Expresii romanesti, sa traiesti!


“E ca mersul pe bicicleta, nu se uita.” Ei bine, am un anunt pentru voi, se uita! Sigur, nu uiti sa-ti tii echilibrul, stii ca daca dai din pedale mergi inainte si daca tragi dreapta de ghidon faci dreapta. In schimbi uiti cum se cade. Cazi asa ca un sac de cartofi si risti sa ajungi stire. Oare asa o fi cu toate expresiile? De unde vin ele si mai ales unde te duc? Sunt ele altceva decat niste clisee menite sa acopere goluri de comunicare? Cu cat ai creierul mai schweitzer cu atata bagi mai multe expresii. Sau din contra ele sunt menite sa ne dea autentice puncte de referinta care fac discutia mai puternica, mai articulata. Ca niste tarcuri facute sa ne tina pe toti acolo unde e ideea.

“Simplu ca buna ziua”. Nu e nimic simlu in buna ziua. In primul rand trecem unii pe linga altii precum cainele pe gardul pe care nu vrea sa se pise fiindca nu s-a usurat niciun alt caine inaintea lui. Intoarcem capul. Ne facem ca nu ne vedem. Deci ce e simplu in ‘buna ziua”. Sau daca o facem o facem cu ciuda si printre dinti. Fiindca e un coleg care ne-a mancat ficatii. Sau un vecin care ne-a inundat. Sau cineva care nu ne-a imprumutat cand am vrut. Sau un fost iubit. Si atunci “buna ziua” iarasi numai simpla nu e. Gura ta rosteste cuvintele dar mintea ta e sorocova brambura pa! la plimbare. Si daca omul ar avea ziua nu asa cum i-o doreste gura ta ci cum o vede inima ta ar fi vai si-amar de el…

“Adio si-un praz verde”.  Aici lucrurile se complica. Probabil ca e o expresie olteneasca, altfel nu vad de unde prazul. Dar ce zicem cand spunem asta? Spunem de fapt doar ca am “concediat” din viata noastra pe cineva. Probabil prazul verde este ca sa-i tina de urat la “calatoria sprancenata”. Alta expresie tare. “Calatorie sprancenata” adica “du-te invartindu-te”. Avem ceva expresii numai bune sa pigmenteze despartirile si sa ne faca sa radem atunci cand de fapt situatia e dramatica. Cred ca noua romanilor ne place foarte mult sa epatam, sa ne ascundem adevaratele stari dupa aceste expresii. De ce sa recunoastem ca suntem triti, ca poate am gresit, ca e pare rau cand putem spune simplu”du-te invartindu-te!”

“Bate campii” alta expresie senzationala. Nu stiu care e matricea ei originala dar ma intreb daca se pot bate cu piciorul , cu parul sau cu pumnii…Sensul e evident cel de lipa de conciziune, dilatare mentale, evaziune de idei…Avem multe cu batutul.  “Bate apa-n piua” este exact opusul batutului de campi. Cum ar veni campii si piua sunt anatgonici de vreme ce batutul ramane acelasi. Piua ca loc restrans, limitat, mic, campii -cat vezi cu ochii.

“Bate saua sa priceapa iapa”. De ce nu calul? Armasarul? Ei bine, nu. Iapa. Fiindca ea pricepe mai greu. Dar tot e bine ca nu-i arzi una iepei intre ochi sa o integrezi in absolut. Nu! O iei cu binisorul. Bati saua. Ii bati apropouri. O iei cu lugu-lugu prin invaluire..

Faina limba avem, zau asa. Greu de tradus, greu de inteles, greu de invatat, greu de uitat, greu de neiubit.

Si a fost lansarea….


In viata mea n-am avut sau n-am fost la vreo lansare mai faina. Nu ca am organizat-o eu ca nu am niciun merit. Asa a fost, s-au aliniat planetele. Dar s-o iau cu incetul.

Am ajuns pe la patru, putin inainte de patru, Cu Adina, cumnata mea care ne-a trasportat, pe mine si pe Stefan cu platourile cu prajituri, pateuri, sampanie, pahare, farfurii, bomobaoen etc …etc  Adina a plecat sa o ia pe Mara, una din cele doua Mara carora le e dedicata cartea 🙂 si eu am ramas cu Stefan pe la Muzeul Taranului Roman. Unde m-am rugat cu cerul si pamantul sa-i cumpar un cojoc fain. Si m-am rufgat si m-am rugat. El nu si nu si nu si nu…el e de obicei incapatanat, eu nu, dar el m-am tinut tare. Pina la urma am luat cojocul, care-i vine foarte bine si pe care i l-a admirat si prietena lui Ioana. Deci e bine, fiindca inseamna ca-l va purta. Daca nu, ar fi zacut in dulapla fel ca haina de piele pe care i-am luat-o acum doi ani. Sunt sigura ca dupa ce ii va trece incapatanarea o va purta, noroc ca e un model clasic. Dupa aventura cu cojocul, am mancat un kurtos colacs facut in orasul meu semi-natal Targu Mures asa ca am avut unul din momentele Kodac si mi-am dat seama ca as face bine sa-mi mai fac drum insper acolo. Adevarul e ca eu cu Oana ne-am propus un descalaecat prin Tg Mures si Clj prin primavara, ca vrem sa mai scoatem niste carti pina atunci. Daca tot vorbim de Oana e bine sa va spun ca si ea a venit printre primi motiv pentru care am avut amandoua timp sa ne cumparam si carti. Ce, intr-un post viitor, ca pe una mai am putin si o termin. Vonnegut, mon amour, bineinteles. Deschid paranteza-daca ar fi un cec alb de scriitori si as putea sa-mi aleg sa fiu unul dintre scriitori care stau sa sa nasca din aceasta germinatie, apoi musai, indubitabil si fara retinere as fi Kurt Vonnegut. Inchid paranteza revin la Muzeul Taranului.

Am aranjat cu Stefan si Oana, masutele pe acolo, am imprastiat bunatatile, asta in timp ce Irene de la Carturesti impodobea bradul cu cativa colegi de-ai ei. Il impodobeau foarte original, cu felii rotunde de potocala trase prin zahar ars si agatate cu agrafe de birou rasucite, asta daca vroiati o idee de decoratiuni. Eu una o s-o aplic. Asa ca va imaginati, prajituri, brad, porocale in zahar ars, sampanie si fara Hrusca ca era o atmsfera faina de Craciun. Celor care-l iubiti pe Hrusca, n-am nimci cu el decat ca tot ce e in exces e….Sa-l lasam pe intaiul colindator al tarii sa-si faca suma pe tot anul si sa ne vedem de cartile noastre. Mai ales ca n-am mai scris de mult asa de mult si ma dor mainile…

Inainte de a incepe sa vina lumea, am stat de vorba cu Alexandru Soficaru, prieten de pe FB pe care ieri am avut bucria sa-l cunosc in carne si oase. Mi-a daruit un volum de-al lui de poezie, pentru care ii multumesc si adusese Cu sange rece si albastru sa i-l semnez.

Apoi a venit Candice Luana Dragota, doamna cu pisicile si cu Intamplari din gradina cu pisici. Radianta ca de obicei. Pentru cei care nu o cunoasteti pe Candice va spun ca radiaza bunatate si omenie. Eu una trebuie sa-i multumesc pentru ca mi-a sustinut inconstienta si optimismul( daca nu cumva e un pleonasm 🙂 )si in tot acest timp mi-a spus ca se va vinde bine cartea ca va fi bine si ca in general nu am a ma teme de nimic. Pe scurt, Candice mi-a intrat la inima acolo unde sunt cativa oameni de ani de zile si foarte putine newentry-uri.

Pe la 18 a inceput sa vina lumea. Si a venit si a venit. Au fost asa. Carmen cu gasca, respectiv cei doi copii ai ei si Codrin, despre care am o poveste sa va spun, dar mai incolo. Adina cu Mara. Daniela cu Andrei. Lili cu Andrada, Daniela cu Mihai. Pe scurt, au venit toti copiii carora le era dedicata cartea. Mai putin Sofia. In plus am avut-o pe invataoarea lui Stefan si a lui Tudor, de la 97, doamna Coman, care a mobilizat toata scoala. Apoi au venit colegii lui Stefan in frunte cu Diriga si doamna Carlan, profa de istorie impreuna cu fetita ei. A mai venit colega mea de facultate, Iulia Arsintescu pe care nu o mai vazusem de o suta de ani…Ce sa mai, am fost vreo 60-70 de oameni …Copiii s-au distrat cu bomboanele si au stat cuminti sa fie picati pe fata. Adultii au schimbat impresii despre copii, Craciun, carti, mincinosi…Am baut sampanie, ceea ce mie nu prea imi sat in fire motiv pentru care ati putea crede ca mi se parea totul mai stralucitor decat era in realitate dar nu e adevarat….chiar a fost stralucitor. Pun poze ca sa dovedesc dar asta dupa ce le recuperez de la pozari 🙂

