STOP VACCINĂRII CU FORȚA!


“În fiecare dimineață la control, veneau cîțiva milițieni și își trăgeau mănușile și cu mîinile lor grosolane făceau control ginecologic și în anus, tuturor femeilor…”

Asta povestește Blondin Gobjilă în “Suferințele mamei Blondina”, memorii din perioada detenției siberiene. Ceea ce făceau acei oameni, era legal, milițienii își fpceau datoria. Exista o lege care le permitea să facă asta!!! Ce legătura are asta cu vaccinările, mă veți întreba. Păi are, este același abuz asupra corpului unui om, corp care-i aparține numai lui. Dacă ești religios, consideri corpul templul Domnului, dacă nu ești religios, vezi în el un material biologic, oricum ar fi, nu poți vedea în el un apendice al statului, fiindcă nu e.

Hai să presupunem că au intenții bune, acum. Să presupunem că ne vor binele guvernanții de acum. Dar să presupunem și că mîine va veni la conducere un scelerat care va dori să vadă cum reacționăm dacă ne injectează… cremă de ghete. E legal, are cadrul legal ca să o facă. Putem fi forțați, amendați și de ce nu, închiși, fiindcă ne opunem. Vă amintiți minunatul HPV și cum încercau să/l impună, pînă cînd au constat că fetițele în loc să fie apărate, făceau cancer…

Schema de vaccinare poate fi schimbată, oricînd, cu orice, fără nicio informare prealabilă.

Pur si simplu vom fi sunați de la cabinet, hărțuiți, pînă vom merge să ne vaccinăm. Și dacă nu, amendați. Copiii nu vor fi primiți în școli dacă nu au toate vaccinurile făcute. Vi se pare normal?

De ce nu vă rășcâie urechile cuvîntul OBLIGATORIU! De ce nu vă gîndiți cîte lucruri obligatorii vă plac. O vorbă romînească spune, dragoste cu sila nu se poate…Nu, că se cheamă viol și se pedepsește prin lege. Ce alte lucruri obligatorii bune, știți?

De cînd e statul ăsta romîn așa grijuliu cu sănătatea noastră? Avem spitale boboc, curățenie pe linie, medicamente decontate ad hoc…și în acest hiatus de sistem sanitar, hop, vaccinul obligatoriu din grijă pentru noi. Pentru noi toți, că să nu vă imaginați că doar cei mici sunt cobaii, nu, n-ați scăpat, noi toți ne aliniem la vaccinuri! Nu-i așa că e frumos?

De ce o țară prăpdită ca a noastră vrea să vaccineze obligatoriu, cînd asta înseamnă așa de mulți bani? De ce o țară așa evoluată ca Suedia a refuzat vaccinarea obligatorie? De ce toți oamenii care au atras atenția asupra pericolelor vaccinării au fost bajocoriți, ridiculizați? De ce această mișcare nu are susținerea niciunui partid? De ce nu apar bannere pe FB anti vaccinare?

Dacă veți citi legea, veți vedea că nimeni nu-și asumă nimic, e doar o chestiune de bani. Există compensații financiare, DACĂ se va dovedi legătura dintre vaccinare și bolile pe care le generează. Pe scurt, bolnavul trebuie să demonstreze legătura, și dacă o demonstrează,  va primi o sumă de bani și o caldă strînegere de mînă. Totul e contabilitate. Statul romîn dă atîția bani pe vaccinuri, la atîtea vaccinuri atîtea despăgubiri, dacă Big Pharma e pe plus, nimic altceva nu contează. Și asta nu e teoria conspirației, e marketing, da?

Oare de ce Institutul Cantacuzino a trebuit închis? Nu cumva ca să importăm pe bani grei vaccinuri scumpe și periculoase?

Din 89 încoace nu am mai avut așa sentimentul pericolului și al momentului crucial. Această lege e un moment crucial. El ne poate transforma, dintr-o semnătură, în carne de tun. Dacă această lege, trece, nu face decît să demonstreze odată pentru totdeauna că România nu există.

Vorbiți unii cu alții, dați mailuri comisiei senatoriale, scrieți scrisori, încercați să arătați că existați. Cînd atacă ursul, e bine să te urci în cîrca altuia, ca să pari mai mare. Haideți să facem și noi acum, așa, să ne urcăm unii pe alții și să țipăm. Poate ne iese. Dacă nu, o să țipăm degeaba, după.

Advertisements

OBLIGATIVITATE? NU!


Statul român e un stat grijuliu. E suficient să te convingi de asta când vezi echipe de muncitori, lucrând la patruzeci de grade, fără apă şi fără căşti de protecţie sonoră. Mai toţi sunt surzi la 40 de ani din cauza simfoniei bormaşinilor, picamerelor şi a flexurilor pe care le-au audiat zi de vară până-n seară.

Statul român e un stat grijuliu. Ne vinde pădurile, deşi ţipăm că ne sufocăm şi fierbem în oraşe, că nu mai avem aer, iar la ţară periodic munţii vin în şuvoaie la vale şi-i îngroapă pe oameni, de toată armata se chinuie să-i scape.

Staul român e un stat grijuliu. Ştie mereu să pună între cetăţean şi problemele lui un zid birocratic pe care nu-l sparg nici romanii cu berbecele.

Statul român e un stat grijuliu. Are grijă să fim cu toţii vaccinaţi, obligatoriu. Nu ştim cu ce, de ce, dar ştim că dacă nu o facem statul român grijuliu ne condiţionează înscrierea copiilor noştri la şcoală de aceste vaccinuri. Rujeola, rubeola, să le zicem pe nume pojarul şi pojărelul sunt boli de temut, mai de temut decât cancerul, pentru care statul român cel grijuliu nu are altă soluţie decât să te trimită la milogit pe net ca să te operezi în Turcia, dacă eşti destul de norocos să aduni banii. Dacă nu, statul român îţi dă ajutor de inmormântare, dacă ai fost asigurat, dacă nu….

Cum putem crede că obligativitatea vaccinării vine din grija statului român pentru noi şi copiii noştri, cum?

Haideţi să ne punem câteva întrebări simple.

De ce pentru hepatite, tuberculoze, şi alte boli grave, bolnavii se descurcă cum pot şi se chinuie să-şi facă rost de medicamnete de pe la rude din străinătate sau de unde ştiu ei şi pentru boli banale ca pojarul se găsesc bani de prevenţie obligatorie? Răspunsul e simplu, orice mamă ştie că un pojar trece într-o săptămînă fără coplicaţii, dacă e copilul sănătos şi mediul igienic propice, pe când  o altă boală…

Câţi bani se duc în Europa, la toate companiile farmaceutice care produc aceste vaccinuri fiindcă au avut grijă să desfiinţeze institutul Cantacuzino….căţi? Miliarde. Nu ni se comunică suma, niciodată nu ni se spune unde se duc de fapt banii noştri din impozite, taxele pentru sănătate, unde se duc, căn spitalele multe dintre ele arată ca nişte centre de detenţie din perioada comunistă….

Ce conţineau ieri acele vaccnuri, ce conţin azi. Cine ne garantează ce vor conţine mâine? Nimeni, nimic. Noi vom avea obligativitatea, Doamne fereşte!, să ne vaccinăm cu ce vor dori ei să pună în vaccinuri, fiindcă nu prevede legea un anumit standard. Ei pot schimba oricţnd şi schema de vaccinare şi compoziţia vaccinurilor fără să ne întrebe.

De ce dacă e aşa bun, e obligatoriu  în loc să mă convingi să vin să-mi vaccinez copilul fiindcă ştiu  că e spre binele meu şi-al lui. Doar îmi iubesc copilul, nu? cel puţin atît de mult cît îl iubeşte şi statul român. Nu vrei, fiindcă piezi timp, şi fiindcă tu ştii stat român grijuliu ce eşti că nu ai răspuns convingător la foarte multe întrebări. Tot ce ai este o statistică, adică nişte cifre scrise pe hârtie, pe un pliant, cifre pe care eu nu am cum să le verific.

Altă întrebare. De ce acum această lege? Unde e ameninţarea aşa mare? Sau nu e vorba de ameninţare, ci de o analiză financiară. Europa impune ca noi să ne plătim birul, ca pe vremri, la turci. Ideea e că pe vremea aceea se plătea bir tocmai ca să fie lăsaţi do,mitorii  în pace să conducă cum vor, plăteam bir şi ridicam catedrale, nu minarete. Acum plătim bir, şi facem exact cum zice Europa. Mîncăm mâncarea de mâna a doua pe care ne-o trimit, le dăm pădurile moca, cumpărăm florile lor, ne îmbrăcăm cu haine din lâna oilor lor, la a noastră îi dau tăranii foc că nu au piaţă, acceptăm ca patronii lor să ţipe la angajaţii români care îşi cer drepturile…şi toate astea, de ce? Fiindcă o mână de îmbuibaţi şi de avizi de putere au semnat pactul cu diavolul, cu sângele nostru l-au semnat, nu cu al lor, cu al nostru!

