Povestire cu un prost. Crescut….


Prietena mea mă conduce seara acasa, cu maşina şi copiii din dotare. Maşina un Logan şi copiii nişte feţi frumoşi de 9, 6 şi 3 ani şi o ileană cosânzeană de un an. Toţi vocali. Ajungem la mine şi oprim maşina în dreptul blocului, ca să mai schimbăm ca fetele o vorbă de la revedere. Vorba care mi-a căzut din gura ca para mălăiaţă din gura lui nătăfleaţă atunci când cineva bate cu toată puterea în geamul maşinii din dreptul şoferului. Ca să vă daţi seama căt de tare bătea imaginaţi vă ca ne-a speriat deşi stăteam de mai bine de 20 de minute într o maşină cu copiii daţi la volum maxim. Din unghiul meu vă o curea de piele maro roşcat, 10 cm dintr un pantalon albastru, o cămaşă şi un pulover aruncat a la lejereanu şi şmechereanu pe umeri. Nici urmă de cap, parol! Ies din maşină să văd omul fără cap. E un tip aşa la vreo 25 -27 de ani, spilcuit în exces, lângă el o tipă la fel de spilcuită dar spre avantajul ei, jenată de atitudinea lui de macho şef de trib. Tipul urlă. Repet, ca să auzi că cineva urlă după ce ţi-au ţipat patru copii în maşină, înseamnă că tipul urlă.

-V -aţi oprit pe trecerea de pietoni!!!

E adevărat, eram pe trecere. Motorul maşinii mergea şi se putea trece lejer şi prin faţa ei şi prin spate. După cum v-am spus, era un Logan nu un X5. Dacă ar fi fost un X5 mai mult ca sigur ca pitecantropul flanelat nu ar fi urlat. Cu un calm care nu mă caracterizează îl întreb, după ce înainte am un flash a la Ally McBeall în care nu pot spune în cuvinte decente unde şi cât de tare l-am fi lovit iaginar, flesh de care nu sunt mândră acum, dar pe care mi-l asum, că asta e, jegul din noi iese la lumină când e zgândărit, îl întreb calm, egal, cu intonaţie de Cehov jucat la casa de cultură.

-Aşa… şi aşa ai tu de gând să faci lumea mai bună, urlând la o mamă care are patru copii în maşină?

Omul are o reacţie de peşte colocvial, mişcă buzele dar nu se aude nimic, se întoarce pe călcăie şi pleacă.

Astea au fost faptele. Să ne găndim puţin la sensuri, ca să nu fim ca pitecantropul flanelat.

E adevărat, nu a fost elegant că parcaserăm pe trecere, dar repet, era loc destul de trecut prin fata maşinii, prin spatele ei.  Apoi, maşina nu era parcată, motorul mergea, deci era clar că era o chestiune de minute. Copiii se vedeau în maşină, nu erau închişi în portbagaj. Întrebăre.  Ce rost are să strigi la o mamă de faţă cu copiii ei?

Corolar. Există o categorie de oameni, bărbaţi şi femei deopotrivă, care consideră că merită o lume mai bună. Ei au un fluier şi o riglă ş- i bat la palmă şi-i fluieră pe toţi cei care nu respectă legea şi regulile. Ei sunt vigilanti oraşului. Vânează greşeli şi le place să se impună în faţa altora prin înalta lor moralitate. Standardul e la ei. Dacă atunci când ies cu căinele afară îi ridică în punguţă rahatul, se holbează în jur mereu să găsească pe cineva care nu face asta, ca să poată urla la ei. Nu contază că, de exemplu , la semafor îşi varsă scrumiera plină de chiştoace pe jos. Feriţi vă de pitecantropul flanelat din voi, sau de lângă voi, lăsaţi oamenii să trăiască, să greşească işi să îşi revină în ritmul lor melcesc. Dacă lumea ar fi putut fi mântuită cu fluierul i urlatul, apoi nu a fi avut nevoie de un iisus Hristos, ne ajungea un arbitru de fotbal.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: