Atenţionări


Am momente când mă păleşte economia în moalele capului şi mă trezesc că reacţionez la reduceri. Aşa a fost şi cu oferta de la Mega, cu “unu plus unu gratis” de la Duck, aparat solid pentru toaletă. Genul care coloreaza apa-n albastru…Mi-am luat trei pachete, a câte două, să fie. Ajung acasă, îmi pun ochelarii-altă scăpare, să mergi la magazin făă ochelari! -şi citesc că “H412, nociv pentru viaţa acvatică, având efecte de lungă durată”.  Instantaneu- imaginea multor peşti morţi. Pentru mai mult timp. Lacuri moarte. Peşti hrănesc la rândul lor păsări. Păsările hrănesc mamifere. Mamiferele ne hrănesc pe noi

De ce oare trebuie să scriem atenţionări în loc să dăm deoparte ce e nociv pe termen lung? Pe termen lung, scris clar. Cât de lung? Nu ni se spune. Nu ne pasă deloc de ceea ce le vom lăsa copiilor nostri? De ce să lăsăm la bunul plac al cetăţeanului iresponsabil, aşa ca mine, viitorul acestei ţări. Chiar nu ne pasă că de la milioane de toalete cu “apa ajunge albastră” pământul ajunge “vânăt”?

Mergi pe stradă iarna şi citeşti “atenţie, cad ţurţuri!”. Te uiţi în sus şi te cutremuri. Ditai suliţele îndreptate spre moalele capului tău.Nu e mai simplu să dai jos ţurţurii decât să rişti ca unul din ei să-i cadă cuiva în cap înainte de a apuca să citească atenţionările tale?

La filme anunţăm că pot conţine scene de nuditate, violenţă, fizică sau verbală moderată….cu alte cuvinte te atenţionez că te vei uita la ceva vulgar, josnic, cu limbaj de “cartier”.

Vorbeam mai demult de legal vs moral. Toate acestea şi altele din acelaşi univers, sunt legale. Există câte o normă care spune că dacă cetăţeanul e analfabet şi-i cade un ţurţure în cap, a murit de prost, nu e treaba proprietarului casei de care atârnau ţurţurii…. Există o lege care spune că omul are voie să se uite la filme vulgare, porcoase şi jalnice. Există o lege care spune că dacă anunţi că faci praf pe trmen lung un ecosistem poţi să o faci liniştit, că dacă guvernul ţării îşi dă acordul tu nu ai nicio treabă decât să încasezi bani. Principiul e simplu” îţi spun ca să nu spui că nu ţi-am zis!”

Îmi aduc aminte acum de filmul acela cu Julia Roberts, când ea ca o casnică ce se afla ajunge să pună jos sistemul prin care se deversau cianuri şi mureau oameni pe capete de cancere.Tot respectul pentru acest gen de atitudine. de ce nu este predată istoria ei la şcoală? Pentru că nu se doreşte a se crea epigoni. Doamne fereşte să ne trezim!  Ei bine, nu avem destule Erin Brocovich pe lumea asta. Trebuie să ajungem să ieşim din robotizări şi să citim etichete şi să considerăm că numai prin vot de blam la raft îi putem determina pe giganţi să ţină cont , nu de noi, că de noi nu le pasă, dar de polul acela amărât pe care noi îl avem în buzunar ş pe care ei şi-l doresc, nu fiindcă ar fi mult ci fiindcă suntem mulţi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: