O dudă. O mai bună versiune a mea


A better version of me. Nu ştiu în ce film o fi apărut sintagma asta, sau din ce magazin cu ustensile o fi apărut, sau ce vînzător de cărţi de dezvoltare personală o fi generat-o, cert este că lumea a crezut-o pe cuvânt, a îmbrăţişat-o cu două mîini  şi prea puţin creier, şi e servită periodic ca dudă de înţelepciune.

Cu funcţionează treaba asta? Simplu de tot. Citeşti o carte de dezvoltare personală, sau mergi la psiholog, sau pur şi simplu nu îl înjuri pe fraierul care ţi-a tăiat faţa. Bingo! Felicitări, eşti posesorul unei mai bune versiuni. Ce simplu ar fi, nu-i aşa?

Adevărul este că nu există versiuni mai bune şi mai rele. Există doar momente când egoul tău, imaginea ta despre tine simte nevoia să îşi servească un upgrade, să se arate mai curat şi mai uscat. Crăciunul, Paştile, un sms de donat 2 euro , un cîine salvat, o mîţă luată acasă, imediat cer o recompensă de imagine. Ce om bun sunt, te înduioşezi tu de tine, şi imediat te uiţi pe FB să găseşti vreo alţii doi mai răi, care nu ajută mîţele şi câinii, care nu dau sms cu 2 euro, care nu au psiholog…şi desigur, îi găseşti, şi lacrima ăţi joacă în colţul ochiului. ce bun sunt! ce om bun…. Sunt un om mai bun ca ieri, asta ai vrea să strigi în gura mare, dar fiindcă nu poţi, bagi duda cu versiunea mai bună. Sunt o versiune mai bună. Asta pare chiar serit, aşa. Modest. Nu spun că sunt cel mai bun, foarte bun, spun aşa drăguţ, că sunt pe calea cea bună, adică există şi versiuni muuult mai bune ale mele, dar nu le a accesta încă! Trebuie să mai citesc o carte, să mai dau un ss, să mai prind un câine, o mâţă, să traversey o bătrînică…

Singurul fel în care poţi fi sigur că ajungi la o versiune mai bună, ca să păstrăm sintagma dudistică, este să te simţi  rău.

Niciun zgârcit nu va spune despre el că e zgârcit ci că e cheltuitor, mînă largă.

Niciun leneş nu va declara că e putoare ci că e epuizat, fiindcă lucrează prea mult. Oamenii muncitori se simt leneşi.

Întrebaţi orice gospodină, nu veţi auzi decît ce NU a făcut în ziua respectivă. Întrebaţi un om de ştiinţă, vă va vorbi imediat de ceea ce are pe tablă, nu despre ceea ce are în sertar. Aşa e şi cu versiunea mai bună. Singura ta versiune mai bună este aceea care îţi spune că nu ai făcut destul, că nu ai ajutat destul, în general, că mai ai potecă de bătut pînă să ţi se facă chip cioplit. Pentru că singura versiune bune a ta e cea în care nu te culci pe o ureche ce cadou făcut lumii eşti tu.

Toate celelalte discursuri, care îţi spun cît de bun eşti, cît de frumos, cît de deştept, trebuie să se ducă pe apa sâmbetei. Ele sunt doar piedici ale egoului care vrea cu orice preţ să te ţină în lesă. Dacă auzi pe cineva că spune că e bun, fugi. Dacă zice de sine că e deştept, fugi.

A cunoscut o grămadă de oameni buni ca pîinea caldă, atît de buni încăt simţeai că e mai curat aerul în prezenţa lor, şi nu făceau decât să se plîngă de ei. Şi nu era teatru, simţeai că se simt neputincioşi. Că ar dori să dea mai mai mult.

Şi nu e adevărat că această atitudine ar putea duce la o proastă părere depre sine. Ea duce la nicio părere despre sine. A te judeca mereu, cum stai , unde stai, cu eşti, cu gândeşti, cu eşti faţă de ieri, toate aceste exerciţii sterile, toate aceste selfiuri psiholocice şi psihologizante  nu au decît rostul de a alimenta o bună părere despre sine, ceea ce este în principiu, după cum am spus şi mai sus, o frână. Nimeni nu se analizează la nesfărşit ca să îşi demonstreze cu sinceritate că nu e bun, desigur nu vorbim aici de cazurile cu medicaţie…Autoanaliza este doar durerea de creştere a egoului. Un joc periculos, de care e bine să te laşi cît mai poţi.

Sunt femei care pur şi simplu, te omoroară, Sunt în stare să îţi povestească eoni în şir ce au făcut şi cum s au simţit cînd au făcut ce au făcut. Fugiţi! Dacă mersul la psiholog este foarte scump, este pentru că se plăteşte cu creier, cu sînge, cu neuroni. Eu l-aş interzice, din considerente de protejare a speciei.

În fiecare clipă a vieţii tale, între fiecare tic şi tac, eşti altcineva, nu mai bun, nu mai rău, altcineva. ieri făceai ceva, azi faci altceva, asta nu înseamnă că azi eşti mai bun ca mîine. Sau viceversa.  Dacă citim o carte nu devenim mai buni, ci mai culţi. Dacă ţine regi devenim doar mai slabi. Dacă nu mîncăm carne, suntem doar vegetarieni nu salvatori ai animalelor. Şi tot aşa.

Pe ce mă bazez cînd spun asta? Pe o carte numită Evanghelie. O carte în care Iisus este numit bun, şi El se dezice de această titulatură.

„Invăţătorule bun” îi spune: „Pentru ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu” (Mc. 10, 17-18).

E o carte practică , Evanghelia, e un foarte bun manual de autodezvoltare personală.

Mi-o recomand 🙂  Pentru o mai bună versiune a mea :))))

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: