Omul , animal îndumnezeit, Panayotis Nellas


copert[, omul...Cartea mai are subtitlul “perspective pentru o antropologie ortodoxă”. Antropos, tradus ca “om” înseamnă de fapt “cel care priveşte în sus”, cel căzut care are nevoie de ajutor, de “sus” şi vorbeşte defapt foarte clar despre omul de după cădere. Asta spune nou numitul Mitropolit Ioan, în cartea Ioan al Munţilor despre care vom vorbi în curând.

Nu ştiu cu ce să încep. Aşa că încep direct, fără introduceri. Cartea este  scrisă în tuşe profunde, cu o anumită directeţe şi concreteţe, cu un fel de a sări peste tot ce e neesenţial pentru a rămâne doar acel cuvânt care contează. Care luminează. Om, animal, Dumnezeu, acestea sunt coordonatele ox, oy, oz ale cărţii, pe ele ne mişcăm. Practic omul stă în punctul de intersectare al acestor axe şi alege, ce vrea să fie :  animal sau Dumnezeu. Dacă vrea să devină animal, face tot ceea ce poate pentru a rupe legătura cu Dumnezeu şi a-şi slăvi hainele de piele, până la punctul în care ajunge să facă din ele un idol. Materia ca idol, corpul ca idol, sună cunoscut, nu? Solar, salon de frumuseţe, liposupţie, silicon, acid hialuronic…dar şi reiki, radiestezie, acupunctură şi toate celelalte forme de terapie a omului prin om, fără nicio legătură cu Dumnezeu sau chiar împotriva lui, această vulgarizare îmi aprţine desigur, nu e a ilustrului teolog grec, dar nu-i trădează esenţa…. Ideea cărţii este că autonomizarea omului, sub nicio formă nu e bună. Omul rupt de Dumnezeu este doar un animal. Poate bine îngrijit, poate cu blană frumoasă, poate degrabă de afecţiune vărăstoriu, dar un animal.

Cartea este împărţită în treui mari părţi, 1-Chip al lui Dumnezeu şi haine de piele, 2-Viaşa spirituală a omului în Hristos, studiu asupra antropologiei Hristocentrice a lui Nicolae Cabasila şi 3 cadrele Antropologice şi cosmologice ale unirii cu Dumnezeu, studiu asupra rînduielii Canonului Mare.

“Lumea reprezintă un mijloc de unire a noastră cu Dumnezeu”

Hainele de piele ne-au fost date doar pentru a face faţă în această lume în timp ce ne lucrăm ascensiunea spre Dumnezeu,  dar noi uităm şi le transformăm din vehicol în scop în sine. Pe noi ne transformă într-un scop în sine. Ori noi trebuie doar să revenim în locul de unde am fost izgoniţi. Dar în loc să tînjim după casa noastră frumoasă, ne impopoţonăm coteţul.

“Conţinutul central al “hainelor de piele”este mortalitate biologică, transformarea vieţii în supravieţuire”.

Odată ce l-am pierdut pe Dumnezeu, legătura cu el, suntem ca nişte animale decapitate, care umblă bezmetice, pradă simţurilor pe care nu le mai pot gestiona, din moment ce acest rol îi revenea capului.

“A fi unit cu Hristos este cu putinţă pentru toţi cei ce trec prin toate câte a trecut Hristos, şi suferă toate şi devin toate câte a suferit şi a devenit El” Spune Nicolae cabasilla, citat de P. Nellas.  Ideea că nu putem să revenim la starea iniţială decât prin Hristos şi datorită lui, este amplu susţinută şi exemplificată prin lucrările sfinţilor părinţi,într-un fel lesne de urmărit.

Meditaţiile pe marginea Canonului cel Mare al lui Andrei criteanu sunt absolut emoţionante, tulburătoare, atît datorită lui nellas cât şi a traducerii diac. Ioan I. Ică jr, formulări extrem de cizelate şi de limpezi care m-au făcut să caut, fără succes un Canon în traducerea domniei sale. Cartea în general este extrem de bine tradusă ceea ce ajută şi mai mult lectura densă şi scurtcircuitantă pe alocuri.

Doamne ajută!

 

 

 

Cum am vrut sa ma fac sfant-Virgil Gheorghiu


Ma consideram pana mai alaltaieri un om citit….Cel putin in materie de literatura romana moderna nu ma asteptam sa mai am surprize. Si iata, am avut! Virgil Gheorghiu este o revelatie de scriitoro-poeto-teolog, un scriitor care gliseaza cu eleganta intre amintiri incarcate de emotie si interpretari teologice rafinate si foarte vii. Un scriitor care ar merita un loc de cinste in manualul de romana.

Dar in primul si-n primul rand, e un scriitor roman care vorbeste frumos despre Romania. Romania lui Virgil Gheorghiu este una care-l poate face pe un american, englez sau neamt sa-si doreasca sa vina in Romania. Mai exact in Neamt. Mai exact in Razboieni. Mai exact In Valea Alba.

Sa fii baiat de preot si sa te cheme Virgil,nume de  poet genial dar pagan,  intr-un sat de oameni  sarmani dar cu nume de sfinti, unde cea mai fericita zi e cea a onomasticii, este din start o provocare. La sapte ani Virgil decide ca nu are altceva de facut decat sa devina el insusi un sfant, astfel incat numele de Virgil sa-si ia binemeritatul loc in calendar. Tatal lui ii spune  ca e cat se poate de simplu sa ajungi sfant, trebuie doar sa-ti iubesti toata viata dusmanii. Dar Virgil al nostru, la cei nici sapte ani ai lui, are o problema : nu are dusmani!

Incepe o saga cu iz politist, impanata cu un atentat asupra tatului sau, bumbac egiptean, molime,  urmariri si politie. O saga din care aflam de ce se cheama Neamtul-Neamt, de un copil de sapte ani care s-a decis sa fie sfant nu poate spune pana la capat “Tatal nostru”, de ce unii sfinti au zile si altii-nu, de ce e painea asa un aliment special, de ce romanii pot fi pastori si americanii, nu. Tot soiul de de ce-uri. Unele in cheie poetica, altele intr-una teologica, sau politista, dar mereu cu multa iubire pentru fiecare personaj evocat. Totul intr-o limba romana de zile mari! Eu daca as fi profesor de religie, ceea ce mi-as dori sa fiu dar nu sunt, le-as citi copiilor aceasta carte, putin cate putin si cred ca ar prinde din ea cam tot ce trebuie prins ca sa te prinzi ca Dumnezeu nu e un mos c-o barba, dupa cum nici o idee nu e.

Nu stiu daca Virgil a reusit sau nu sa-si treaca numele in calendar.Nu stiu daca a fost un sfant. Dar in mod clar e cel putin un pictor de icoane. A pictat o Romanie de care te poti indragosti si pe care chiar daca nu o mai zaresti la tot pasul, stii ca exista. Undeva…..Trebuie sa existe, fiindca Virgil ne face sa ne indragostim de ea si s-o cautam mereu. Iar daca n-o gasim, s-o nastem din nou!

Pentru ea, pentru bucuria de a o cauta, pentru speranta de a o descoperi, si pentru cateva ore de lectura incantatoare, absolut incantatoare…multumesc, Virgil!

 

cum am vrut sa ma fac sfant

 

Puteti comanda aici:

http://edituradeisis.ro/opencart/index.php?route=product/product&product_id=86