Eu cred aşa, că multe putem noi românii suporta, dar nu să-şi bată cineva joc de copiii noştri. Povestea Virgil Gheorghiu în cartea” Tatăl meu preotul care s-a urcat la cer”, şi în “Cum m-am hotărât să devin sfânt”, că romînii nu luptau cu turcii de teamă să nu-şi omoare propriii copii, luaţi ca ieniceri direct de la ţâţa mamei, deci de teama de a nu-şi ucide cumva copii crescuţi între timp mari, pe care nu i-ar mai fi recunoscut, preferau să moară ei. Cred că ne iubim copiii.  Şi cred că a venit timpul ca guvernanţii români să ştie că acuvăntul a guverna este şi rădăcina cuvântului guvernantă, adică bonă. Ei să ia acest sens al cuvîntului, şi să înceapă să devină bonele interselor poporului român, din care se trag. Că procesul ajungerii la putere este unul reversibil.

 

Reclamă de reclamat!


Încerc să fiu calmă în timp ce scriu asta, dar nu pot.

Acu o sută de ani şi trei zile, pe când lucram eu în publicitate, am citit o carte despre advertising, un soi de manual, şi-n acel manual se spunea clar că nu e etic, moral şi în America acelor ani nici legal, să faci publicitate cu adresare directă către copii. Copiii nu sunt în măsură să decidă ce e bun şi sănătos, de aceea au părinţi. Azi în România zilelor noastre mega consumeriste,  o mămică îşi întreba fetiţa de 3 ani, max, ce vrea să mănânce. ea a mers a un frigider şi a luat nişte pinguini. Mama i a pus docilă în coş ca şi când era alegerea firească. Ajung acasă, deschi cutia cu maimuţe, şi ce să vezi, reclama care spune nici ai mult nici ai puţin

O MAMĂ COOL LE ARE CU DULCIURILE !!!!!

Am înjurat, singură. Ştiu că nu-i frumos, dar nu e fruoms nici să condiţionezi. Pentru că de fapt ce spune reclama aceea? Dacă mama te iubeşte, îţi ia duciuri. Respectiv astea cu pinguini. Şi m am gândit la toţi copiii graşi, cu insulina după ei, la toţi medicii care se luptă prin spitale cu bolile metabolice ale copiior, la toate mamele care încearcă să reziste valului de dulciuri din capul copiiior lor. Să vă spun ceva. De ţigări m am lăsat singură, după 20 de ani de fumat ca o şerpoaică de duzină. Non stop, aproape. M am lăsat pur si siplu fiindcă mi am dorit asta. Ei bine, o în toată firea cu sunt, de dulciuri nu pot să mă las. de ce? pentru că zahărul ăsta alb care e prezent peste tot, de la sucuri, ciocolate, cu sau fără pinguini, e un drog. V-o confirmă orice medic.

Şi cum rămâne cu avertizarea de sănătate, consumul exagerat de zahăr bla ba bla?

Dar să revin la slogan, să-l mai analizăm niţel.

COOL. ce îneamnă cool? Înseană modern, pe val, trendy, popular. Copilul din reclamă e un preadolescent. Deci, dacă vrei să intri şi să ieşi ok din adolescenţa, gaura neagra a tuturor părinţilor,  tot ce trebuie este să deschizi uşa frigiderului şi să îţi îndopi copilul cu zahăr de sinetză. reclama nu le spune mamelor cool că insulina secretată de pancreas nu creşte în timp, din contra, e într o cantitate limitată, se consumă, la revedere, aşa cool altă insulină mama nu mai face…Odată ce e consuată, ura şi la gară.

Dus cu zăhărelu, ştiţi expresia, nu? Ea are o bază reală. Putem fi duşi cu zăhărelul. ce nu înţeleg eu este de ce nu se poate sesiza CNA şi la asta. Sau Societatea Română de Diabetologie?

Nu e o temă nouă pentru mine. E un subiect vechi, am scris şi o piesă de teatru-carte pe tema asta. Mă doare ideea că ne naştem copiii, după nouă luni de aşteptare şi efort, îi aducem perfecţi în lumea asta care începe să i intoxice şi nu oricum, ci cu acordul nostru de mame. Să fim serioşi, orice mamă se întreabă non stop dacă face ce trebuie, dacă e o mamă bună, dacă ia deciziile corecte…dacă…dacă…Şi ca mamă, ajutată de societatea din jur, o societate construită pe frică şi vină ai de cele mai multe ori tendinţa să crezi că nu faci ce trebuie. Şi uite cu îţi este servit răspunsul pe tavă! Dă i copilului zahăr şi fă ce vrei, un fel de parafrază la iubeşte şi fă ce vrei al Sf. Augustin… L ai dresat cu zahăr, perfect! Va umbla după tine ca un pinguin iubitor după peştele mult iubit.

Mamelor din lumea întreagă, eu vă dau un singur sfat, nu lăsaţi reclamele să vă spună ce să faceţi.

 

 

Halate albe, suflete negre. Poveste adevărată


Poveste reală. Soţul unei cunoştiinţe, un bărbat zdravăn la patruzeci şi ceva de ani, merge cu scuterul să ducă de mâncare unei doamne aflată în alt cartier, o doamnă singură şi învârstă care nu răspundea la telefon. Este sîmbătă seara. Zăpada s-a topit, au apărut craterele-n asfalt şi mai e şi ceaţă. Omul nimereşte o groapă din plin, cade, îi cade şi scuterul pe picior, piciorul făcut praf. Şi-l aranjează bietul de el cum poate, se urcă pe scuter, se întoarce acasă la nevastă, livid. Mai mult mort decât viu, de durere. Nevasta cheamă salvarea. Salvarea îl duce la Sf Ioan, nu i se face mai nimic, i se spune să meargă luni la Universitar după ce-şi scoate trimitere de la medicul de familie. Umblă soţia , vai de ea!, cu serviciu şi cu copil mic de dus la şcoală, scoate toate actele de la medicul de familie, merg luni, ieri, la Universitar. La Universitar i se spune că radiografia costă 50 lei şi ghipsul 80 lei, deci 130 de lei. Oamenii sunt disperaţi, dăduseră deja o grămadă de bani pe medicamente, pe analgezice şi pe injecţii, că vă daţi seama, durerile continuau. Nu au banii ăştia. Se miră că nu sunt acoprite costurile din moment ce amandoi lucrează, cu angajare, carte de muncă, toate dările plătite la zi. “La noi, nu, mergeţi la spitalul x.” Oamenii contemplă perspectiva altor drumuri, altor umilinţe. Întreabă dacă acolo nu trebuie să plătească? Li se vorbeşte în răspăr, ironic, pe scurt dispreţuitor şi urât.

-Ce, nu ştiaţi că se plăteşte? Totul se plăteşte.

Ies din Universitar fără să ştie exact unde se duc. Şi atunci soţia are o epifanie şi-şi aminteşte că au o cunoştinţă asistentă la Spitaul de ortopedie. O sună, merg, rezolvă. La ortopedie plătesc 20 de lei radiografia, atît. Medicul e drăguţ şi se miră de ce colegii lui de la Sf. Ioan şi Universitar nu au făcut nimic, fiindcă era mai bine dacă se făcea ceva imediat după accident…Acum se contemplă ideea unei operaţii fiindcă tendonul a fost făcut praf şi piciorul e inflamat rău.

Nu ştiu cum îi cheamă pe medici. Nu am întrebat. Probabil un Ionescu, un Popescu habar nu am. Cert este că au făcut medicina plătită din banii unor oameni ca prietenii mei, oameni oneşti care muncesc de diminraţa până noaptea pe salarii mici dar plătesc dările care li se impun, oameni  care merg sîmbătă seara să vadă ce e cu o doamnă bătrână care nu răspunde la telefon…de ăştia trebuie să-şi bată joc marii medici români? Ăştia sunt medici, serios? Au vreo urmă de conştiinţă? Oare seara cînd se pun în pat, înainte de-a adormi le trece prin faţă bărbatul acela ca un munte care venise cu piciorul inflamat ca al unui elefant şi care plângea de durere, pe care l-au trimis acasă? Dar ce ne mirăm. Că doar ministrul sănătăţii a avut cinismul să spună că avem sistemul sanitar pe care-l merităm, că dacă vrem altul ca “afară” să muncim mai mult!!! Da, vreau altul ca “afară” şi vreau să scăpăm definitiv de medici din ăştia şi de directori de spitale aşa, şi de miniştri aşa.

Dacă aveam nume, vi le dădeam. Nu cred că trebuie apăraţi şi cred sincer că dintre corupţi,  medicii sunt cei mai scîrboşi tocmai fiindcă au halate albe şi au jurat să facă bine. Poate că jurământul ar trebui schimbat. Să jure că-i fac bine doar pe cei care au card Gold, noi ăştialalţi să mergem direct la preot.

Tuturor medicilor din România care au condiţionat ajutorul unui om în necaz de banii pe care-i pot da, le spun un sincer şi din toată inima: ruşine.

Am o întrebare pentru cei care ştiu.  Ce acoperă de fapt asigurarea aia de sănătate? Că la un moment dat a fost un scandal cu unele care-şi decontaseră silicoanele…