Sinucidere în masă sau masacru, aceasta-i întrebarea?


Era trist şi-şi lega agale ştreangul de gît. Nu se grăbea. Speră cumva ca din clipă-n clipă să-l strige cineva. În loc de asta s.a deschis uşa şi a intrat un altul.

-Mă laşi şi pe mine să mă leg de grinda ta?

-Nu e a mea…e a cui ai nevoie.

Stăteau aşa, atârnaţi amândoi privind la modelul plafonului, la îmbinarea grinzilor, la felul cum lemnul era mâncat pe ici colo. Nu-şi făceau nicio grijă că va ţine grinda. De fapt nu-şi făceau nicio grijă. Doar stăteau aşa, ruseşte, înainte de plecare.

În acea clipă uşa s-a deschis şi un al treilea a intrat. Scurtă privire de recunoaştere. Aceeaşi privire. Acelaşi ştreang.

-Mă ţine şi pe mine?

-Dacă te ţine, te ţine.

Altceva nu mai era de spus. Al treilea îşi aruncă şi el ştreangul peste grindă, pare expert, nimereşte din prima.

-Ai mai încercat?

-Nu, dar am exersat.Ştiam că mai devreme sau mai tîrziu tot aici…

Uşa se deschide. Vine încă unul.

-Mai e loc şi pentru mine?

-E, îi răspunde primul venit.

Al doilea întreabă

-O facem toţi odată, sau pe rînd, ordinea venirii, ordinea plecării…

-Toţi o dată. Dar să mai stăm, că sigur mai vin.

-Ar trebui să punem o uşă oscilantă.

-Da, sau batantă…

Linişte. Unul după altul intră, unul după altul îşi aruncă ştreangurile.

Linişte.

-Poate că ar fi frumos să ne prezentăm înainte.

-Eu sunt Iubire.

-Eu sunt Place.

-Eu sunt Bine.

-Eu sunt ….

Unul cîte unul cuvintele româneşti se pregătesc să treacă dincolo. Nu mai e nevoie de iubire că avem love, nu mai e nevoie de îmi place că avem like, ce să faci cu bine cînd ai ok.

În ultima clipă unul din ele remarcă:

-Din păcate, rămâne grinda…

PS Urăsc reclamele care în loc de brioşă spun muffin, în loc de place, like, în loc de împarte, share. I-aş tortura cu Shakespeare în engleza veche pe toţi amărâţii din agenţii  care au impresia că un cuvînt în limba engleză e mai “cool”şi că el poate salva lipsa de ralent. Ei bine, dragilor, nu poate. degeaba spui muffin în loc de brioşă, că tot o reclamă proastă rămâne. Încercaţi să naşteţi o idee astfel încât sănu mai fie nevoie să ucideţi cu sadism limba română doar ca să vă justificaţi leafa şi să vă acoperiţi lipsa de talent.

Limba asta s-a fsrmat greu, în timp, cu vărsare de licenţă poetică şi nopţi de conştiinţe prăjite, de

alde Eminescu, Nichita şi alţii, limba asta a fost vorbită frumos de stră stră stră bunicile voastre care nu ar înţelege ce muffinul vostru vreţi, şi dacă ar fi ca bunică-mea ţi-ar trage una peste ceafă de ţi-ar sări limba engleză din tine de aici până la Londra. Pentru că acolo ţi-ar fi cu adevărat folositoare şi acolo ar fi normal s-o vorbeşti. Bunicile noastre aveau un simţ al normaliăţii care nouă ne scapă…sau era bun simţ…nu mai ştiu

Engleza este în mod clar o limbă de ocupaţie. O ocupaţie “dulce” prin muzică, filme, jocuri, o ocupaţie în care nu ni se spune davai ceas fiindcă-l întindem noi direct. Să vorbim ŞI engleza, zic. ŞI.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: