SA RESTAURAM SI OPERE LITERARE


Vorbeam acum doua zile cu Preoteasa despre proiectul de restaurare al bisericii. S-a intocmit un proiect si se asteapta niste aprobabari pentru accesarea unor fonduri europene. Nu intru acum in detalii jurnalistice de genul cine, unde, cum, cand. Ce vreau sa spun este ca m-am gandit ca poate ar trebui sa gandim si proiecte de restaurare al scriitorilor romani. Sa-i scoatem din Bellu si din copertele cartilor de romana si sa-i viem la loc cum au fost. Pentru ca fie in Bellu fie in cartile de romana, nivelul lor de viata e acelasi. Atata timp cat elevii vor considera ca e bataie de la Dumnezeu sa trebuiasca sa citesti Enigma Otiliei sau Morometii, sau ca e “ghinion de nesansa” sa-ti pice Eminescu la BAC  e limpede ca acestia, scriitorii, sunt mareti, dar le lipseste cu desavarsire impulsul vital.

Cel mai usor si la indemana e de “restaurat” poezia. Si aici nu ma refer evident la imersiuni in stil si “upgradarea limbajului” care va face ca “somnoroase pasarele” sa devina “narocomane pitipoance”…desi ar putea functiona la un anumit nivel al creierului de primata totusi, nu!

Prin restaurarea poeziei ma gandesc sa luam zece poezii de la zece poeti romani valorosi si sa le dam la 10 trupe de succes sa faca 10 melodii care sa sparga topurile. In felul acesta toata pustimea cu cercel si creasta, cu redbull si fumuri ar ajunge sa cante versurile poetilor romani pe care iata i-am muta din Bellu in Bamboo si din copertele cartilor pe buzele tuturor. Mai mult decat atat, stim ca mesajul oricarui cantec repetat la modul obsesiv ajunge sa intre in subconstient si sa lucreze de acolo. Deci cu timpul s-ar putea chiar constata o ameliorare a nivelului general de cultura…

In ceea ce priveste romancierii, e mai greu. Poate ar fi o idee sa scoatem o serie de tricouri cu fetele lor si cu cate un citat “cool” din opera lor. De exemplu, acel citat din Sadoveanu “daca prostia ar durea multi ar fugi pe ulita tipand”  ar putea fi de succes si cred ca s-ar gasi doritori sa-l poarte. La Caragiale avem o gramada…Eminescu din Scrisori, e chiar cinic deci modern, merge cu RedBullul din doatre…Banuiesc ca pana  si la mai pateticii Slavici si Rebreanu gasim replici de “duh”…de fapt nu banuiesc, stiu…

Poate ca solutiile date de mine nu sunt cele mai bune dar sunt ferm convinsa ca ideea cu restaurarea e buna si trebuie aplicata fiindca si memoria celor plecati din familiiile noastre o tinem tot noi, prin eforturile noastre. Ni-i pastram vii prin povesti, albume de fotografii, pomelnice…

Si de ce daca restauram o cladire nu putem restaura un cuvant? Numai aparent caramida e “mai” 3 D decat cuvantul. Numai aparent!

PS Nu stiu care ar fi lista primilor 10 poeti si 10 romancieri care ar fi de restaurat pentru inceput, inca ma gandesc, daca aveti o lista a voastra, scrieti-o aici!

Advertisements

Lectii de daruire


Intalnirea de ieri de la Clubul Seniorilor din sect 1 a fost o lectie de romana si una de viata. Una de romana fiindca o doamna profesoara de romana haruita de la Dumnezeu ne-a tinut o lectie superba despre Macedonski, poet simbolist putin bagat in seama de manualele de romana de pe vremea mea cel putin. Asa ca am aflat o gramada despre conflictele lui cu Eminescu, despre cum se atacau prin ziare si cum si-o trageau la gioale cu arta si mult talent, amandoi. Ideea lectiei a fost una generoasa. Sa nu confundam niciodata omul cu arta lui. Omul e om, are bune, rele, tare, haruri. Daca vrem sa urcam ceva pe postament si sa ne facem idoli, sa o facem cu arta lor. Si pe mine ma scoteau din sarite exagerarile acestea. Se vorbea despre poeti ca si cand n-ar fi fost oameni, nu ar fi avut o fiziologie si nu ar fi urmat acelasi tract digestiv. Cert este ca mi-a deschis apetitul pentru Macedonski asa ca pregatiti-va pentru un post cu poezia lui. Puternica si originala, sta vertical si-n ziua de azi fara niciun fel de proptele.

Mie mi-a iesit foarte bine discursul dintr-un singur motic. Nu a trebuit sa-l tin. Distinsa doaman Elena Stefanescu imi citise carticica de Craciun asa ca aprezentat-o domnia sa. Asa ca am dat autografe de m-a durut mana si am vandut jumatate din cartile pe care le-am luat cu mine.

Mi-au placut asa de mult seniorii incat m-am oferit sa fac o piesa de teatru cu ei, asa pentru ca si sala o permite. Este o sala mara, cu doua intrari, impartita in doua si cu o arcada intre cele doua spatii, deci unloc ideal pentru o “cutie italiana” mica.  Ca un amanunt, este identic cu salile mari de la etajul 3 din ATF cele in care erau studentii claselor Cojar si Dem Radulescu ai generatiei mele. Asa ca din ianuarie ma voi apuca de o sceneta, ceva vesel si usor de facut, probabil Caragiale. Cand e gata, va invit. Probabil prin februarie. Mi se pare foarte amuzant. Si voi avea timp liber fiindca din ianuarie am renuntat la contractul pe care-l aveam. Prietenii stiu de ce. In fine…

Astazi merg cu Oana la Carturesti sa vorbim despre distribuirea cartii noastre. Am mai pre-vorbit dar astazi va fi decizia finala deci ne prind bine cateva ganduri bune. Tineti-ne pumnii! Zi buna!

PS Pentru ca lui Macedonski ii placeau foarte mult trandafirii, de altminteri chiar cu o clipa inainte de moarte a cerut sa-i miroasa , i-a mirosit si a trecut pe lumea de dincolo cu mirosul lor in nari, o poveste foarte simbolista, doamna profesoara Elena Stefanescu a adus ieri trandafiri din gradina sa, gradina care este identica cu cea din “Povestiri din gradina cu pisici” a lui Candice Luana Dragota. Ei bine, acel trandafir miroase!!! deci inca exisa trandafiri care miros si care se tin foarte bine in apa. Al meu arata senzational si azi.

PPS Ziceam mai sus dar mi-am pierdut ideea fiindca sunt senila, ca a fost o lectie de viata. Seniorii pe care i-am cunoscut, unii mai seniori, unii mai putin seniori, erau cu totii dornici sa mai afle lucruri, sa invete engleza de exemplu(sa faci cursuri de engleza la 65 ani mi se pare genial! asa facea si tatal meu, am sa va povestecs alta data despre asta…) iar ceea ce face doamna profesoara este mai presus de cuvinte. Lectia era pregatita in amanunt, motivatii, detalii, citate, totul ordonat, totul a curs, totul cu sens si foarte usor de urmarit, v-o spune una al carei creier e scurtcircuitat …De unde se vede treaba ca o profesie daca o faci din strafundurile sufletului, din daruire fata de oameni si nu pentru bani, apai nu te mai poti opri din ea veci…Tot respectul pentru aceasta femeie minunata.