorbească de proiect, proiect la care ea a fost regizor,  în loc să ne spună ceva legat de teatru, ea s-a lansat în consideraţii teologice despre cum ar trebui să fie viaţa Mariei Egipteanca un imbold pentru noi toţi, etc Lucruri valabile din punct de vedere teologic, dar le spunea în faţa unui vicar patriarhal, a vreo trei arhimandriţi, a nu ştiu câţi diaconi şi călugări, că era de faţă tot cinul monahal de la Radu Vodă. Şi în timp ce îmi treceau mie prin cap tot soiul de gânduri, care mai de care mai necreştine, şi în timp ce mi se ştergeau efectele obţinute din slujbă (recunosc, cu propria mea complicitate ce-i drept!) îmi cad ochii pe o doamnă îmbrobodită, care stătea liniştită lîngă mine şi asculta smerită ce propovăduia Nane. Cine credeţi că era? Nimeni alta decât Maria Egipteanca din distribuţie – Maria Ploaie. Simplă, luminoasă, cuminte. M-am zgîit la ea şi nu-mi venea să cred că era ea, dar era ea! Până şi gropiţa din obraz era acolo. Maria Ploaie, cea care o jucase pe Maria Egipteanca stătea cuminte. Maria Ploaie, soţia lui Mărgineanu în studiourile caruia s-au făcut înregistrările.

O lecţie! O lecţie că e bine să stai în banca ta. Întotdeauna. Nu am nimic cu Daniela Nane. Pur şi simplu nu s-a ştiut adapta situaţiei. Sau pur şi simplu, trebuia să se întâmple asta în scop didactic. O să caut “audiobookul” fiindcă sunt convinsă că e bun. Deşi dacă e pe roluri si are şi regizor parcă e mai mult teatru decît audiobook, nu? Cu atît mai bine!

As prefera sa nu….


N-am fost incantata initial de audiobook-uri. Le-am considerat un fel de intrusi pe teriotoriul cartilor. Dar acum cand mi-am dat seama ca de cand ma trezesc pina ma culc, aproximativ 90 % din timp imi fortez ochii cu scrisul, cititul, urmaritul unui film etc am reconsiderat audiobook-urile. Dar numai in masura in care le iau dupa ce am citit initial cartea. Asa s-a intamplat cu Bartleby a lui Herman Melville, magistral citit de Radu Beligan. Omul asta reuseste sa te faca sa vezi tot ceea ce el citeste. Ba mai mult, sa-ti redea dintr-un singur ton si atitudinea autorului fata de cele citite.

Bartleby e un personaj fabulos. Adica e un personaj dus la extrem. Slab, tacut, un fel de umbra care trece prin viata inarmata cu un unic raspuns”as prefera sa nu”. Pare mai degraba un mort vertical decat un om viu in adevaratul inteles al cuvantului. De cate ori  i se cere ceva, de la a-si face munca de copist sau de la a face un serviciu avocatului care l-a angajat, el raspunde invariabil “as pferea sa nu”. Cati dintre noi nu ii semanam, noi cei care ne temem sa ne traim viata si preferam sa ne lasam traiti de ea, in timp ce ramanem inerti…

Si cu aceasta unica vasla “as prefera sa nu”  strabate el scurtul roman al lui Melville, un fel de prima satira a societatii corporatiste, in care omul este in mod normal redus la actele sale pe care trebuie sa le faca, indifernt daca le vrea sau nu, crede in ele, sau nu.

Nu intamplator destinul lui Bartleby se lega de destinul acestui avocat care nareaza intamplarea. Avocatul la randul sau declara ca isi face meseria la minima rezistenta si incearca pe cat posibil sa scape de cazurile complicate. Cum ar veni Bartleby este etapa urmatoarea. La inceput te multumesti sa supravietuiesti dupa care pina si acest lucru ti se pare prea dificil si “ai prefera sa nu”.

Revenind la audiobook. Magistral. Singurul lucru de care imi pare rau este ca nu e opera integrala. Asa un roman scurt cred ca ar fi putut fi citit tot. In rest, cititi, asculti si va bucurati! Si aveti grija sa nu ajungeti niciodata ca Bartleby. Dati cu pumnul in masa si strigati “nu” cu toate puterea sau plutiti in al noualea cer cu “da” numai nu ramaneti in zona gri in care nu e nici da, nici nu, in care ii spuneti vietii ‘as prefera sa nu”