Mărturisire


Am fost răcită rău, febră mare, muci,  behăit, tot tacâmul. Şi mi-am dat seama că optzeci la sută dintre oameni fac cerc în jurul tău de teamă să nu ia şi ei. Un instinct firesc, aş zice Ideea este că mi-e greu să cred că acei oameni în mijlocul unei molime adevărate, în cazul în care chiar ai avea nevoie te-ar ajuta cu ceva…Haideţi să vă povestecsc un caz real.

O noapte de febră, a doua zi spectacol. Ora şapte, curg  apele pe mine şi nu mă pot motiva să mă ridic, dar e spectacol, sala vîndută toată. Trebuie să merg. Îmi sun o prietenă, colegă, fostă colegă, habar n-am cum să-i spun! un om pe care l-am ajutat cu multe. Cu unele pe care le ştie şi cu multe altele pe care nu le ştie. O întreb dacă merge cu maşina. Stă la două staţii de autobuz de mine, drum cu maşina, la acea oră a dimineţii, cinci minute, pe ceas.Avem acelaşi drum, identic.Gîndul  că ar putea trece să mă ia mă motivează să stau cinci minute în fund şi să contemplu ideea de a începe să mă îmbrac. Îi dau din nou mesaj. Poţi trece să mă iei? Răspuns greu.. Revin cu un nou mesaj. Sunt răcită de foarte mult, eram în a cinea zi, nu cred că mai sunt contagioasă…Răspuns de unde să te iau? Cumva m-am îmbrăcat, cumva am coborît, cumva am ajuns. Spectacolul a mers bine, copiii minunaţi, iar după, o altă colegă mi-a dat cadou un parfum. Colega se cheamă Dana Rogoz iar parfumul Moon. Un gest de o sută de puncte care m-a făcut să ies din starea de cîine bătut şi să acced la cea de om.

Aşa am trecut de la unda de boală, de care se fereşte mai toată lumea, la cea de parfum, mult mai bine tolerată.

Nu-mi place să povestesc treburi personale pe blog. Eler trebuie retrăită în interior, decantate, până devin ceva. pe asta am povestit-o pentru că poate şi voi aţi fost vreodată tentaţi să facţi cerc în jurul unui om bolnav de teamă să nu luaţi răceala. Dar poată că răceala asta se face tocmai ca să-i determini pe cei din jur la puţină compasiune. La un cum te simţi spus de cineva care nu a fugit de teama răcelii în partea cealată a camerei.

O prietenă foarte simpatică îmi spunea că dacă nu ţi-e frică de răceală nu o iei. Aşa o fi. Mie nu mi-a fost niciodată frică şi nici nu prea am răcit. Ce m-o fi apucat acum? Oi fi uitat că nu mi-e frică. Să fiţi sănătoşi trupeşte şi sufleteşte. Că răceala trece dar….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: