Aveţi cuvîntul. Pardon, aveţi imaginea!


La început a fost cuvântul, la final vom asista la dispariţia lui, probabil. Lumea începe cu un cuvânt, care uneşte, adună , coagulează, şi se termină cu o tăcere, o dezbinare, înstrăinare, însingurare.

Cum stă cuvîntul zilele acestea?

Inert. Şi inept.

Am scos idioţenia cu o imagine face cît o mie de cuvinte şi acum asistăm neputincioşi şi autişti, la tot soiul de imagini pe care le dăm în josul paginii, cu mousul, cu degetul sau cu ce se mai găseşte pe lângă casa omului.

Cine să mai citească astăzi 3 cuvinte când avem GIF uri, imagini, photoshop…

Sigur, exagerez, există o mare masă de cititori, există şi elite, există desigur şi oameni care preferă să moară de foame dar să-şi cumpere cărţi. Dar grosul lumii s-a îndepărtat de cuvânt.

Deschid o paranteză şi încerc  să definesc cu un singur cuvânt ce ne defineşte pe noi, ca naţie,  cel puţin pentru acest moment… şi mă opresc la  “diletantism”. Toată lumea se pricepe la toate.

Dacă eşti croitor, dulgherul vine la tine şi te învaţă cum să croieşti. Dacă eşti instalator, vine geamgiul şi-ţi sune cum stă treaba cu ţevile. Dacă eşti vopsitor auto,sigur, sigur, se va găsi un grădinar care să te înveţe el cum se face treaba “mai bine”.

Diletanţii asta ştiu, să te înveţe să faci “mai bine”. Ei nu ştiu binele. Habar n-au cum să pornească ceva, cum să finalizeze ceva. Ei sunt undeva pe parcusrul proiectului şi predau mai binele.

Dacă eşti ca mine, o amărâtă de scîrţa scîrţa pe hîrtie, iei lecţii de scris de la geamgii, ageamii, geamii, croitori, răpitori, bîrfitori,lipitori şi stropitori. Toţi ştiu să aperecieze valoarea unui cuvânt.

Nu te uita la ei că bălmăjesc stereotipii verbale şi nu ies din fondul de foarte bază al limbii, ei de fapt dorm cu DOOM ul sub pernă, îşi beau cafeaua cu DEX ul într-o mână şi James Joyce în cealaltă.

Închid paranteza.

Cînd eram mici, ne uitam pe poze. Fiindcă nu ştiam să citim. Acum ne uităm pe poze ca să uităm să citim.

Viaţa e grea cu cuvinte.

Prin cuvinte se dezlănţuie în lume idei, concepte, valori. Avem noi timp de aşa ceva? Nu.

E mai simplu să dai cu degetul şi să spui peisaj frumos, căţeluş drăguţ, pisicuţă adorabilă, imagine amuzantă, sexy, sexy, sexy,  copil drăgălaş, maşină vreau, casă rate. Totul e prerumegat, nu coborâm deloc de nivelul doi, am clipit şi am schimbat imaginea. Nimic nu reţine retina.

Cît zâbovim în faţa unui tablou care ne place? Cît am stat în faţa Giocondei la Luvru? Hai să luam acel timp ca fiind timpul maxim de meditaţie, conceptualizare, interiorizare, generat de un tablou,  cît a fost?

Nu neg importanţa imaginii, nu neg puterea ei de aprofundare dar…pentru că este desigur un dar, cred că nimic, niciodată, nicicînd, niciunde, nicicum, nu va putea să ne ajute mai mult decât cuvântul. Cuvîntul e inspiraţie, imaginea e respiraţie, dar cît aer să tot dai afară dacă încetezi să inspiri? E clar că ai ajuns la moarte.

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: