Reclamă de reclamat!


Încerc să fiu calmă în timp ce scriu asta, dar nu pot.

Acu o sută de ani şi trei zile, pe când lucram eu în publicitate, am citit o carte despre advertising, un soi de manual, şi-n acel manual se spunea clar că nu e etic, moral şi în America acelor ani nici legal, să faci publicitate cu adresare directă către copii. Copiii nu sunt în măsură să decidă ce e bun şi sănătos, de aceea au părinţi. Azi în România zilelor noastre mega consumeriste,  o mămică îşi întreba fetiţa de 3 ani, max, ce vrea să mănânce. ea a mers a un frigider şi a luat nişte pinguini. Mama i a pus docilă în coş ca şi când era alegerea firească. Ajung acasă, deschi cutia cu maimuţe, şi ce să vezi, reclama care spune nici ai mult nici ai puţin

O MAMĂ COOL LE ARE CU DULCIURILE !!!!!

Am înjurat, singură. Ştiu că nu-i frumos, dar nu e fruoms nici să condiţionezi. Pentru că de fapt ce spune reclama aceea? Dacă mama te iubeşte, îţi ia duciuri. Respectiv astea cu pinguini. Şi m am gândit la toţi copiii graşi, cu insulina după ei, la toţi medicii care se luptă prin spitale cu bolile metabolice ale copiior, la toate mamele care încearcă să reziste valului de dulciuri din capul copiiior lor. Să vă spun ceva. De ţigări m am lăsat singură, după 20 de ani de fumat ca o şerpoaică de duzină. Non stop, aproape. M am lăsat pur si siplu fiindcă mi am dorit asta. Ei bine, o în toată firea cu sunt, de dulciuri nu pot să mă las. de ce? pentru că zahărul ăsta alb care e prezent peste tot, de la sucuri, ciocolate, cu sau fără pinguini, e un drog. V-o confirmă orice medic.

Şi cum rămâne cu avertizarea de sănătate, consumul exagerat de zahăr bla ba bla?

Dar să revin la slogan, să-l mai analizăm niţel.

COOL. ce îneamnă cool? Înseană modern, pe val, trendy, popular. Copilul din reclamă e un preadolescent. Deci, dacă vrei să intri şi să ieşi ok din adolescenţa, gaura neagra a tuturor părinţilor,  tot ce trebuie este să deschizi uşa frigiderului şi să îţi îndopi copilul cu zahăr de sinetză. reclama nu le spune mamelor cool că insulina secretată de pancreas nu creşte în timp, din contra, e într o cantitate limitată, se consumă, la revedere, aşa cool altă insulină mama nu mai face…Odată ce e consuată, ura şi la gară.

Dus cu zăhărelu, ştiţi expresia, nu? Ea are o bază reală. Putem fi duşi cu zăhărelul. ce nu înţeleg eu este de ce nu se poate sesiza CNA şi la asta. Sau Societatea Română de Diabetologie?

Nu e o temă nouă pentru mine. E un subiect vechi, am scris şi o piesă de teatru-carte pe tema asta. Mă doare ideea că ne naştem copiii, după nouă luni de aşteptare şi efort, îi aducem perfecţi în lumea asta care începe să i intoxice şi nu oricum, ci cu acordul nostru de mame. Să fim serioşi, orice mamă se întreabă non stop dacă face ce trebuie, dacă e o mamă bună, dacă ia deciziile corecte…dacă…dacă…Şi ca mamă, ajutată de societatea din jur, o societate construită pe frică şi vină ai de cele mai multe ori tendinţa să crezi că nu faci ce trebuie. Şi uite cu îţi este servit răspunsul pe tavă! Dă i copilului zahăr şi fă ce vrei, un fel de parafrază la iubeşte şi fă ce vrei al Sf. Augustin… L ai dresat cu zahăr, perfect! Va umbla după tine ca un pinguin iubitor după peştele mult iubit.

Mamelor din lumea întreagă, eu vă dau un singur sfat, nu lăsaţi reclamele să vă spună ce să faceţi.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: