Mai răsfirat cu fanfara…


Zilele astea am tot citit despre Măriuca, copilul erou de la Mărăşeşti.

Învăţasem despre ea la şcoală, la şcoala aia comunistă cu portretul lui Ceauşescu în locul icoanei şi cu imnul cântat dimineaţă de dimineaţă, ca pe o rugăciune, ca pe o mantră, ca pe dumnezeu ştie ce şi de ce…de fapt cântam şi ne trezeam, mai picoteam două trei strofe, şi ne mai deşteptam, nu era ăsta cu “Deşteaptă-te , române!”, că pe vremea aceea se considera că românul era şi deşteptat şi deştept, era ăla cu “trei culori cunosc pe lume, amintind de-un brav popor…”.În zilele în care avea materii grele la pria oră, cântam şi mai lălăit decât de obicei, şi mai “furam”  două, trei minute înainte de începerea orei.

Revin deci la Măriuca, am învăţat despre ea, dar după revoluţie am şters memoria cu ce-am învăţat la istorie în comunism, am considerat că totul e doar gomă ceauşistă, că Ştefan nu a fost chiar aşa Mare, că Vlad nu era chiar atât de Ţepeş ci chiar mai rău, dar era doar Ţepeş, adică un sadic însetat de viziuni macabre care servea prânzul în timp ce pe dealul din faţa lui turcii erau traşi în ţeapă, că Mircea cel Bătrân era bătrân şi ca orice bătrân era neputincios, că de fapt nu a dat nicio bătălie memorabilă…Încetul cu încetul, ca în zece ani, am ajuns la concluzia că suntem un popor vai mama, noastră, bine că mai trăim, şi dacă o facem e numai din milostivirea popoarelor din jur, care ne-au tolerat de-a lungul timpului, ca pe nişte gândaci.

Apoi mi-au căzut în mână nişte scrieri de-ale lui Eliade, care povestea foarte frumos cum Europa ar trebui să ne mulţumească fiindcă a ridicat catedrală după catedrală, în timp ce noi stăteam şi ne “distram” cu turcii, că fără noi turcii şi-ar fi copt baclavalele în mijlocul Europei. Şi asta o zicea nu fitecine ci ditamai Mircea Eliade, cel mai român dintre americani, sau cel mai american dintre români, oricum o dai, o minte ultra luminată şi cu adevărat universală, un om care nu avea motive să cosmetizeze un trecut naţional.

Aşa că m-am apucat să citesc. Şi am reuşit să fac singură, ajutată de lecturi, ceea ce nu au reuşit să facă 20 de ani de comunism trăit. Să ajung să fiu extrem de mândră de trecutul ţării. În timp ce îmi recuperam trecutul, îmi pierdeam însă prezentul. Guverne corupte, mizerie morală, sărăcie scuipătoare de seminţe, incultură crasă şi intelectuali care fug de România.

Sentimentul patriotic, de naţionalism, se cultivă, şi se cultivă încet şi inteligent, cu sinceritate, prin informare pe de-o parte şi prin recuprare sentimentală pe de alta. Eu nu mă gândesc la Mihai Vizeazu ca la un erou oarecare, eu mă gândesc la el ca la un român, ca la un om care mi-e posibil rudă, (aici intră miştourile, e o nebună care susţine că e rudă cu Mihai Viteazu şi ne zică se ne iubim ţara 🙂 )  sau  dacă nu cu  mine,  e sigur rudă îndepărtată a cuiva pe care cunosc, pentru că familiile curg la vale secole după secole. Dincolo de istoria faptică, este o istorie emoţională, subiectivă, care este bună şi asimilabilă, până în punctul în care depăşeşte istoria faptică. Acolo deja devine impostură, fabulaţie. dar de teama de a nu greşi prin exces, să nu greşim prin minimizare, cum se întâmplă în ultimul timp.

Mai nou ni se spune că naţionalismul sau patriotismul, e ceva rău, ce trebuie combătut, ca ducând la extremism. Nu duce la niciun extremism dacă aceste flux al istoriei emoţionale, sentimentale, subiective, nu depăşeşte istoria istorie, cea a faptelor. Dacă eu spun că Mihai Viteazu e cel mai, singurul, etc greşesc. dacă spun că în istoria României, pentru noi româniii e cel mai, unicul, deja accentul lasă loc şi altor ţări să-şi aibă Mihai Vitezii lor. Nu naţionalismul e problema, ierahizara ţărilor, dorinţa unora şi-a altora de a fi considerate mai cu moţ. Hitler a murit, dar ideea de arianism, de sânge mai bun şi genă mai geasă şi mai lăptoase, înfloreşte.

Aşa cum nu te dezici de familia ta, aşa nu te dezici de istoria ta, şi-o asimilezi. Relele din neam nu fac bunele mai puţin bune şi nici bunele nu fac relele mai puţin relele. Să le luăm pe toate la măsură. În orice neam poate că există un bunic care şi-a lăsat picioarele degerate în Tatra, un bunic erou, dar şi un străbunic alcoolic. În fiecare neam poate e un pictor genial, sau un educator de ţară care a răbdat serii întregi de elevi veniţi la şcoală doar când nu aveau de mers cu oile. Şi nu au cum să nu fie şi turnători, lingăi, şi alte forme de degenerare morală. Ideea e că atunci când tragi linie, tot neamul acela să iasă pe plus. Şi nu cred că e vreun istoric care să spună că România nu iese pe plus.

Festivismele de orice fel, şi mai ales cele care sunt făcute împotriva simţirii oamenilor, fac mai mult rău decât indiferenţa. Am scos-o pe biata Măriuca de la naftalină, i-am dat cu puţin roşu în obraji şi am pus-o să ne apere cauza . Noi trebuie să-i apărăm pe ei, noi trebuie să-i recuperăm, zi de zi, nu prin manifestări grandioase care nu sunt de cele mai multe ori decât moduri de justificat fonduri, care se duc, desigur, în grosul lor, în alte buzunare.

Cum putem să ne recuperăm noi ca neam verticalitatea? E mai simplu decât am crede. Exact aşa cu ne-am pierdut-o , dar invers.

Să începe să avem pretenţii pentru noi. Să nu mai acceptăm servicii de mâna a doua, mâncare de mâna a doua, salarii de mâna a doua, politicieni de mâna a doua. Şă nu mai fim în situaţia veşnică de a alege “între două rele” şi să sperăm mereu că a ales “raul mai mic”. Poate că l-am ales mic, dar el a crescut pe parcurs, lua-lar naiba de rău…Să-l omorâ pe acest hidos”merge şi aşa”. Să învăţam limba română şi să ne apreciem valorile.

Cred că adevărata Românie începe acolo unde se închide televizorul. Sunt aproape 30 de ani de când Sârbii şi Voiculeştii, Vânţii, şi alţi moguli ai ruşinii, împreună  cu Mihaelele şi cu Florinii şi cu Mândruţii  şi cu Bazii şi cu Bancii lor, ne spun nouă adevărul . Şi ne fac morală, şi ne ruşinează. Şi au tupeul să se comporte ca şi cum puşcăria le-ar fi pus cinci galoane în piept. Nu, ei nu au făcut puşcărie politică, în puşcărie politică trăim noi ăştia, care locuim îm ţara pe care ai au modulat-o cum au cântat buzunarele lor.  Să nu mai lăsăm televizorul să ne spună în gura cui trebuie să ne uităm, cine sunt valoroşii României, ce să mâncăm, cu să ne îmbrăcam, cum să ne creştem copiii. Să nu mai dăm aşa uşor frâiele vieţii noastre din mână. Că nu ştim de fapt niciodată cui le predăm. Şi atunci vom ajunge şi noi să ne simţim ca nemţii în Germania, şi ca francezii în Franţa, fiindcă acum ne simţim în România ca nemţii în Burundi!

Divide et impera funcţionează la noi cu succes de 30 de ani. Niciunde altundeva în lume nu se ceartă fumătorii cu nefumătorii, veganii cu carnivorii, credincioşii cu laicii ca-n România. Şi asta nu fiindcă  nu ar fi divergenţe de opinie, şi căutări şi-n alte părţi, , că peste tot sunt. dar nu există învrăjbire televizată. La noi există. La noi se aruncă mereu cărbuni de o parte şi de alta. Sau mai exact unii aruncă apă peste cărbuni, şi de aceea mocăniţa pufăie, pufăie, dar nu o ia din loc. Şi fiecare tabără zice de cei din tabăra opusă că sunt proşti, indolenţi, inculţi, votanţii lui peşte prăjit. Cum să ai sentimentul mândriei naţionale când tu trăieşti cu ideea că înafara ta şi a unui mic grup din care faci parte, toţi sunt proşti. Cum? Cum să fii tu mândru de Ştefan cel Mare, pe care nu-l ştii decât din manuale, când pe toţi Ştefanii din viaţa ta îi faci una cu pământul de proşti, agramaţi, inculţi etc. Cum să te bucuri de Mihai Viteazu când tu nu dai nicio ceapă degerată pe niciun Mihai pe care-l cunoşti. Poate dai mâna cu el, poate îi şi zâmbeşti, dar nu dai o ceapă degerată…Aici e de lucrat, de aici e de pornit.

Şi dacă ne vom simţi în România ca nemţii în Germania, vom ieşi singuri la parade, vom aplauda singuri, şi biata Măriuca se va odihni în pace, fără roşu în obraji şi zâmbet post mortem. Aşa doar dacă scotem fanfara din când în când pare ai degrabă că o fredonăm inutil.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: