Gaudeamus-file de poveste


http://www.tritonic.ro/blog/?p=1412

Va astept la targ! Vineri sera de la 19, cea mai tare lansare. Oana Stoica Mujea, Liviu Radu  si eu. Si cu Bogdan Hrib, zece, care-i si intrece. Se va vorbi putin si bine spre deosebire de altii care vor vorbi mult si prst. Se va rade. Se va demonstra ca o carte e buna si pentru altceva decat ca suport de telefon mobil. Dar mai ales, se vor vinde carti, Ca de nu, ar fi vorba de Expozitia Gaudeamus. Si daca pentru o cafea, o apa minerala si un pachet de tigari se dau 20 de lei, banuiesc ca si o carte merita macar atat.

http://www.tritonic.ro/isbn-Negru_de_fum-978-606-8139-58-6.htm

http://www.tritonic.ro/isbn-Crime_perfecte_dincolo_de_oglinda-978-606-8139-57-9.htm

Advertisements

Negru de fum-Lumea s-a sfarsit, traiasca lumea!!


Cand a aparut “Cu sange rece si albastru” la toate interviurile am fost intrebata care din cele doua personaje ma reperezinta, avocata rece, incapabila organic de senimente sau batrana a carei viata e construita pe afect, aproape inafara oricarei ratiuni.

http://www.tritonic.ro/isbn-Cu_sange_rece_si_albastru-978-973-733-242-4.htm

Cand a aparut “Hotii de timp”

http://www.tritonic.ro/isbn-Hotii_de_timp_(crime_scene_26)-978-606-92276-9-5.htm

tot asa, am fost intrebata daca ma identific cu Mustacioasa care refuza sclavagia frumusetii (intrebare care nu a fost magulitoare, recunosc!) , Diva indragostita vesnic numai de ea insasi (si mai bine 🙂 ) , Jurnalista pusa pe cariera,  Casnica  frustrata sau Ghicitoarea plictista fiindca viata nu mai are cu ce s-o surprinda… Cat despre locotenentul Dada care e cand talamb cand smecher…Ei bine, raspunsul a fost acelasi. Neti. Neti. Nici aia nici ailalta. Nu m-am identificat cu niciunul din personajele mele. Pina acum.

Anghel Arhitect, personajul principal din Negru de Fum ma reprezinta. Momentul acela al adevarului cand stii ca daca esti norocos esti la mijlocul vietii si ca deja o nuielusa invizibila a trasat o linie intre tu, cel plin de sperante si asteptari si tu, cel care te intorci cu spatele la tineretea ta si contempli …Contempli ce-ai facut, ce ai realizat pina la acest prag invizibil dar al naibi de perceptibil de 40 de ani. Si de cele mai multe ori ti se pare ca nu e mare lucru de contemplat. De cele mai multe ori trebuie sa-ti fure cineva peisajul ca sa-ti dai seama ca de fapt era acolo.

Paranteza mica. In Romania oamenii sunt declarati batrani foarte devreme. Revistele, ziarele, emisiunilie de tv se refera de multe ori la un om de 40 de ani ca fiind batran”ce bine se tine desi are 43 de ani” Cu varianta “arati bine pentru 40 de ani” “nici n-ai zice ca ai 40 de ani”…Am citit un titlu “o btrana de 56 de ani”…Inchid paranteza.

Anghel Arhitect are in jur de 40 de ani si nicio realizare notabila. Are o familie pe care o iubeste si o lume in jurul lui care se descompune. Prietenii ii pleaca.  Orasul se prabuseste.  E golul acela de care pomenea  Buzzati in “Destertul tatarilor”, in aceea parabola a strazii pe care , inaintind in varsta, sunt din ce in ce mai putini oameni.

Si iata ca acest nesemnificativ Anghel Arhitect, acest “loser” acest balast al societatii devine pionul principal in lupta dintre bine si rau, dintre rai si iad. De el depide daca va trai copilul sau. Sau orasul. Sau lumea.

Ma identific cu Anghel mai mult decat as vrea. Zbaterea lui de a face fata situatiei, incercarea disperata de a se mentine pe un curs de plutire, umorul ca ultima sansa si mai ales, senzatia aceea ca n-ai incontro, trebuie sa fii eroul propriei vieti, imi e familiara.

Si eu simt peranent ca oscilez intre cei doi poli, ca mereu ma balansez intr-o parte si apoi revin si ca imi spun ca asa trebuie, ca asta-i echilibrul, desi nu sunt convinsa deloc de spusele mele…Si eu imi spun in cele mai grele momente “hai ca-i bine” doar ca sa ma motivez sa merg mai departe.

Ca o nota de subsol. Focus grupul meu de cititori, format din cei doi copii ai mei, mama, sora-mea, nepoata-mea si un prieten foarte bun, au reactionat cu totul diferit. Tinerimea nu au empatizat cu Anghel in schimb s-au bucurat de perversitatea si cinismul Chinezului. Pe cand grupa de varsta 40 + a fost cucerita total de Anghel cel fara niciun merit, decat acela de a face fata unor situatii din ce in ce mai grele.  Cred ca e limpede, de ce….

Cartea va fi lansata la Gaudeamus, vineri 19 noiembrie de la 18,30, va astept pe toti. Lansarea va fi una in cadrul colectiei LIT  de la Tritonic unde imi vor fi alaturi Oana Stoica Mujea si Liviu Radu, care isi vor lansa doua carti proaspat iesite de sub tipar, editorul nostru  Bogdan Hrib si “special guest star” mai pe romaneste invitat de onoare, doamna scriitoare Lucia Verona.  Va asteptam cu totii!

La Gaudeamus cu Oana si Liviu


De azi in doua saptamani incepe Gaudeamusul. Din cate am inteles a fost cat pe ce sa nu se tina. Si nu ma mira. Am trecut aseara prin fata gaurii negre unde era Libraria Diverta, de la Eva. Mie una niciodata nu mi-au placut librariile gen hala de carte. In plus,  Diverta avea preturi foarte mari, oarecum normal din moment ce trebuia platita chiria la ditamai locatia si  salariile angajatilor. Angajati care fie vorba intre noi nu prea aveau habar ce vand si raspunsul invariabil era “stati sa ma uit in calculator”.

Am fost odata cu o prietena sa cautam Dr Spock si l-am cautat de-am ametit, apoi am intrebat un supervisor…a zis sa asteptam sa se uite in calculator,  s-a uitat in calculator si ne-a zis clar, limpede si raspicat, ca nu o are. Cand eram gata sa ne intoarcem pe calcaie, ne-au cazut ochii pe ea. O aveau. Dar calculatorul zicea ca nu…Dar chiar si cu toate aceste neajunsuri, imi pare rau ca s-a inchis. Poate ca  s-a inchis fiindca ii sabota propriul or calculator 🙂

Revin la Gaudeamus. Este oare nevoie de el? Habar n-am. Stiu doar ca abia astept sa inceapa pentru ca pe mine personal ma scoate din viata mea liniara si ma introduce in alt univers. Probabil ca nu sunt singura.

Voi fi la Gaudeamus  vineri 19 noiembrie de la 18,30 cu noul meu roman Negru de Fum care va aprea la Lit de la Tritonic. Voi fi  impreuna cu cartea Oanei Stoica Mujea -Dincolo de oglinda si cu Liviu Radu-Lumea lui Waldemar, care apar tot in colectia LIt de la Tritonic . Invitata speciala Lucia Verona si editor, omniprezentul Bogdan Hrib. Sunt convinsa ca va fi una din lansarile de succes de la Gaudeamus…

Pitesti-sa traiesti!


Eu sunt foarte incantata de descinderea la Pitesti. Au fost peripetii dar s-au terminat cu bine.

Acum sa spun de ce sunt incantata.

Sunt incantata ca Bogdan a slabit. Arata foarte bine si e plin de energie. Cateodata prea plin dar asta e alta poveste. De la aerul danez i se trage.

Sunt incantata ca am cunoscut-o mai bine pe Lucia Verona. Ma incanta tineretea ei. Si e vorba de o tinerete autentica, venita din interior. Sunt unii oameni care au acest talent de a-si pastra creierul tanar. Rar talent!

Am fost extrem de incantata ca a venit Oana. Prietenii stiu de ce 🙂 Si ca si-a facut o aparitie triunfala, cu pistolul inainte si pac pac la purtator. Mai pe seara am vorbit o gramada la telefon si nu mi-a dat decat vesti bune. Deci  e bine!

Am cunoscut-o si pe Monica. O reala placere. Fara nicio exagerare pr-istica. Mai rar asa om modest, si normal si la locul lui. Emana o stare de calm si echilibru. Mai rar…

I-am cunoscut pe George Serban si pe sotia dumnealui, doi oameni incantatori. George este responsabil cu spiritul. In preajma lui razi…nu stiu cum face. Are el un secret al lui…

Am cunoscut-o pe Ada, pe care o stiam doar in virtual.Mi-a confirmat asteptarile si am fost bucuroasa ca a fost aplaudata la scena deschisa.

L-am cunoscut pe Geocer. Putin dar suficient. Avand in vedere ca mi-a cumparat o carte si i-am dat autograf, va imaginati ca m-a cucerit. Definitiv.

Sa nu-l uit pe Denis! Caruia i-am dat cartile castigate pe Facebook. Am facut un concurs pe care el l-a castigat, a fost primul care a ghicit componenta careului de dame…

Am cunoscut-o si pe Ema, careia i-am dat o carte pe care i-o promisesem cam de multisor…dar mai bine mai tarziu decat niciodata…

Si dupa lansare, Oana ne-a dus si ne-a facut cinste cu o masa. Noi n-am stiut ca face ea cinste ca am fi comandat caviar si sampanie…A fost o stare placuta si calma, disturbata  periodic de Bogdan care era obosit fiindca de-abia ce picase in Romania si mai avea si treaba la Flacara.

Una peste alta a fost fain si ar fi multe de spus dar sunt rupta.

NE VEDEM JOI IN PITESTI


Oana si Ivona, reloaded


O carte moare si viaza de nenumarate ori. Si nici macar ideea ca daca viaza cu o data in plus ea ramane vie nu e adevarata. Scrii o carte si o arunci pe taraba. N-ai facut nimic. Decat ai poluat. Ai distrus padure degeaba. Sau ma rog, material reciclabil ceea ce la final, tot aia e. Daca o ia cineva in mana de pe taraba o resusciteaza, daca o citeste o baga la terapie intensiva si daca ramane cu ceva din ea si acel ceva devine al lui, atunci da, cartea e vie. Problema e ca nu e asa de usor sa faci pe cineva sa puna mana tocmai pe cartea ta. E de ajuns sa intri intr-o hala din asta de carte, in care de sus pina jos sunt numai carti, de la Shakespeare la Pavel Corut ca sa-ti dai seama ca trebuie sa te transformi intr-un scamator care-i baga mana omului in buzunar si-i mangleste exact cei 30 de lei care-i avea disponibili pentru carte. Recunosc ca atunci cand m-am apucat de scris nu m-am gandit deloc cum voi ajunge la cititori. Mi se parea ca insusi tacanitul tastelor imi justifica existenta si ca acolo incepe si se sfarseste totul. Ei bine, se poate intampla si asa dar nu ma incanta deloc literarura de sertar. In primul rand pentru ca un sertar e prea mic sa incapa multa literatura in el, dar e prea mare ca literatura aceea sa fie de buna calitate.  Sigur, exista exceptii, sigur poate gresesc.

Asa ca vrand nevrand mi-am dat seama ca daca vreau sa am o carte vie si nu un hoit e cazul sa ma pun pe promovat. Din fericire aici intervine Oana ale carei calitati naturale de PR sunt perfecte. Are un reflex de a pune accentul in asa fel incat sa transforme si cel mai banal moment intr-unul la care ti-ai fi dorit sa participi.

Ce a fost pina acum, a fost un fel de incalzire. Ne-am propus sa batem tara in lung si-n lat, sa vorbim cu oamenii, sa ne expunem cartile si pe noi, sa filozofam, gesticula, articulam, intr-un demers care sa le arate cititorilor ca suntem vii si puternice astfel incat sa traga inevitabil concluzia ca la fel trebuie sa fie si cartile noastre.  Sunt convinsa ca va fi o campanie care va avea succes. Avem si un nume beton pe care inca nu-l putem anunta. Dar va tinem la curent. Alernativ. Sau continuu.

De asemenea dupa ce pornim campania si o punem pe picioare, vom fi incantate sa ni se alature si alti scriitori tineri.

Exista viata dupa Satu Mare?


Am intrat intr-un hiatus post Satu Mare. Dupa doua zile de stat mereu cu Crina, Oana, Darius, Marian  & co m-am trezit singura. Parca nu mi-am gasit locul. Singurul lucrur care mi-a amintit de SM a fost vremea. Ploua si e recisor. Acolo a fost de altel rece de-a binelea ceea ce mi-a dat ocazia de ma imbraca in straie noi din cap pina-n picioare.

Oana a fost ca de obicei la inaltime. O iubeste SM nu gluma. Adevaru’ e ca are talentul rarisim de a fi apropiata, calda, si in acelasi timp interesanta, aparte. Nu spun mai multe fiindca mi-e ca apoi si-o ia in cap si n-as vrea sa o stric. Mai ales nu acum cand tocmai ne laudam ca dam drumul unui proiect comun. Ba da, ceva tot mai spun. Spun ca mi s-a lipit de suflet ca marca de scrisoare, vorba poetului 🙂

La SM am vazut si eu ce inseamna coada la autograf. Pentru asta bineinteles trebuie sa-i facem laudatio Crinei care a organizat evenimentul pina in cele mai mici detalii. Din pacate nu am avut cu ce s-o rasplatim, decat numai cu foarte multa iubire si-un loc in inima noastra, pe care de altfel, oricum il avea.

Orasul SM e minunat. Linistit, aer nemtesc, oameni pasnici si calzi. M-am simtit pe strazile lui ca pestele in apa. M-a frapata numarul mare de cafenele, baruri, restaurante. Cele mai multe cochete, cu un aer ingrijit, occidental. E un oras care te invita sa fii boem, sa stai la taclale cu prietenii. Din pacate, satmarenii sunt suparat ca nu se intampla mare lucru. Dupa parerea mea de bucurestean cu creierul trepanat, sa traiesti o viata simpla si echilibrata, e mare lucru.

Singura problema, e ca e foarte departe de Bucuresti si nu putem merge mai des. Dar cine stie, daca vanzarile vor fi bune, poate ne luam un avion impreuna, Oana si cu mine…

Va las cu ce a spus Oana. Si Crina…

http://oanastoicamujea1.wordpress.com/

http://satmareanca.wordpress.com/

http://www.satmareanul.net/2010/09/18/oana-stoca-mujea-si-ivona-boitan-la-satu-mare/

http://www.gazetanord-vest.ro/2010/09/17/dubla-lansare-de-carte-la-satu-mare/

Despre prieteni, cunoscuti si necunoscuti


Joi plec la Satu Mare cu Oana, da, da, acea Oana care nici macar nu a implinit 30 de ani si are un raft de carti publicate si inca unul care asteapta sa fie publicat ( publicate: Parfumul vaduvei negre , Indicii anatomice adicatelea carti politiste aparute la Crime Scene si trei regine, va sa zica o serie fantasy Razboiul reginelor, Regina Elfa si Razboiul reginelor) asa ca va dati seama ca noblesse oblige si va trebui sa fac cumva sa fiu la inaltime. La inaltime o sa fiu ca mergem cu avionul. Ha ha ce gluma proasta! Cand sunt stresata fac glume proaste. De aici puteti desigur deduce ca atunci cand nu sunt stresata, fac glume bune. Partea proasta e ca sunt stresata mai mereu.

Ma gandeam aseara ca am trei existente distincte. Una legata de familie si problemele conexe, una de serviciu, care e har Domnului solicitant pina la epuizare si una legata de carti. Nu imi dau seama daca e mult sau putin in general dar pentru mine e destul de greu sa le echilibrez. Pentru ca de fiecare date cand accentuez una din ele, celelalte doua se tensioneaza. Spun asta doar fiindca vreau sa subliniez cat de mult imi doresc sa ajung la Satu Mare. Poate ca veti crede ca e vorba de bani, ca sper sa vand carti si sa ma imbogatesc. Nu imi dispalce ideea dar nu despre asta e vorba. E vorba despre oameni. Din punctul meu de vedere intotdeauna e vorba despre oameni. Oameni pe care-i iubesti si care te sustin. Oameni dispusi sa faca eforturi pentru tine. Oameni care isi rup din existentele lor cu trei, patru sau cinci planuri, isi rup deci cate o ora doar ca sa te intalneasca, sa te cunoasca, sa vada ce ai de spus. Oameni care dupa plecarea ta probabil ca isi vor mai rupe o ora doua ca sa-ti citeasca cartile. Cum sa nu te simti “ales”, cum sa nu simti ca ai o datorie de a le spune ceva, de a le transmite ceva. Numai eu stiu cat ma pot enerva cand imi dau seama ca citesc o carte proasta. Din fericire mai nou imi dau seama foarte repede daca o carte e proasta…Sau de cate ori am fost la conferinte de presa in care vorbitorul batea campul voios si calare si pe jos. ..ca sa nu va mai povestesc de trista experienta ante 1989 cand discursurile interminabile formate din vocabule care nu se legau erau la ordinea zilei…

Asa ca va invit sa va bucurati pentru mine si mai ales sa va bucurati de toti oamenii din jurul vostru care va acorda timpul si sustinerea lor. Fie ca o fac in mod direct fie prin intermediul cartilor.

Multumesc:

http://oanastoicamujea1.wordpress.com/

http://satmareanca.wordpress.com/2010/09/10/vesti-cu-adevarat-importante/

Oana dixit!


http://oanastoicamujea1.wordpress.com/2010/09/10/cum-am-aflat-ca-ne-am-epuizat/#comment-22240

M-a amuzat teribil postul Oanei. Aveam de gand sa scriu si eu unul pe aceeasi tema dar am renuntat tocmai fiindca ea o face foarte bine. Nu ne laudam din lipsa de modestie. Suntem doua modeste, sic! O facem pentru ca aplicam ceea ce ne-a invatat maestrul David Ogilvy, care explica esenta publicitatii in felul urmator. Pastravul inoata contra curentului mii de km doar ca sa-si depuna icrele. Depune mii de icre. Nu-l stie nici naiba. Gaina cotocdaceste de mama focului inainte de a face oul. Face un singur ou. Apoi cotcodaceste de scoala toata curtea. Asta e publicitatea. Asa ca ce sa facem, cotcodacim si noi inainte , in timpul si dupa. Fiindca vedeti voi, sa scrii o carte, fie ea si buna, e una, sa o vinzi, e alta. Dintre miile de carti aflate intr-o librarie trebuie sa-l determini pe om sa scoata banul din buzunar si sa-ti cumpere cartea. Pe a ta. Apoi din putinul lui timp liber, trebuie sa-l determini sa-si rupa o ora, doua, trei ca sa te citeasca. Iarasi e ceva. Asa ca noi le multumim tutror celor care ne-au cumparat cartile si le-au citit. Si daca le-a placut ce au citit, sa fie pregatiti pentru o surpriza.

Loredana dixit!


Adaug acum o cronica foarte buna scrisa de Violeta-Loredana Pascal pentru www.prwave.com  site pe care puteti gasi cam tot ce este legat de pr si zona conexa. Cum ar fi si cartile 🙂 Acolo gasiti recenzii nu doar la cartile de specialitate ci si la carti de beletristica. Cum ar fi cartile mele sau ale Oanei Stoica Mujea, Al. Arion, Al Petria si multi altii…

http://www.prwave.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=20562&Itemid=95

Hotii de timp PDF Tipareste E-mail

 

ImageIvona Boitan
Editura Crime scene

Iata un roman a carui prezentare nu este usor de facut. De ce? Pentru ca daca ar fi sa dezvalui cat de putin din toate elementele sale ai dezvalui prea mult si ai strica surpriza cititorului. “Hotii de timp” este un roman politist – dar nu doar atat. Exista o moarte, un corp care nu e al nimanui altcuiva decat al fratelui comandantului politiei. Acesta nu demareaza totusi o ancheta clasica. Vedem in fapt ca un locotenent de incredere – DaDa (David David daca ar fi sa ii spunem numele complet) – trimite rapoarte despre o investigatie neoficiala, in fapt despre discutii din care incearca sa afle ce s-a intamplat si sa comunice rezultatele mai departe. De altfel intreaga carte cuprinde aceste rapoarte – in care sunt insa incluse dialoguri, marturisirile unor personaje, evenimente consemnate si multe altele.

Nimic nu este insa traditional la acest roman. De la faptul ca se face o ancheta neoficiala – ca atare nu prea e o ancheta – si pana la faptul ca pare ca se intampla ceva ciudat cu un lift dintr-un zgarie-nori care cand urca ai senzatia ca el de fapt coboara si pana la faptul ca in centru se afla doar femei pe care le cheama Elena P. Evident numele de familie difera, insa initiala se pastreaza.

Ivona Boitan a creat o seama de personaje emblematice, bine inchegate, veridice. Situatiile sunt de asemenea parca desprinse din realitate – chiar ma intreb cum ar reactiona lumea daca Mustacioasa ar aparea si ar urma acelasi traseu precum in carte. Citind “Hotii de timp” – si nu, nu va dezvalui la ce se refera aceasta furare de timp – veti intalni situatii interesante, veti avea motive sa zambiti si sa radeti in hohote, veti cunoaste personaje aproape cunoscute, veti vedea aluzii de tot felul si nu doar atat pentru ca romanul este unul care te prinde si te tine in suspans de la prima si pana la ultima pagina cu rasturnari de situatie si informatii care vin sa complice (ooops, voiam sa spun clarifice) lucrurile. Mie mi-a adus aminte de scrierile lui Edgar Allan Poe – chiar de cele politiste ale lui.

“Hotii de timp” se distribuie pana luni gratuit impreuna cu Revista Flacara – dupa aceasta perioada va fi disponibila pe siteul editurii. Ivona Boitan continua intr-un mod frumos si interesant sa scrie – sa nu uitam ca a mai publicat si “Cu sange rece si albastru” roman prezentat si aici pe PRwave.

Asa cum spuneam v-am dezvaluit cate ceva, dar am lasat esentialul ascuns pentru a fi aflat chiar de voi. Va invitam sa cititi acest roman si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la el pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site

Previous Older Entries Next Newer Entries