Adio, Telekom!


A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, o companie minunată numită Telekom, şi era una la părinţi şi mândră-n toate cele, de-ţi vine să te dai cu capul de pereţi până vezi stele. Şi anume verzi, nu magenta! O dau naibii de lirică şi vă spun epic cu accente de dramatice că au un simţ deontologic minunat dar care pare că lipseşte cu desăvârşire. Telefonul mamei s-a defectat săptămâna trecută miercuri. Sun, apăs unu trei unu trei doi unu unu etc apoi mi se spune că toate liniile sunt ocupate, apoi mi se spune să aştept că părerea mea e importantă pentru ei, apoi iarăşi muzichie, 12 minute. După atenţionările că s-ar putea să fie înregistrată convorbirea, după tot soiul de puneri în temă ajung la operator, spun care-i problema,mi se spune că va veni echipa vineri între 14 şi 16.  Vineri nu vine nimeni. Nici luni. Azi sun din nou, acelaşi tamtam ca mai sus, apăsa tasta unu unu stele verzi trei bagă numărul de telefon diez, aşteaptă, părerea ta e importantă, muzichie, nu e niciun operator, în final mi se răspunde, evrika! apoi acelaşi răspuns, astăzi între paişe şi şaişpe trecute fix, vine echipa. Se face şase, echipa nu vine. Sun din nou. Aproape un sfert de oră de aşteptare,bineînţeles după tot ritualul cu tastele. Părerea ta e importantă pentru noi, rămâneţi pe fir…Ajung la operator şi primesc răspunsul halucinant ” a fost o echipă, a vorbit cu un vecin şi i-a spus vecinul că persoana e plecată!”. Mama mea nu iese din casă, punct. Nu iese că nu iese. Deci era acasă, dar dincolo de asta, ce răspuns e ăsta “am vorbit cu un vecin…” Suntem pe uliţa satului? Cum îşi verifică Telekom operatorii? În primul rând înţeleg că e “teren”doar între două şi patru la prânz, ceea ce e din start ciudat. De ce să nu fiu întrebat când vreau să vină echipa, când sunt acasă,  nu să mi se impună ca în miezul zilei să fiu moţ acasă că mi s-a derenjat linia telefonică…că doar nu am deranjat-o eu cu şurubelniţa de a naibii ce sunt! În al doilea rând, e normal ca totul să fie aşa de imprecis “am vorbit cu un vecin persoana nu era acasă…” Din câte ştiu există modalităţi prin care-ţi verfici agenţii în teren, nu-i crezi aşa pe cuvânt că au fost la zece case dar nu era nimeni acasă fiindcă aşa le-au zis vecinii…

Oamenii în vârstă depind de fix, aşa s-au obişnuit, au un fix cu fixul, fixul trebuie să meargă orice ar fi. Fixul şi medicamentele de inimă şi telecomanda sunt chitul omului în vîrstă. Nu cred că e normal să-ţi baţi joc de ei, dragă Romtelekom devenit Telekom, fiindcă pe cei mai tineri nu-i prea mai prinzi la fir…După cum nu e frumos să-ţi baţi joc nici de noi ăştia care tot încercăm să dăm la deranjamente telefoanele lor. Eu am pierdut o oră din viaţă, de câte patru ori cinşpe minute, doar ca să primesc răspunsul ” am vorbit cu un vecin, nu era acasă…”.

Încercam să le explic la telefon că degeaba bagă bani în reclame dacă nu ţin cont de feedbackul din piaţă, fiindcă sunt convinsă că nu sunt singura nemulţumită…

Aşa că eu una le recomand ca de banii pe care-i bagă în reclame să-şi trimită oamenii la traininguri, să înveţe să răspundă mai prompt problemelor şi să fie mai orientaţi către client, nu în pliante, ci în teren.

Eu una aştept să mi se termine contractul cu ei şi nici că mi-l mai prelungesc. Îmi iau adio de la fixuri!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: