orice mama e anume, cea mai bună de pe lume…


Cînd ţara ta e America, adicătelea un continent, ţi-e uşor s-o iubeşti şi să fii mîndru de ea. te ajută filmele, muzica, chiloţii inscripţionaţi cu steagul american, coloniile, armata…ce să mai! n-ai nicio şansă să n-o iubeşti şi să fii mîndru. Cînd ţara ta e Rusia , iarăţi, stepa, balalika, Cehov, Dostoievski, marele spirit rus, spaima, teroarea, dominaţie, o iubeşti că altfel o încurci…Cînd ţara ta e Anglia, leagănul regilor, mama lui Harry Potter, şi a lui Shakespeare pe lângă ea, ceai,  bla bla bla…Franţa, ce să mai spunem, rafinament, cultură, Versaille, oraşul iubirii, oh, vai! ochi daţi peste cap…

Dar Romînia, de ce să o iubeşti? Au călcat-o toţi în picioare cum au vrut, au dat-o de gard toate epocile, a născut talente din sărărcie şi din piatră seacă, nu are rafinamentul Franţei, ameninţarea Rusiei, grandoarea Ammericii…suntem asimilaţi ţiganilor, de ce s-o iubeşti?

Pentru că e maică-ta! De aia! Romînia e maică-ta! Ea te-a născut. Din pămîntul ăsta vin ai tăi şi-n pămîntul ăsta se vor întorce. Ce legătura mai puternică are un om decît cu mama lui? Indiferent cum e mama, bună, rea, cicălitoare, poate mai prost îmbrăcată decît a colegelor, poate nu aşa rafinată, poate fărăr patru ori patru, dar e mama. Şi o iubeşti. Ştii că din ea ai venit în lumea asta. dacă ea nu era, nu erai nici tu. Aşa e şi cu ţara de baştină, numită Patrie. care cred că vine de la pater, deşi nu aş băga mîna ân foc, dar dacă nu vine de acolo, de acolo ar trebui să vină.

Romînia te-a născut aşa cum a făcut-o şi mama ta. Poate chiar mai mult. Fiindcă ea i-a născut, crescut şi “culcvat” în ea pe toţi ai tăi. Şi dacă oameni realizaţi, să zicem cam aşa ca Brâncuşi, au plâns toată viaţa lor după Hobiţa, nu au făcut-o degeaba, ci fiindcă Hobiţa era mama. Cu iubirea cu care îţi iubeşti mama trebuie să-ţi iubeşti şi ţara. Şi viceversa, cu iubirea cu care îţi iubeţti ţara, îţi iubeşti şi mama.

Iubirea de Romînia o învaţă părinţii. Ei sunt cei care sunt mîndri de limba lor, de minunata, versatila şi expresiva limbă romînă, de cultura ortodoxă, în care ne-am născut, de tradiţii, şi de tot ce înseamnă Romînia.

Dar noi nu o iubim. Noi scormonim zilnicv noroi să dăm în ea, în mama noastră. Ne învăţăm şi copiii s-o dispreţuiască, să vrea să plece. !Afară!”. Sloganul acela  cu “vrem o ţară ca afară!” a făcut mult rău. Afară e binele, înăuntru e răul care trebuie schimbat.

Toţi părinţii vorbesc de şanse pentru copii lor. Şansa fiind desigur echivalentul banilor, al puterii, al influenţei.

Dar poate că şansa unei vieţi în care vorbeşti de dimineaţă până seara limba ta, şansa unei vieţi alături de părinţi şi prieteni, şansa de a fi relaxat în cultura ta şi de a fi acceptat între ai tăi e mai importantă decît şansa de a fi un cimpanzeu printre giboni. Ca să nu zic girafă între lei, deşi ar fi mai potrivit.

Cred că ţara şi mama se iubesc orice ar fi. Nu de 1 decembrie. Şi nu de ziua lor. Cu fiecare suflare.

Şi dacă vă iubiţi copiii, învăţaţi-i să-şi iubească ţară. Nu ignorîndu-i neajunsurile, ci acceptîndu-le, aşa cum facem cu fiecare fiinţă pe care o iubim. România e şi ea o fiinţă…

 

Advertisements

7 Comments (+add yours?)

  1. anna c. ronescu
    Nov 18, 2015 @ 12:25:40

    Felicitări!

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Nov 18, 2015 @ 17:21:55

      Anna, mulţumesc! Mă bucur că mă citeşti. Chiar dacă nu sunt prea activă la nivel de comentarii…

      Reply

  2. anna c. ronescu
    Nov 30, 2015 @ 12:24:34

    Reblogged this on anacronietzsche ~ fara semne ~ and commented:
    Se întâmplă, câteodată, să-ți dorești să spui ceva, un ceva care te definește, un ceva copt în mintea ta de multă vreme, dar când ești gata să-l rostești, cineva, cu o o minte mult mai clară, cu un spirit mai prompt și mai dezbărat de false menajamente, l-a rostit deja. Așa mi s-a-ntâmplat și mie. Dacă aș fi fost în stare să scriu ceva cu prilejul Zilei Naționale, aș fi scris exact așa…

    Reply

  3. calinakimu
    Nov 30, 2015 @ 17:45:46

    Ciar astăzi spuneam…
    . Națiunea/ naționalismul, patria/patriotismul sunt noțiuni inventate, ele n-ar trebui să existe. Acestea sunt semințele războaielor, surse necontenite de conflict între oameni. Faptul că suprafața Pamantului, acestui glob ce plutește prin Univers a fost și este firimițată în țări și țărișoare care se luptă între ele pentru supremație, pentru a se cuceri și exploata unele pe altele, demonstrează nivelul sub-uman al omenirii. Pe de o parte în mod ipocrit, mincinos, manipuilator, afirmăm progresele omenirii, o civilizație de care suntem mandri, dar în spatele căreia subzistă furtul, minciuna, exploatarea crima, iresponsabilitatea față de mediu. Cine are nevoie de întreținerea acesti stări de lucruri în urma cărora se pierd vieți omenești, se întreține teroarea și terorismul, fie el de stat, sau conjuctural ?! Cu siguranță nu cei ce sunt trimiși să moară pe campurile de luptă, cei care mor în casele lor asediate de tehnici din ce în ce mai perfecționate de ucidere în masă. Ca aberația să atingă cote egale cu ale nebunei, pacea se menține prin echilbrul mijloacelor de ucidere în masă aflate în arsenalul puterilor lumii, adică al țărilor ce-și arogă stăpanirea lumii prin forța armelor. Sumele de bani chieltuite de țările lumii în vederea înarmării ar putea asigura întregii omeniri un nivel de trai decent.
    De fapt, conducătorii statelor împreună cu camarila aservită sunt minoritarii ce întrețin aceste conflicte în vederea cuceririi de noi piețe de exploatat și de desfacere.
    Despre acest subiect dureros, aberant, inept…s-ar putea spune multe, este însă suficient, chiar așa cu ochii lipiți, sa privim în jurul nostru la ceea ce se petrece și vom realiza absurditatea existenței unei omeniri din ce în ce mai fragmentate. Această fragmentare începe din noi înșine, din modul cum ne-au pătruns în sange și în simțiri noțiuni cu care ne identificăm, dar care reprezintă însăși răul cu care am ajuns din inconștiență să rezonăm. Vă invit să compasionați cu semenii voștri, dincolo de culoarea pielii, limba vorbită, religia practicată, locul natal… dincolo de ceea ce în mod iluzoriu, manipulatoriu ne desparte. Nu uitați că în mod substanțial suntem o UNITATE, care nu poate funcționa decat astfel. Substanța comună întregului Univers este LUMINA. Nu lăsați ca o absență, întunericul, să ne cuprindă.

    Reply

  4. florin
    Dec 01, 2015 @ 04:41:53

    O asociere extraordinara la care nu m-am gandit niciodata.

    La multi ani Romania!

    Reply

  5. testoasadeserviciu
    Dec 01, 2017 @ 08:30:48

    Reblogged this on 1001decarti.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: