Putred de bogat


“Putred de bogat” e o expresie des intalnita. Lumea o spune cu sensul de bogatie exorbitanta sau, ca sa folosesc un termen manelistic, de ce- nu stiu!!!, bogatie “fara numar, fara numar'”.

Putred de bogat, sa insemne oare asta ca bogatia e in sine putreda? Nici gand. Am cunoscut si oameni bogati, foarte generosi, buni si doritori sa ajute. Si aici nu ma refer la cei care-si fac neaparat reclama prin ziare si tv, fiindca ideea ar fi sa nu stie stanga ce face dreapta.

Cred ca tot ceea ce stagneaza, ceea ce nu se misca, nu are o dinamica, ajunge cu tipul sa puta. Ideile pe care le freci la nesfarsit in minte, ca un soarece in rotita lui, ajung sa se pietrifice si sa puta. La fel e si cu banii. Banii nemiscati, nevanturati, tinuti doar de dragul de a se strange, de a face pui, ajung sa puta. Practic cred ca “pute” ideea de a avea bani mult,  in sine. Cei care fac cu banii lor ceva, orice altceva decat a-i pune sa munceasca de dragul aducerii altor bani, oricati bani ar avea, nu sunt putred de bogati. Imi doresc sa aud ca un bogatan si-a facut o afacere care nu-i aduce bani, ba poate ca e si putin in pierdere, doar de dragul activitatii in sine. Sa aiba o pasiune, ceva care sa le miste nu banii, cat inima, sufletul. Sa vada in banii lor o resursa de a se bucura si de a-i bucura si pe altii. Si nu ma refer la caritate, nici gand! De ce investesc toti in imobiliare? De ce nu exista unul care sa vrea sa faca un circ, pentru ca-i placea circul cand era mic? Sau o gradina zoologica? Sau un parc? sau o gradina mare? Cred ca atunci cand dispare orice urma de idealism, lucrurile incep sa puta. De aceea un sarac, chiar daca pute, la modul fizic, are speranta ca-i va fi mai bine candva, se hraneste cu ea si astfel la un nivel altul decat cel fizic, nu pute. Pe cand unul parfumat din cap pana-n pcioare, care nu face decat sa calculeze cote, cursuri si sa stea cu ochii pe bursa….

 

 

Expresii romanesti, sa traiesti!


“E ca mersul pe bicicleta, nu se uita.” Ei bine, am un anunt pentru voi, se uita! Sigur, nu uiti sa-ti tii echilibrul, stii ca daca dai din pedale mergi inainte si daca tragi dreapta de ghidon faci dreapta. In schimbi uiti cum se cade. Cazi asa ca un sac de cartofi si risti sa ajungi stire. Oare asa o fi cu toate expresiile? De unde vin ele si mai ales unde te duc? Sunt ele altceva decat niste clisee menite sa acopere goluri de comunicare? Cu cat ai creierul mai schweitzer cu atata bagi mai multe expresii. Sau din contra ele sunt menite sa ne dea autentice puncte de referinta care fac discutia mai puternica, mai articulata. Ca niste tarcuri facute sa ne tina pe toti acolo unde e ideea.

“Simplu ca buna ziua”. Nu e nimic simlu in buna ziua. In primul rand trecem unii pe linga altii precum cainele pe gardul pe care nu vrea sa se pise fiindca nu s-a usurat niciun alt caine inaintea lui. Intoarcem capul. Ne facem ca nu ne vedem. Deci ce e simplu in ‘buna ziua”. Sau daca o facem o facem cu ciuda si printre dinti. Fiindca e un coleg care ne-a mancat ficatii. Sau un vecin care ne-a inundat. Sau cineva care nu ne-a imprumutat cand am vrut. Sau un fost iubit. Si atunci “buna ziua” iarasi numai simpla nu e. Gura ta rosteste cuvintele dar mintea ta e sorocova brambura pa! la plimbare. Si daca omul ar avea ziua nu asa cum i-o doreste gura ta ci cum o vede inima ta ar fi vai si-amar de el…

“Adio si-un praz verde”.  Aici lucrurile se complica. Probabil ca e o expresie olteneasca, altfel nu vad de unde prazul. Dar ce zicem cand spunem asta? Spunem de fapt doar ca am “concediat” din viata noastra pe cineva. Probabil prazul verde este ca sa-i tina de urat la “calatoria sprancenata”. Alta expresie tare. “Calatorie sprancenata” adica “du-te invartindu-te”. Avem ceva expresii numai bune sa pigmenteze despartirile si sa ne faca sa radem atunci cand de fapt situatia e dramatica. Cred ca noua romanilor ne place foarte mult sa epatam, sa ne ascundem adevaratele stari dupa aceste expresii. De ce sa recunoastem ca suntem triti, ca poate am gresit, ca e pare rau cand putem spune simplu”du-te invartindu-te!”

“Bate campii” alta expresie senzationala. Nu stiu care e matricea ei originala dar ma intreb daca se pot bate cu piciorul , cu parul sau cu pumnii…Sensul e evident cel de lipa de conciziune, dilatare mentale, evaziune de idei…Avem multe cu batutul.  “Bate apa-n piua” este exact opusul batutului de campi. Cum ar veni campii si piua sunt anatgonici de vreme ce batutul ramane acelasi. Piua ca loc restrans, limitat, mic, campii -cat vezi cu ochii.

“Bate saua sa priceapa iapa”. De ce nu calul? Armasarul? Ei bine, nu. Iapa. Fiindca ea pricepe mai greu. Dar tot e bine ca nu-i arzi una iepei intre ochi sa o integrezi in absolut. Nu! O iei cu binisorul. Bati saua. Ii bati apropouri. O iei cu lugu-lugu prin invaluire..

Faina limba avem, zau asa. Greu de tradus, greu de inteles, greu de invatat, greu de uitat, greu de neiubit.