După şapte ani de acasă urmează firesc alegerea sexului. În Norvegia.


Guvernul Norvegiei propune o lege prin care orice copil de peste şapte ani să-şi poată alege sexul, din punct de vedere legal, urmând ca după 18 ani să îşi facă şi operaţia de schimbare de sex.

Întrebări: Probabil că un copil poate dori la opt ani să fie băiat, la zece fetiţă şi tot aşa…cât înţelegi din sex la vîrsta aceea…nu e aceasta o lege care practic decide că se termină copilăria la şapte ani…dacă îşi poate alege sexul la şapte ani înseamnă că suntem la un pas de a legaliza pedofilia…Pe de-o parte ne batem cu pumnul în piept că avem dreptul “să copilărim” până la adînci bătrâneţi, pe de alta parte spunem că şa şapte ani un copil are dreptul să decidă ce vrea să fie. Facem reguli după excepţii şi ne mirăm că normalitatea ajunge să fie specie pe cale de dispariţie.

Să fie întâmplător că tocmai aceste ţări dezvoltate ajung la astfel de aberaţii, să fie întâmplător că le admirăm şi tindem spre modelul suedez, norvegian…E oare obligatoriu ca bunăstarea materială să vină la pachet cu toate aceste “libertăţi”…Nu am putea trăi liniştiţi, ca bunici şi părinţii noştri, cu valorile lor, şi să fim în acelaşi timp relaxaţi financiar ca cei din ţările nordice…

Ideea asta de a ne raporta la “ce simţim” ca şi când ce simţim e bătut în cuie, cred că e din star greşită. Pe parcusrul unei zile fiecare om normal la cap se simte femeie, bărbat, babă, moş, băieţel, fetiţă şi cocoş. De unde ideea asta că putem simţi noi mai bine ” ce suntem”. Că putem pune sub semnul întrebării, al negocierii şi-al dezbaterii sexul pe care l-am primit la venirea în lume. Cât disernământ are un copil? Dacă e capabil să-şi decidă sexul la şapte ani nu e capabil atunci şi să răspundă legal pentru fapele lui? Să facă puşcărie, să aibă armă, să conducă maşina…Sau e totul făcut pentru marketing. Acte  birocraţii de tot soiul, totul contra cost, desigur schimbat garderoba, camera…

Poate că triăm greşit cu impresia că există un moment anume în care semnăm pactul cu diavolul. Că stăm aşa cu pana în mână şi cu sângele nostru alături şi ne gândim “să semnez….să nu semnez….” Că avem dreptul să punem articole şi paragrafe şi să negociem termene.  De fapt habar n-avem cum de se mişcă pana aia şi cum literă după liteă numele nostru apare acolo.

Să ne ferească Dumnezeu!

http://www.reuters.com/article/2015/06/25/norway-gender-idUSL8N0ZB3FE20150625

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: