la popa la poartă


O povestioară scrisă acum cîţiva ani şi apărută într-un volum colectiv, Alertă de grad zero în proza scurtă românească. De care mi-am amintit fiindcă mi se cerea la un CV o “monstră” de scris. Am zis să nu le trimit un roman 🙂

http://www.hergbenet.ro/alerta-de-grad-zero-in-proza-scurta-romaneasca-actuala-antologie.html

La popa la poartă….

Nimeni nu l-a băgat la început în seama. Zăcea cu faţa în jos în zăpadă, ca de obicei. Probabil că se îmbătase, ca de obicei, căzuse, ca de obicei şi adormise, ca de obicei. La jumătatea drumului dintre biserică şi casa parohială, ca un făcut, era crâşma. Oamenii din Nucşoara ştiau că e vorba de un plan diabolic. Toţi popii pe care-i avuseseră sfârşiseră alcoolici. De data aceasta aveau să constate că Popa Tache a reuşit o performanţă aparte faţa de predecesorii lui. Dar asta numai când maşina de vindajare claxona apocaliptic ca să-l determine pe sfinţia sa să se re-culeagă din drum.

-Băi popoooo, bai!

Claxon lung şi insistent. Nimic. Preotul tot în drum.

-Scoală băi popo, că e luni şi mă aşteaptă oamenii să le ridic rahatul.

Adevărul e că maşina de vidanjat era foarte aşteptată azi în Nucşoara fiindcă săptămâna trecută n-a ajuns din cauza nămeţilor şi-a gerului năpraznic. Iar acum între eliberarea foselor şi preafericirea deţinătorilor lor nu se mai interpunea decât acest obstacol. Pe care cine-l pusese în drum ştia de ce o face. Şi aştepta acum momentul prielnic să apară ca să se piardă în mulţime. Cum care mulţime? Prin mulţimea care se va aduna când singurul drum din Nucşoara e blocat cu un cadavru la ora la care toţi nucşorenii cu stare care locuiesc într-o parte a satului, au treaba în cealaltă. Acum criminalul stă şi aşteaptă momentul prielnic să apară.

Bombănind şoferul cât un munte se dă jos. Pasul lui apăsat face zăpada să scărţâie chinuit.

-Nu ţi-ar fi ruşine, faţă bisercească ce eşti, zaci acilea aşa, beat mort….

Lui Anton nu-i plac prea tare popii, de fapt nu-i plac uniformele în general. Are el motivele lui. De la o uniformă i s-a tras şi printre uniforme şi-a trăit o bună parte din viaţa-i amărâtă.

Dar când s-a apropiat şi l-a întors cu faţa în sus, a văzut că Popa Tache era nu era beat mort ci numai mort. Beţia îi trecuse…Avea gâtul tăiat, cu mişcarea sigură cu care se tăiau porcii pe vremea când nu era obligatoriu să-i droghezi înainte de moarte. Ochii deschişi şi un zămbet ciudat pe faţa. Parcă s-a bucurat în ultima clipă. Parcă asta aşteptase. Să-l ia Dumnezeu.

În loc să se sperie Anton începe să înjure printre dinţi.

-Fi-mi-ar norocul de prost să-mi fie, numai mie mi se putea întâmpla asta. Acu dă şi sună la Poliţie, rapoarte, constatare…şi când m-or verifica şi or vedea că ….

Tocmai se gândea să întoarcă maşina şi să facă o altă ruta înainte şi să revină aici după ce altcineva îl va găsi pe Popa Tache zăcând când a constatat că în spatele lui e Sandu cu Papucul. Claxonează  de mama focului. N-avea niciun chef să-l găsească Sandu aici cu preotul cu gâtul tăiat. Cu toate că Sandu nu ştia că el în puşcărie a ucis un om exact aşa, cu o tăietura precisă de la stânga la dreapta, în doi timpi şi trei mişcări. Nici măcar cei din puşcărie nu aflaseră cine o făcuse. Singurul care o ştia era Popa Tache.

-Ia-l mă pe popa din drum şi hai să mergem.

Cu minţişoara lui antrenată în puşcărie, Anton s-a gândit că la o adică l-ar ajuta să-l aiba şi pe Sandu martor că n-a făcut nimic.

-Hai, ajută-mă să-l car la maşină.

Şi cu un gest discret dar puternic a întors cadavrul cu faţa în jos astfel încât şi Sandu să se bucure de surpriza descoperirii.

Sandu s-a coborât cu greu din Papucul său care a răsuflat uşurat şi s-a ridicat cu 10 cm când a scăpat de apăsarea proprietarului. Fost judocan Sandu se lăudase în tinereţe cu un fizic de invidiat. Acum nu se mai lăuda decât cu tinereţea şi nici cu aia mult timp de acum înainte. E luni şi mereu lumea e în toane proaste mai ales când are acte de făcut.

Ajuns lângă cadavru, Sandu începe a-l sudălmui şi el.

-Băi popo, băi, om bătrân, iar ţi-ai băut minţile, nu ţi-ar fi ruşine….Il trage de umăr şi cadavrul îngheţat se întoarce cu faţa.

Spre deosebire de Anton, Sandu e mai slab de înger şi nu se bucură nici de stagiile printre uniforme. E doar un zarzavagiu ca oricare altul care face iarna comerţ cu ananas şi portocale până apar roşiile autohtone şi castraveţii bulgăreşti.

-Aoleo Doamne! Îşi face cruce după cruce asta până când constată privirea lui Anton. Lui Sandu îi e frică de privirea aceea, i se pare că poate citi în el ceea ce numai popa Tache ştie. Şi anume că fură de zece ani de la serele comune şi vinde numai pentru el, la oraş. Aşa şi-a luat Papucul, aşa plăteşte facultatea băiatului. Aşa i-a putut lua neveste-sii de Crăciun blană de vulpe polară, de a înebunit toată Nucşoara de invidie. Dar asta ştie numai Popa Tache. Şi mai e ceva ce numai Popa Tache ştie…

-Ce mă, tu nu te sperii? Tu ştiai, mă?

-Nu ştiam mă Sandule, dar eu la Mititica am văzut de toate. Nu mă mai iau pe mine emoţiile de la un preot cu gâtul tăiat….

În aceea clipă din spatele Papuclui care e în spatele maşinii de vidanjat cineva claxonează.

-Alo! Ce faceţi? Şezătoare?

Niculina cea rumenă-n obraji şi cu sânii ca două găleţi se apropie înfiptă, cu mersul ei sigur, aşa cum umblă ea de când e amantă de primar. Ceea ce ştie tot satul. Dar mai e ceva ce numai Popa Tache ştia.

-Haideţi măi odată, că trebuie să ajung la Primarie că mă aşteaptă primarul….

Înainte de a ajunge la ei Anton zice printre dinţi.

-Normal că o aşteaptă. Că în weekend a fost cu nevasta. O aşteaptă s-o bage-n …şedinţă de consiliu.

Sandu în alte circumstanţe ar râde şi chiar ar zice că mai dă el un rând pentru gluma asta. Dar acum e diferit. Acum nu-s la crâşmă şi imaginea lui Tache cu jugulara tăiată îi taie şi lui orice chef de glumă.

-Aoleo, Părintele…ce-i cu Părintele….

-S-a dus la Şefu’ lui. Aşa cum tu-l ai pe primar aşa îl are si el pe şeful lui. L-a chemat la şedinţa de luni dimineaţa.

-Nu ştiu cum poţi glumi asa când Părintele e mort.

-Ei lasă, că nu era tocmai un sfânt.

Ce-i drept, nu era. Toată Nucşoara ştia că Părintele e tare de măsea, că nu refuză o cinzeacă nici dacă e în timpul spovedaniei, ba mai rău se spune şi că în tinereţe ar fi jucat pocher. Şi nu o dată se întâmplase să-l culeaga duminică dimineaţa din şanţ şi să-i facă o baie de cafea pentru ca apoi să poata sluji Sfânta Liturghie.

-Nu era un sfânt dar nu merita sa moară aşa, ca un porc.

Ca orice femeie, Niculina ştie că trebuie să pară mai miloasă. Nu că ar fi fost. Altminteri nu l-ar fi şantajat pe Primar că dă relaţia la ziar dacă nu-şi părăseşte nevasta şi cei trei copii. Dar asta nu o ştia decât preotul. Şi preotul acum era mort.

În spatele maşinii de vidanjat, e Papucul, dupa Papuc e Skoda cea nouă a primăriei condusă de Niculina şi în spatele ei apare acum micuţul Matiz al învăţătorului.

-Hei, ce se întâmplă?

Înoată şi el încet prin zăpadă, slab şi adus de spate ca un semn de întrebare. Când îi cad ochii pe preotul cu gâtul tăiat se dă un pas înapoi, se înconvoaie de mijloc şi oricât de ruşinos ar fi, vomează.

-Ce ţi-i şi cu intelectualii ăstia! Şcoala îi slăbeşte. Creşte mintea dar scade fizicul, asta e, filozofează Anton.

Nimeni nu ştie că la ultima spovedinie i-a mărturisit preotului cum a lăsat-o gravidă pe sora de 16 ani a unei fetiţe din clasa lui şi că o obligase să faca avort. Şi fata făcuse, dar nu la oraş că a vrut să economisescă banii pe care învăţătorul i i-a dat, aşa că a făcut avort cu metoda băbească “cu sare”. Şi a murit. Nimeni din Nucşoara nu ştia de ce murise Rodica fata contabilului. Decât învăţătorul şi Preotul Tache.

Anton preia iniţiativa.

-Hai să sunăm odată la Poliţie. Nu mai am timp, am rahat de adunat.

Dar nu mai era nevoie. În spatele maşinii de vidanjat şi în spatele Papucului şi în spatele maşinii primăriei condusă de Niculina şi în spatele Matizului învăţătorului era acum maşina Poliţiei. Şi Marcu şi Grigore, cei doi oameni ai legii din acest sătuc numit Nucşoara se leagănă agale către grupul de oameni. Nu se grăbesc pentru că în Nucşoara nu se întâmplă niciodată nimic interesant. E un loc paşnic unde doar din când în când se mai îmbată câte unul şi se mai lasă cu un pumn, doi. Se rezolvă mai mereu cu un proces verbal care se rupe a doua zi şi cu încă un rând de palincă, pe loc.

-Care-i treaba? Şedinţă în mijlocul carosabilului? Aveţi aprobare? Uite-o şi pe Niculina noastră,  ce bine arată azi….

Grigore ca de obicei flirtează. Ca orice membru al părţii masculine a satului, Grigore are vise cu Niculina, vise pe care dacă le-ar afla nevastă-sa l-ar trata ca pe vierul care nu-i bun de prăsilă.

Marcu îl vede primul pe popă. Şi-i trage una scurt cu palma peste umăr lui Grigore.

-Băi! Băi!

Grigore însă cercetează cauza replicii lui Marcu şi trebuie să admită că ştie primarul ce ştie. A ales cu gust. Privirea îi coboară de la faţa îmbujorată a Niculinei către ţâţele ei ca două găleţi apoi pe coapse în jos pe un şold frumos şi ajunge la Preotul Tache care zace ca a o jertfă depusă la picioarele frumuseţii din sat.

-Ou! Ce-i cu popa?

-E mort. Şi nu de moarte naturală, după cum se poate vedea. Anton cu gura mare ca de obicei. Deprinderile din puşcărie se uită greu. Acolo cine nu arată putere are de-a face cu puterea. Afară însa sunt alte reguli.

Marcu însă nu are timp să-l taxeze pe Anton pentru obrăznicie. E prea preocupat să se gândească unde o ţine Popa Tache permisul de conducere fals pe care i-l eliberase anul trecut şi pentru care Popa Tache îi dăduse trei hectare de pământ. Iar Grigore se gândeşte dacă va fi cazul să se ajunga cu ancheta la cercetarea locuinţei popii fiindcă atunci probabil s-ar găsi actul lui de căsătorie cu prima nevastă, cel pe care-l rugase pe Părinte să-l ţină ca să nu-l găsească cea de-a doua nevastă şi să îl omore fiindcă a făcut-o de râs în Nucşoara când s-a însurat cu ea fără să fie divorţat de prima. Dar avea nevoie de act fiindcă prima nevastă era foarte bogată şi dacă murea şi ei figurau ca fiind căsătoriţi avea dreptul la avere. De aceea i-l dăduse Părintelui să-l pună la loc sigur. Era convins că Popa Tache nu va spune nimănui nimic fiindcă mărturisise păcatul şi un lucru se ştia clar despre Popa Tache. Oricât de beat ar fi fost, niciodată n-ar fi dezvăluit o taină.

-Hai să-l ducem la secţie. Să investigăm.

Zice cu jumătate de gură Marcu.

Grigore însă nu are chef de anchetă.

-Ce să fie de investigat aici. Era beat mort, a căzut, pe jos, pe jos erau turţuri, în cădere

şi-a tăiat gâtul şi a murit. Nimeni din Nucşoara n-are motiv să-l omoare pe Popa Tache. Era beţivan dar în rest, băiat bun.

Şi uite aşa, Nucşoara s-a făcut cu un păcătos în minus şi cu o taină în plus.

La plecare toţi au luat-o înainte numai Sandu a întors maşină şi s-a dus acasă. Treaba lui se terminase, exact aşa cum se aştepta. Ştia el că nu putea fi singurul din Nucşoara care se spovedise la Popa Tache. Mai erau şi alţi creştini….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: