Intrebari de vreme rea


Si afara ploua, ploua, si-i trecut de ora noua, si autobuzul nu vine si nu vine…Trec inspre capat trei, dar nu revine niciunul. Oamenii se aduna plouati unii in altii, atat ca ne permite starea noastra de romani. Nu prea le avem noi pe astea cu “Toti pentru unul” dar ploaia si vantul fac minuni. Ma intreb: ce or face soferii acolo la capat de linie, se gandesc ei cumse aduna lumea zgribulita in statii…Cat de greu e sa pornesti in cursa bucuros ca ajuti o multime de oameni sa ajunga la treburile lor, care la serviziu, care la spital, care la gradinita, azil, pe unde-i poarta gandurile si grijile. In mod normal autobuzul trebuie sa treaca pe la si jumatate. A trecut unul la fara un sfert. Si imediat dupa el, un altul…va suna cunoscut, nu? 

Dupa ce te dai jos din autobuz, trebuie sa umbli lipit de perete, ca la executie, si tot te faci una cu baltile, fiindca vin catre tine, proiectate de masinile care trec in viteza. Cu balti, fara balti, drumul pentru ei e acelasi, si doar sa grabesc cu totii, nu-i asa?

Suntem prea grabiti ca sa ne mai gandim unii la altii.