Am facut poze cu copiii fiindca vroiau sa se pozeze cu “autoarea” asa ca va dati seama ca m-am simtit ca un star rock. Mai am povesti de ieri. Cum ar fi cum si-a uitat fiu meu ghiozdanul in taxi, ce mi/a spus Codrin si cum ne-am hahait pina la 12 noaptea cu vara-mea si gasca ei …dar asta, mai incolo, ca inca sunt ambetat absolut si ma duc sa-mi fac acfeaua numarul doi.

Oricum, le multumesc tuturor celor care au fost ieri. Chiar mai mult decat o pot face prin cuvinte, pe bloc.

Mamelor din lumea larga, eu va dau un singur sfat….


Cateva consideratii de la Dalles. In primul rand, am clacat. Nu e usor sa fii vanzatoare. Multumesc parintilor ca m-au sustinut sa fac scoala 🙂 Gluma, gluma dar de acum inainte voi fi mai rezonabila si mai intelegatoare cu vanzatoarele. Stai si vezi oamenii si e posibil sa ti se ia. Ca-s de toate felurile. Ticaiti care te intreaba cate-n luna si-n stele, pe Venus, Marte si Pluto. Apoi ridica din umeri si merg mai departe. Altii incep sa-ti povesteasca de ce n-au bani. Sau alte istorii de viata. Iti amesteca marfa pe taraba de nu mai stii ce unde era si la ce pret. Vorbesc unii peste altii. Incep si se cearta in fata ta si ei sunt clientii si tu trebuie sa faci pace. Asta am observat tragand cu ochii la alte tarabe animate. La taraba de carte, liniste si pace, pace si liniste. Mamele romance le cumpara copiilor de Mos Nicolae, Mos Craciun si Mosi de Mosi urmatoarele lucruri cu preponderenta: acadele colorate a caror provenineta nici Mos Craciun n-o stie, bomoboane colorate  a caror provenienta nici Mos Craciun n-o stie, turta dulce a carei proveninenta…Se mai cumpara tot felul de kitschuri de lemn, plastic sau ceramica, genul de bibelouri numai bune de sters praful de pe ele….Daca e sa fac o statistica, as zice 80 % dulciuri dubioase si restul bibiluri fara sens.

An de an am primit carti de Craciun. Fara nicio excecptie. Mai mult decat atat, an de an le asteptam din ce in ce mai mult. La inceput nu le citeam, doar le rasfoiam si ma uitam pe poze, apoi am inceput sa citesc titluri…si tot nu s-a intamplat nimic! Ai mei erau disperati, apoi s-a intamplat un declic in clasa a opta si de atunci nu m-am mai oprit din citit. Dar sunt ferm convinsa ca daca ai mei nu mi-ar fi cumparat ani de ani carti, daca nu i-as fi vazut citind pe ei si apreciind o carte, n-as fi citit. Daca avem generatii de copii tembeli care nu trec de nivelul “Ana are mere” este vina parintilor. Nu a tarii, nu a scolii, nu a lui Boc sau a lui Base. Din contra, Boc si Base sunt unde sunt fiindca foarte multe mame din tara asta le cumpara copiilor acadele si puf de pus si-n cap si-n fund, ma scuzati, dar cand vine vorba de o carte spun “Mno, n-am bani”.

De Craciun suntem toti copii


E mult mai greu sa vinzi o carte decat sa o scrii. Dar paradoxal, poate fi placut. Astazi am inghetat doua ore de la 10-12 la Sala Dalles. Nu asta a fost partea placuta, partea placuta e mai incolo 🙂 Timp in care am vandut doua bucati din Craciunul Mincinosilor si una din Intamplari din gradina cu pisici.

Am avut ocazia sa constat ca multe mamici sunt mai doritoare sa le cumpere copiiilor lor acadele frumos colorate cu tot feluri de vopseluri amestecate pe vapor sau in bucataria chinezului, acadele fara nicio atestare a locului de unde provin, a compozitiei etc decat o carte care costa doar 15 lei. Le-am lasat la pretul acesta tocmai fiindca e targ. Bine, bine, unde e partea frumoasa?

