pariati pe magarus?


Aud des ideea conform careia credinta e ceva “intim”. Ei, na! De ce ar fi? Intim e sexul (sau ar trebui sa fie, ca nu mai e in mod necesar…), intime sunt spalaturile vaginale, intim e tot ce contine  o latura hai sa-i spunem nu tocmai de fala. Nu ne falim cu fisurile anale, cu candidozele sau cu alte boli atasate sistemului excretor sau reproducator. Dar de ce ar fi credinta ceva intim? Ei bine, nici nu. Asta este doar o idee lansata de sectari, principiul functionarii lor fiind a-l rupe pe crestin de ai lui si ale lui. Si schimbarea trebuie facuta treptat. La inceput ti se spune sa nu-ti mai faci cruce in vazul lumii, ca doar credinta e ceva intim si apoi ti se spune sa n-o mai faci deloc, ca e doar un obicei pagan.

Credinta ortodoxa nu are nimic de-a face cu intimitatea. Ne facem cruci cand trecem prin fata bisericilor, facem metanii in fata icoanelor, spunem crezul cu totii in gura mare, ne rugam impreuna si simtim puterea aceasta, de a ne ruga impreuna. Totul inseamna comuniune ori comuniune in intimitate, sa ma scuzati, dar te duce cu ideea la altceva, nu tocmai de fala. 

Ideea sub care se ascund toti acesti asa zisti reformatori, inoitori ai credintei este legata de zona de suflet, inima, interior, sine. Desigur ca suntem invitati cu totii de IIsus Hristos sa ne rugam in camara noastra, doar ca prin camara trebuie sa intelegem inima. Suntem invitati sa luam rugaiunea in serios si s-o purtam mai jos de buze. In niciun caz nu inseamna sa ne rusinam de credinta noastra, s-o ascundem, sa tinem lumina sub obroc. Lumina trebuie sa stea acolo unde-i sta bine luminii, sa aiba o arie de raspandire cat mai mare. Iar cei care se straduiesc sa ne invete sa tinem lumina sub obroc ca asa-i modern sunt cei care incearca din rasputeri sa ne convinga sa luam intunericul drept lumina. Si apoi noi incercam sa gasim drumul cu-n opait stins. Si-o vreme ne merge, pana dam de prima groapa, de prima prapastie…

Credinta este ceva ce te defineste. Mai mult decat buletinul. Mai mult decat limba, mai mult decat mama. Credinta , desigur daca e lucratoare si activa, te modeleaza pana la ultima urma de gand. Te slefuieste si te defineste, te prelucreaza si te topeste. Nu poti sa mergi la Sf Liturghie, sa participi la ea si sa ramai la fel. Schimbarea se produce. Nu poti sa sustii ca icoanele si crucea sunt niste inselari fara noima si sa ramai la fel. Ideea ca indiferent de credinta tu ramai acelasi, cum spun multi, este o inselare. Acest lucru ar putea fi valid doar daca a ta credinta ar fi exterioara sinelui. Dar atunci cum s-o numesti credinta? Poate fi cel mult un paragraf de lege la care azi aderi si maine, nu. Eu sper sincer ca toti cei care au luat-o pe drumul tutror martorilor cui nu stiu, si tutuor “istilor” sa ajunga sa redescopere bucuria simpla a crucii si a unui “Doamne miluieste!”

 

Advertisements

Va intreb pe voi, care sunteti destepti!


Ce rau ti-a facut tie biserica? Nu ti-a ingropat mortii crestineste atunci cand ai avut nevoie si ai aplelat la ea? Nu ti-a botezat copiii? Nu te-a cununat atunci cand ai dorit? Cum e posibil sa fugim cu mic cu mare la biserica de cate ori e un moment important in viata noastra si a familiilor noastre si apoi sa-i injuram pe preoti, biserica, pe calugari? Cum e posibil sa uitam ce bine ne-am simti in ziua aia, ce emotii am avut, si cata bucurie dupa? Cum e posibil sa nu faci legatura intre tine cel de atunci si cel de acum? De ce negi o intreaga istorie a tarii tale si nu te gandesti ca marii domnitori au fost atat de legati de biserica incat au simtit nevoia sa ridice manastire dupa manastire si biserica dupa biserica? Ai idee ca pe vremuri conducatorii si oameni bogati lasau bisericii o buna parte din pamanturile lor si ca toate aceste pamanturi au fost luate cu japca de Cuza? Ai idee ca cei mai multi oameni de marca ai acestei tari, scriitori, oameni politici, muzicieni, poeti au fost credinciosi si au simti ca-si datoreaza intelepciunea ortodoxiei? Ai idee ca “spalarea creierului” in biserica te indeamna sa fii tolerant, sa rabzi, sa ajuti, sa dai locul tau oricui are nevoie atunci cand e inghesuit in acest autobuz al vietii? Stii tu cate azile sunt construite in ziua de azi de preoti? Stii tu ca slujba in limba romana se aude peste tot in Europa si ca multi romani de-afara abia asteapta duminica ca sa vorbeasca si sa auda limba lor? Iti trece tie prin cap ca atunci cand faci afirmatii veninoase la adresa bisericii dai in bunicii tai si-n bunicii bunicilor tai care au crezut in ortodoxie si ca in felul acesta te rupi de tot neamul tau? Te rupi de neamul tau ca sa te legi de cine?  De ce ti se pare ca esti tu mai bun, mai important si mai destept decat toti cei care au fost inaintea ta? De ce nu te intrebi de ce chinuita, huiduita si oprimata aceasta ortodoxie a strabatut secunda de secunda si a ajuns la noi? Ai idee de ce  atunci cand vin armaghedoanele si sfarsitul lumii  crestinii-si vad linistiti de treaba si nu le e frica? Gata! Urmatoarele o suta de intrebari, mai incolo…