Partea frumoasa este ca oamenii sunt voiosi , ca in general sunt bucrosi sa ia mici flecusteturi pentru cei dragi, ca  pe fata lor se citeste ca in luna aceasta se intorc din nou la copilarie si nu mai conteaza nimic, nici criza, nici valiza. Totul e bine cand ai cinci ani, nu-i asa?

Asa ca vand nu vand, e fain in decebrie la Targul de Craciun de la Sala Dalles. Si cumparati nu cumparati ati putea veni si voi. Ma gasiti undeva in fund. Stau pe fundul meu  si-n fundul salii. La parter.

Craciun cu mincinosi si pisici!


Craciunul Mincinosilor este o actiune de guerilla a mea si a Oanei. Am vrut sa incercam marea cu degetul si piata de carte pe cont propriu. Pina la urma e normal sa vrei sa intelegi o piata pe care activezi. In ziua de azi autorul e mai mult decat un individ talentat inchis intr-un turn de fildes, e un produs de marketing. Si cartea dar si autorul…

Ieri m-a luat cu ameteala la Gaudeammus. Habar n-am cate edituri erau acolo. Cata frunza si iarba…Cate titluri, nu mai spun. Recunosc, am avut un moment cand m-am gandit ca ne-a mincat undeva sa ne aruncam in aceasta mare. Apoi insa mi-am revenit. Si mi-am spus ca merita sa vedem de ce suntem in stare. Avem aproape o mie de exemplare de vandut de miercuri intr-o luna. Inca nu avem un contract cu un distribuitor si stam si ne intrebam daca sa facem unul, avand in vedere ca pretul cartii creste foarte mult si ca timpul de vanzare e foarte scurt. Distribuitorii nu garanteaza nicio vanzare. Iti poti primi tirajul retur.

 Dar suntem foarte optimiste. Poate inconstiente. Poate idioate. Dar foarte bucuroase si curioase. Acest proiect a fost o infuzie de energie. Chiar vreau sa vad ce se intampla de aici inainte. Inutil sa spun ca orice ajutor, de orice fel, e binevenit.

Cert este ca si eu si Oana credem in acest proiect numit “Craciunul Mincinosilor” si mai ales ca e un debut norocos. In plus de asta, ne-am unit puterile si cu buna noastra Candice in a carei carticica cu pisici credem. Povestiri din gradina cu pisici.  Si uite asa, ne tinem de manute si ne propunem sa umplem Romania cu povesti frumoase. O fi posibil? Va tin la curent….alternativ, cu Oana.

Craciunul Mincinosilor


Craciunul Mincinosilor este o poveste de sezon care ii invata pe copii si nu numai, ca Mos Craciun functioneaza pe baze contractuale clare, in care fiecare dintre parti are propriile obligatii.
In data de 2 decembrie copiii din oraselul Ionas primesc o scrisoare de la Mos Craciun prin care Mosul ii anunta ca este suparat pe ei fiindca nu-si respecta promisiunile. De aceea Mosul isi vrea inapoi cadourile pe ultimii trei ani. Daca nu, ameninta ca nu va mai veni niciodata. Gerea misiune avand in veder ca multe dintre jucarii erau date, stricate sau pur si simplu, indispensabile. Se creaza un comando de copii care isi propun sa salveze Craciunul.
Comandoul este format din mincatoarea de dulciuri Sofia, data in urmarire generala la toate bomboneriile din oras. Mincinosul Tudor, care de trei Craciunuri nu a mai primit nimic motiv pentru care el are dilema cum dai inapoi nimicul.
Geniul trist Mihai, care de ani de zile isi arunca cadourile de la Mosul fiindca primeste mereu jucarii cu toate ca el vroia carti si atlase. Sandra, fetita care acum trei ani de Craciun primise cel mai frumos cadou-vederea. Si Sofia, pianista, cea care in urma cu trei ani primise pianul, singurul ei companion si cel care o ajuta sa-si infranga dorul de parintii plecati in strainate la munca…Parinti care nu vin acasa decat de Craciun.
Format 23,5/23,5 fullcolor, la interior hartie 250gr/m coperta carton 300 gr/m
pret-20 lei
Pentru comenzi
ivonaboitan@yahoo.co.uk
oanastoicamujea@yahoo.com